După ce, miercurea trecută, cotidianul The Guardian a dezvăluit faptul că NSA (Agenţia de Securitate Naţională a SUA) a obţinut dreptul de a colecta date despre convorbirile telefonice desfăşurate în reţeaua Verizon, unul dintre cei mai mari operatori americani, vineri The Guardian şi Washington Post au făcut public un document secret al NSA ce conţine detalii despre programul PRISM, care permite obţinerea de date despre comunicaţiile electronice ale aproape oricărei persoane, oriunde s-ar afla aceasta pe glob.
În filme, NSA este numită No Such Agency şi este arareori protagonista acţiunii. NSA este considerată responsabilă pentru aşa-numitul “Eye in the Sky”, sistemele de supraveghere ale serviciilor de informaţii americane, dar nu se bucură de mediatizarea celorlalte agenţii secrete americane, precum CIA sau FBI. Puţini americani, şi încă şi mai puţini non-americani, ştiu aşadar că NSA este, în fapt, cea mai mare agenţie de spionaj americană, unde mii de agenţi operează în facilităţi uriaşe, având la dispoziţie cele mai noi echipamente tehnologice, dintre care unele nici măcar nu au ajuns pe piaţă. Pe lângă NSA, CIA face figură de club de băieţi răsfăţaţi care se joacă de-a James Bond.
Potrivit New York Times, numai în ultimul deceniu, guvernul american a alocat miliarde de dolari NSA, pentru care a construit o fortăreaţă de 100.000 de metri pătraţi în munţi, în statul Utah, unde sunt stocate “cantităţi uriaşe de date personale pe termen nelimitat”. NSA ar fi creat staţii de interceptare pe întregul teritoriu american şi a contribuit la construcţia unuia dintre cele mai rapide computere din lume destinat spargerii codurilor care protejează informaţiile. Din octombrie 2001, când administraţia Bush a lansat un program de ascultări pentru a depista conexiuni teroriste, NSA şi-a multiplicat capacităţile exponenţial şi a ajuns la un nivel tehnologic care îi permite să monitorizeze comunicaţiile oriunde în lume în timp real. Pare că cele mai adânci temeri ale amatorilor de teorii ale conspiraţiei s-au adeverit: Big Brother nu numai că există, dar dacă trăieşti în secolul al 21-lea şi foloseşti un telefon mobil şi un computer conectat la internet, nu ai cum să te ascunzi de el. E peste tot.
„Trilaterizarea“
Vineri, preşedintele Barack Obama a declarat public că nimeni nu ascultă convorbirile telefonice ale americanilor şi că toată agitaţia din ultimele zile este lipsită de temei pentru că toţi membrii Congresului – “oameni pe care voi i-aţi ales să vă reprezinte”, nu a uitat Obama să sublinieze – sunt la curent cu aceste programe secrete ale NSA. Ceea ce nu a spus Obama este că NSA nici măcar nu are nevoie să asculte conversaţiile ca atare pentru a identifica şi urmări o persoană individuală. Nu că nu ar putea să o facă, la o adică, dar în general nu are nevoie, pentru că ceea ce adună, de fapt, NSA sunt aşa-numitele “metadate”, adică date despre date, date despre convorbiri telefonice, e-mail-uri, conversaţii audio şi video online, care, pe baza unor modele computerizate, pot identifica o persoană şi locaţia ei cu certitudine.
De exemplu, experţii consultaţi de New York Times vorbesc despre o tehnologie nouă, numită “trilaterizare”, care permite localizarea unei persoane individuale în orice moment. Datele, obţinute de la turnurile de telefonie mobilă, pot identifica altitudinea la care se află o persoană cu acurateţe, astfel încât se poate determina la ce etaj al unei clădiri se află persoana respectivă în orice clipă. Există chiar şi un software care exploatează datele obţinute de la telefoanele mobile pentru a calcula şi prezice cea mai probabilă rută pe care o va urma o persoană. Nu este Big Brother, “este Big Brother dus la extrem”, susţine Alex Fielding, expert în networking şi centre de date.
