Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Epoca de aramă la Brateiu

Mai tot satul trăieşte din producerea şi vânzarea de obiecte din cupru.   Satul Brateiu din judeţul Sibiu este o comunitate atipică. Este locul în care a fi ţigan este un motiv de mândrie, iar ...

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

28.08.2012 - 19:47
Mai tot satul trăieşte din producerea şi vânzarea de obiecte din cupru.

 

Satul Brateiu din judeţul Sibiu este o comunitate atipică. Este locul în care a fi ţigan este un motiv de mândrie, iar prejudecata potrivit căreia toţi ţiganii sunt leneşi lasă locul pasiunii pentru vechile tradiţii meşteşugăreşti ale romilor căldărari. Unii dintre ei au transformat în artă vechiul meşteşug al artizanatului în cupru. Mai tot satul trăieşte din producţia şi din vânzarea de cazane de ţuică, tăvi, tigăi ori vaze de aramă.

„Aducem tabla, tăiată în plăci de doi metri lungime şi un metru lăţime, tocmai de la Braşov. După aia, o băgăm în atelierul nostru şi începem să o ciocănim. Avem atelierul nostru şi ştim cum să batem arama, pentru că am învăţat de la bunicii noştri", spune Pişta, un ţigan căldărar cu pălărie, mustaţă făloasă şi îmbrăcat foarte curat. El stă la poartă în fiecare duminică, în încercarea de a vinde produsele ieşite din mâinile sale. Cazane pentru ţuică, ibrice ori tigăi stau aninate de nişte capre de lemn de parcă ar fi la expoziţie. Pe lângă Pişta, se joacă vioi fiul său cel mare, Gyiuri, care are 12 ani. Copilul merge la şcoală, iar după-amiaza îşi ajută tatăl în atelier. În joacă, el învaţă tainele meşteşugului, care i-a făcut renumiţi secole la rând pe ţiganii căldărari din Brateiu. Un alt căldărar, Ştefan, stă la umbră în mijlocul unui grup de consăteni, cărora le povesteşte aventurile la târgul din Biertan, unde a fost să vândă cazane de ţuică. Oamenii râd şi se amuză.

În Brateiu, după-amiazele de duminică, vara, trec mai uşor atunci când vecinii socializează la umbra unui nuc. Pentru aceşti oameni nu există Facebook sau Twitter, iar reţea de socializare înseamnă aceste întruniri vesele, în care vecinii ori rudele istorisesc vrute şi nevrute.

Ştefan se ridică alene şi încearcă să îi convingă pe turiştii care se opresc pe marginea drumului ca să fotografieze inedita expoziţie de obiecte de metal roşiatic de la marginea drumului. "Cazanul ăsta de ţuică îi numai 1.800. Negociabil. Tăt îi făcut de mine, cu ciocanul. Am lucrat la el vreo două săptămâni", spune Ştefan. El le spune turiştilor că, "garantat mie-n sută", cazanele de ţuică ieşite de sub ciocanele meşterilor din Brateiu produc cea mai bună pălincă. Le dă reţete, cum ar fi cea a pălincii de prune fără sâmburi. Însă nici când se convinge că turiştii nu vor să cumpere cazanul său de ţuică nu se lasăpăgubaş. Oferta este variată, iar în cele din urmă, turiştii din Deva sunt convinşi să cumpere o vază din aramă, care costă 80 de lei.

Modele antice şi tradiţii ancestrale

Forma vazei cu toartă şi cu gâtul înalt aminteşte de cea a vaselor de lut în care grecii şi romanii îşi păstrau untdelemnul de măsline. Ştefan nu a văzut formele graţioase ale vaselor greceşti ori romane în vreun muzeu. El a învăţat acest model de vas de la bunicul său, care l-a moştenit de la un şir de strămoşi care se pierde în negura vremurilor. Formele vasului au fost păstrate nealterate. Doar materialul din care este confecţionat este altul, fără însă ca această schimbare să îi fi micşorat frumuseţea. Şi asta pentru că romii din Brateiu folosesc acelaşi material, aceleaşi unelte şi aceleaşi modele ca şi strămoşii lor, care au fost aduşi, ca robi, pe moşiile aristocraţilor din Transilvania, cu secole în urmă. Acum, însă, meşteşugul lor este apreciat de turiştii veniţi mai cu seamă din Ungaria, din Germania sau din Marea Britanie. Obiectele confecţionate în atelierele ţigăneşti din Brateiu ajung să împodobească locuinţele occidentalilor, care apreciază mai ales rolul lor decorativ, pentru că ibricele ori tigăile modelate de ciocanele harnice aduc un aer rustic autentic. 

Bani din meşteşug

Faptul că meşteşugul ţiganilor căldărari din Brateiu este unul bănos este dovedit de casele mare, pe care sătenii şi le clădesc la intrarea în localitate. Casele de pe drumul Mediaşului sunt, însă, diferite de acele pagode care urâţesc periferiile unor localităţi precum Câmpia Turzii, Huedin ori Gilău, semn că romii care modelează cuprul şi-a însuşit alte gusturi, mult mai rafinate, în comparaţie cu cei de-un neam cu ei, care îşi strâng banii necesari pentru construirea palatelor ţigăneşti din cerşit la Londra sau la Paris. Mai mult, există numeroase proiecte care îşi propun să îi încurajeze pe ţigani să îşi păstreze tradiţiile. Una dintre personalităţile Transilvaniei care face acest lucru este Indrei Raţiu, fiul regretatului lider PNŢCD, Ion Raţiu. Împreună cu soţia sa, Pamela Raţiu, el a creat Transilvania Fest, cel mai renumit festival agrar din România, care îşi propune tocmai încurajarea păstrării tradiţiilor agrare şi meşteşugăreşti ale românilor, maghiarilor, romilor şi germanilor care trăiesc în Transilvania.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...