Oameni uitati pe targa, cu perfuzii in vene, bolnavi de TBC care scuipa pe jos, detinuti cu catuse la maini si pansamente pline de sange, gravide care stau sa izbucneasca in plans din cauza stresului si a disperarii cauzate de asteptare, tigani veniti “in haita”, gardieni depasiti de situatie, scandaluri, injuraturi de mama si sfinti… Nu sunt secvente din filme de groaza, ci experiente petrecute de constantenii care apeleaza la serviciul de urgenta al Spitalului Judetean Constanta. “Lasati orice speranta, voi, cei ce intrati aici” ar putea sta scris pe frontispiciul Urgentei, la fel ca in “Infernul” lui Dante. Aici este locul unde se aduna toti constantenii care au o problema de sanatate ce nu suporta amanare. Odata ajunsi aici, insa, trebuie sa aveti multa, foarte multa rabdare. Daca va plictisiti de asteptat la coada la care mereu se baga in fata cineva, puteti face acelasi lucru.
“Pleaca, domnule, de aici, ca ne imbolnavesti pe toti de TBC”, se aude dintr-un cabinet… Peste cateva secunde, un tigan prost imbracat iese pe usa bodoganind. “Doamna, am si eu o rugaminte, am o problema cu un chist…”, incearca, timida, o pacienta sa se adreseze medicului de garda. “Nu aici, la cabinetul 5!” – este repezita imediat. “Dar stiti, mi s-a spus ca…” “La cabinetul 5!” – revine, implacabil, raspunsul. In schimb, daca aceasta femeie asteapta de 40 de minute, impreuna cu sotul, asta nu inseamna ca inaintea ei nu au intrat cel putin cinci persoane cu mai mult tupeu. De altfel, cand cineva se baga in fata, doctorii din spital gasesc explicatii extrem de… balcanice. “Daca a avut prezenta de spirit sa intre inaintea dumneavoastra!” Pentru detinuti, lucrurile se rezolva numai prin violenta: “Daca ma enerveaza, ii trag una de nu se vede”, ameninta printre dinti prizonierul.
Turisti inspaimantati
In aceeasi seara de groaza, doi turisti din nordul Europei, sot si sotie, priveau speriati si uluiti in egala masura in jurul lor. Barbatul era purtat de colo-colo, pe un scaun cu rotile, tinandu-se cu ambele maini de stomac. Cu un “please” anemic, doctorita l-a invitat in cabinet… L-a impins, mai bine spus, pentru ca sotia nu a stiut ca trebuie sa manevreze singura caruciorul, pentru ca in tarile civilizate, europene, exista brancardieri platiti pentru acest lucru. Platiti din banii publici, asa cum sunt si angajatii spitalului. Daca aceasta este imaginea cu care turistii pleaca din Constanta, nu e de mirare ca nu se mai intorc vreodata. Noroc ca nu au folosit toaleta. La grupul sanitar, mirosul este greu de suportat si hartia igienica lipseste. Mai mult, mortii sunt tinuti in baie, intr-un compartiment separat, duminica, pentru ca Morga nu lucreaza.
Doctorii mai rau te imbolnavesc
Imaginea de groaza creata la prima privire aruncata pe holurile Urgentei persista, din pacate, si in spatele usilor albe. Reversul medaliei venit din partea cadrelor medicale nu face altceva decat sa loveasca si mai greu sub centura sistemul sanitar. Ei nici nu mai vorbesc acum de lipsa medicamentelor sau a indispensabilelor (tifon, manusi, dezinfectante etc.), ca sa nu mai amintim de ustensilele medicale. “In loc sa ii tratam, riscam sa ii imbolnavim mai rau. Sunt situatii cand suntem obligati sa lucram fara manusi de protectie. Aceste interventii, din nefericire, pun in pericol atat pacientul, cat si cadrul medical”, spun medicii care isi petrec cel mai mult timp in Urgenta spitalului. Pentru cozile interminabile din fiecare zi in fata saloanelor de primire, cadrele medicale dau vina pe inconstienta pacientilor. Ei spun ca vin la Urgenta oameni care s-au lovit in urma cu cateva saptamani, iar acum vor sa vada daca au ramas cu sechele. Astfel, in loc sa primeasca o urgenta care are cu adevarat nevoie de tratament, medicul trebuie sa faca ceea ce este de competenta unui medic de familie, respectiv sa schimbe un pansament sau sa efectueze o banala consultatie.
Profesionalism cu iz de “Dolce & Gabbana”
Dupa trei ore petrecute in fata cabinetului, cu greu poti sa mai explici unui bolnav ca trebuia sa se duca in policlinica spitalului. Cu toate acestea, isteria, nemultumirea si injuraturile pe sub mustata ale pacientilor vin si ca urmare a atitudinii unora dintre asistente. Scarbite de ceea ce fac, sclipiri din juramantul lui Hipocrate le mai apar in minte doar atunci cand bolnavul intra in cabinet cu un miros de “Dolce & Gabbana”. Iz ce garanteaza o “amintire” deosebita. Insa, din pacate, nu toti opresc aerul conditionat inainte sa vina la spital. Cu toate acestea, cotizatia catre buget, respectiv salariul asistentelor este platita si de cel care da la tarnacop, si de cel care invarte cu greu volanul unei masini proaspat iesite de pe usa unei fabrici europene. Evident, in spiritul integrarii. In timp ce medicii si asistentele-sefe isi fac meseria cu respect fata de pacient, bolnavii sunt luati la ture si adusi cu picioarele pe pamant de simple asistente. Cu lantisoare de aur la glezna, “plutind” asemenea unor naluci pe culoarele Urgentei, acestea tin sa aduca aminte celor suferinzi ca o injectie nu este un lucru simplu, ca sa nu mai vorbim de schimbarea unei perfuzii, si ca o mica “atentie”, des plasata, iti poate aduce chiar si un schimb de lenjerie. Pai atunci, cu privirea impaienjenita de durere, cum sa nu oferi si ultimul ban din buzunar pentru o privire si o vorba calda? Dar orice padure are uscaturile ei. Important este ca sunt persoane care lupta in fiecare zi sa salveze vieti in conditii improprii unui act medical, fara a se gandi la “atentiile” pacientului. Din pacate, pe zi ce trece sunt tot mai putini.