Potrivit NY Times, Verizon a construit pentru NSA o linie specială de fibră optică din New Jersey până la baza militară din Quantico, Virginia, care permite agenţilor NSA accesul la toate comunicaţiile ce trec prin centrul de operaţii al Verizon. În Georgia, NSA a desfăşurat o operaţiune de verificare a “unei cantităţi uriaşe” de e-mailuri ale unor americani obişnuiţi, iar în San Francisco un tehnician al AT&T, celălalt mare operator de telefonie mobilă din America, a dezvăluit că la una din staţiile companiei există o cameră secretă rezervată pentru NSA, unde agenţia copiază şi stochează milioane de convorbiri telefonice spre şi dinspre Statele Unite care trec prin staţia respectivă.
Ce este Prism?
Vineri, The Guardian şi Washington Post au făcut public un document datat 23 aprilie 2013, care oferă detalii despre unul dintre cele mai extinse programe de supraveghere ale NSA, denumit Prism. Prin Prism, NSA are acces direct la serverele celor mai mari furnizori de servicii de internet din America şi colectează date relevante din computerele individuale. Când spunem “date relevante” înseamnă absolut tot: e-mailuri, convorbiri audio şi video online desfăşurate în timp real prin Yahoo Messenger sau Skype, conversaţii desfăşurate în chat-rooms, inclusiv pe Facebook, fişiere şi documente descărcate sau încărcate de pe şi pe internet şi chiar istoricul căutărilor, dacă NSA crede că are nevoie să ştie ce a căutat cineva pe internet într-o anumită perioadă. Adică tot.
Companiile vizate nu sunt altele decât Microsoft, Google, Yahoo, Facebook, Skype, Twitter, AOL, PalTalk, Youtube şi, ultimul pe listă, Apple, adică, din nou, cam tot ce înseamnă transmitere, stocare şi comunicare de date în spaţiul virtual.
Documentul citat, o prezentare de 41 de pagini în PowerPoint, susţine că NSA are acceptul şi se bucură de asistenţa companiilor în cauză, dar, la solicitarea celor două ziare, nici una dintre ele nu a confirmat că ar fi permis NSA să spioneze cetăţenii americani. Google a dat o declaraţie potrivit căreia compania nu a construit nici un fel de “uşă din spate” virtuală care să permită accesul NSA, iar un reprezentant al Apple a declarat că n-a auzit în viaţa lui de Prism.
Potrivit The Guardian, însă, companiile sunt departe de a fi chiar atât de inocente. Prism a fost lansat în 2007 şi prima companie prinsă în program a fost Microsoft, despre care Guardian nu uită să amintească faptul că în prezent desfăşoară o campanie publicitară sub sloganul “Viaţa ta privată este prioritatea noastră”. An de an s-au alăturat şi celelalte companii, ultima sosită fiind Apple în 2012.
Informatorul fără frontiere
Legile americane, sub cel de-al patrulea amendament al Constituţiei, interzic agenţiilor guvernamentale să spioneze cetăţenii, să le asculte telefoanele sau să le violeze corespondenţa şi de aceea NSA se mulţumeşte să strângă “metadate”. Dar cetăţenii străini nu sunt protejaţi de Constituţia SUA şi orice intruziune este permisă. The Guardian a dezvăluit sâmbătă un instrument de spionaj utilizat de NSA pentru colectarea de informaţii din întreaga lume, numit Boundless Informant. Guardian publică şi o hartă a celor mai fierbinţi locuri din lume sub aspectul interceptărilor (şi aici este vorba despre orice, de la convorbiri telefonice la e-mailuri de şefi de stat), colorată de la verde, cea mai puţină activitate de interceptare, la portocaliu şi roşu, cea mai intensă. Harta cuprinde exclusiv activitatea desfăşurată în luna martie şi este vorba despre aproximativ trei miliarde de informaţii. Astfel, România este verde închis, semn că NSA nu şi-a bătut capul să-i asculte pe români în martie, iar Iranul, Pakistanul şi Iordania sunt colorate în roşu. Egiptul, India şi Arabia Saudită sunt portocalii, iar Rusia – verde spre galben, China – galben, semn de activitate redusă. Din datele publicate reiese că în această perioadă activitatea de spionaj a NSA se concentrează asupra Orientului Mijlociu, dar asta nu înseamnă că prioritatea nu se poate modifica în orice moment.
