Grupurile de interese ce “graviteaza” in jurul conducerii Ministerului Economiei si Comertului doresc restrangerea zonei de operare a programului de reconstructie a zonelor miniere, finantat de Banca Mondiala si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD). Potrivit unor surse din minister, motivatia luarii unei astfel de decizii ar fi insuficienta fondurilor obtinute prin negociere, in noiembrie 2004, de echipa fostului secretar de stat PSD, Gavril Baican, in raport cu necesitatile de finantare ale celor 388 de localitati miniere.
La aceasta se adauga presiunile exercitate asupra ministrului Codrut Seres, senator conservator de Maramures, si asupra secretarului de stat Ionel Mantog (PD), de reprezentantii celor trei confederatii sindicale din Gorj, Ardeal, Banat si Valea Jiului. Conform unui scenariu gandit la nivelul conducerii ministerului, cele 60 de milioane de dolari ar urma sa fie distribuite doar in trei zone miniere: Gorj, Valea Jiului si Maramures, restul localitatilor miniere fiind lasate la “mila” administratiilor locale.
Programul respectiv trebuie implementat de Agentia Nationala de Dezvoltare a Zonelor Miniere (ANDZM), institutie restructurata de noua conducere a ministerului prin desfiintarea celor 14 colective zonale si infiintarea a 6 birouri regionale. Angajatii acestei institutii nu pot, insa, sa ofere cele 60 de milioane de dolari comunitatilor miniere care au nevoie de bani, in conditiile in care comitetul interministerial care coordoneaza programul nu reuseste de mai bine de patru luni sa aprobe lista locali-tatilor de operare pe fiecare componenta de program.
La nivelul ministerului exista in prezent trei variante de lucru in ceea ce priveste zonele beneficiare ale programului. Se vrea restrangerea de la 388 de localitati miniere, fie la 26, in care sunt peste 400 de someri, fie la 62, avand 300 de someri/localitate, sau la 62, in care exista o medie de 100 de someri. Celelalte peste 200 de localitati in care domiciliaza sub 100 de someri, provenind din sectorul minier, vor fi abandonate in “bratele” autoritatilor locale, care nu vor avea posibilitati financiare sa sustina regenerarea economica si sociala a comunitatilor respective.
Restrangerea zonelor de operare apare ca o dorinta exclusiva a oficialilor Ministerului Economiei si Comertului si a comitetului care cooordoneaza programul, fara a fi o cerinta a celor doua banci finantatoare. Aplicarea strategiei de restructurare a sectorului minier, asumata politic de fostul Guvern PSD, presupunea costuri de 2,2 miliarde dolari. Pana acum s-au gasit, insa, resurse in valoare de doar 200 de milioane de dolari. Faptul ca se incearca acum restrangerea drastica a zonei de operare a programului finantat de Banca Mondiala si BIRD poate arata si o incapacitate a actualului Guvern de a gasi alte surse de finantare pentru restructurarea sectorului minier.
