Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Partenera de viață a lui Vanghelie, mesaj pentru Kovesi

Oana Mizil, partenera de viaţă a lui Marian Vanghelie, reacţionează la ultimele evenimentele prin care a trecut Laura Codruţa Kovesi: punerea sub acuzare, citarea la Secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie, intervenţiile în lacrimi la mai multe televiziuni.

Share

George Dumitrescu 0 comentarii

26.02.2019 - 13:52

Fost deputat PSD, Oana Mizil o numeşte pe Kovesi "călău" şi relatează amănunţit felul în care a fost ridicată de acasă, când era însărcinată, şi dusă la DNA, scrie stiripesurse.ro.

"Ce am simțit când am văzut cum plânge călăul. Un episod din viața mea. Nu scriu aceste rânduri bucuroasă. Nu cred că vreun om cu frică de Dumnezeu se poate bucura de răul altuia, cu atât mai puțin când acest rău implică DNA. Iar ca unul dintre românii care am călcat pragul acestei instituții, înțeleg foarte bine prin ce trece doamna Kovesi în aceste momente. Și o compătimesc, sincer. Nu știam exact care sunt sentimentele mele față de momentul de acum câțiva ani, atunci când doamna Koveși în cârdășie cu o mână de oameni din politică și servicii secrete mi-au dat viața peste cap, până când nu am auzit-o pe doamna de fier a României plângând. Să-ți auzi călăul cum plânge!, asta este un moment care te face să te gândești bine de tot la evenimentele din viața ta. Eu nu cred că lacrimile doamnei Kovesi au fost false. Cred însă că ele au fost nepotrivite, pentru că alte milioane de lacrimi au căzut în fața dânsei și a acoliților ei, iar efectul a fost invers: pe măsură ce lacrimile curgeau, creștea și îndârjirea călăilor, de parcă și-ar fi propus dinadins să facă oamenii să plângă. Sau poate, cine știe?!... Doamna Kovesi, eu una v-am iertat și-mi doresc ca și Dumnezeu să vă ierte. Dar vă rog, atunci când vorbiți cu El, nu încercați să-l impresionați cu lacrimi, pentru că Dumnezeu știe… Și mai știm și noi, o mână de oameni care v-am supraviețuit metodelor barbare, care v-am făcut față presiunilor inumane, care am rezistat în fața tertipurilor comuniste, care nu ne-am lăsat îngenunchiați și umiliți, oricât ați încercat să ne loviți. Și chiar ați încercat să ne loviți cu o sete și o ură demnă de cauze mai bune. Știm și noi mai multe și nu ne este frică să vorbim, așa cum nu ne-a fost frică de dumneavoastră când aveați, în mod discreționar, dreptul de a decide cine este liber și cine nu, în România. Dragi prieteni de pe Facebook, stimați români care poate veți ajunge să citiți aceste rânduri, știți cum este să vă urmărească o amintire?! Știți cum este să vă treacă transpirații reci pe șira spinării numai când vă gândiți că mâine, poimâine, este joi?! Chiar așa, aveți o zi pe care să o puteți retrăi, în cele mai mici detalii?! Puteți să definiți pentru un prieten sau o cunoștință ce gust are ziua de joi?! Răspunsul meu este pilaf cu șnițel. Eu pot răspunde cu DA la toate aceste întrebări, pentru că joi, 12 martie, viața mea a fost schimbată o dată pentru totdeauna. Este o zi pe care nu o pot șterge din memorie și nici din suflet. Ceasul arăta 6.30 și afară era încă întuneric. Dormeam. Aud forfotă în casă. Mama mea, care locuia cu noi, bate la ușa dormitorului. Vorbește repede și agitată despre faptul că strada este plina de mașini de poliție și dube. Deodată, aud un zgomot ca de drujbă, care mă agită. Erau telefoanele lui Marian care începuseră să sune pe noptieră, vibrând agitat. Angajații Primăriei sunaseră să îi spună că și la Primărie era desant al Poliției.

Se aude soneria casei, împreună cu niște bătăi puternice în ușă. Toată casa este în picioare, Marian înțelege imediat ce se petrece. Se îmbracă repede cu ce prinde la îndemână și coboară să deschidă ușa. Îmi spune să mă liniștesc, că este mai bine să deschidă el, decât să spargă ei ușa. Cu ce inimă merge un om să deschidă celor care vor să-l ia de acasă și să-l arunce în cea mai întunecată celulă, asta doar cei care au avut de-a face cu echidistanța politică a luptei anti-corupție pot ști. Și, Slavă Domnului, nu este ceva ce aș dori să afle cineva vreodată, nici chiar doamna Kovesi. Chiar așa, uite că doamna a fost chemată la audieri, nu și-a văzut somnul, casa și familia terorizată de venirea organelor de ordine în întunericul nopții. Deci, o traumă mai puțin pentru dânsa. Marian a coborât să deschidă. După câteva minute pe ceas, dar ore în mintea și sufletul meu, Marian se întoarce alb la față și-mi spune că au venit cei de la DNA ca să îl ia pentru interogatoriu. Pentru cei care-l cunosc, Marian este o forță a naturii. Este un om care a văzut și trăit multe la viața lui. Ca el să fie alb la față, înseamnă că lucrurile sunt grave. Se îmbracă în timp ce sună avocații și caută să afle ce se întâmplă la el acasă, unde locuia fiul său. Veștile sunt îngrijorătoare pentru un tată: și acolo a descins armata de forțe de ordine, și acolo copilul a fost sculat din somn, și acolo au fost proferate amenințări și comise abuzuri: băiatul lui Marian a fost sechestrat ilegal, fără acces la telefon, într-o încăpere”, a scris Mizil pe Facebook.

Comentarii

loading...