Strada Brandusei din municipiul Alba Iulia a fost catalogata de specialisti ca al doilea punct de importanta majora in privinta vestigiilor arheologice, cel mai cunoscut fiind, din acest punct de vedere, amplasamentul Statiei de Salvare din oras. Cercetarile efectuate pentru descarcarea de sarcina arheologica a perimetrului mentionat au scos la iveala peste 100 de morminte care dateaza din secolele X-XI, perioada caracterizata prin migratii, cristalizarea comunitatilor locale si in legatura cu care exista relativ putine date in manualele de istorie romanesti.
Responsabilul stiintific al lucrarilor din zona strazii Brandusei, asist. univ. dr. Aurel Dragota, de la Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu, a declarat ca sapaturile s-au efectuat incepand din anul 1997 in vecinatatea imobilului detinut de directorul Casei Judetene de Asigurari de Sanatate, Gheorghe Stef, si au continuat, succesiv, in 1999, 2001 si 2004. In prezent, descarcarile de sarcina arheologica se desfasoara pe doua loturi particulare, totalul mormintelor scoase la lumina fiind, pana la inceputul acestei saptamani, de 101. Alte aproximativ 8-9 morminte sunt “in lucru” in aceasta saptamana.
“Este vorba despre o necropola din secolele X-XI, cu morminte aranjate pe siruri si diferentiate in privinta adultilor – barbati si femei – si a copiilor. Inventarul descoperirilor din ultimele doua zile consta intr-un colan (colier), inele pentru deget, inele pentru par cu unul dintre capete in forma literei S, precum si monede arpadiene, din perioada regilor Stefan I si Petru I, toate aceste obiecte metalice fiind din bronz si din argint”, a spus Aurel Dragota.
Istorie clarificata de morminte
Istoricul sibian a detaliat descrierea necropolelor din Alba Iulia, afirmand ca din cercetari a rezultat ca, referitor la epoca mentionata, exista date despre un anume Gyula – care a dat, de altfel, si toponimia maghiara (Gyulafehervar) a municipiului Alba Iulia – botezat crestin cu numele de Patricius si care ar fi primit un insotitor, pe numele sau Hieroteus. De numele acestuia se leaga o serie de vestigii descoperite in zona Catedralei Romano-Catolice din Alba Iulia, ridicata, la randul ei, pe ruinele unei vechi basilici. Sapaturile arheologice au fost reluate din 11 iulie 2005 si, in aceasta perioada, se “intra” practic in mormintele din necropola, pentru studierea lor si a vestigiilor pe care le contin.
Un aspect important sesizat de Aurel Dragota a fost separarea spatiilor de inhumare pe comunitati. Astfel, dupa obiectele pe care le contin, dupa pozitia scheletelor sau modul in care a fost alcatuite, se disting morminte slave, morminte ale populatiei romanesti sau ale popoarelor migratoare. Unele au fost alcatuite simplu, corpul fiind inconjurat de un “zid” de pietre, in altele mortul era asezat pe un strat de pamant si roci calcaroase, in unele morminte apar ofrande fie la capul celui inhumat, fie la genunchi sau la piciorul stang. Semnificatia acestor ofrande si a pozitionarii lor este inca studiata de istorici.
