”Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) a luat cunoştinţă, din mass-media, despre un ‘nou’ protocol secret, încheiat în anul 2016 între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii. Noi, cetăţenii de rând, incluzând aici şi judecătorii, şi procurorii care n-au semnat şi n-au aplicat asemenea protocoale, constatăm, aşadar, că telenovela protocoalelor continuă, răsărind, din timp în timp, câte un act. De parcă Constituţia şi legile n-ar putea fi respectate şi puse în practică, în litera şi spiritul lor, decât dacă sunt semnate protocoale peste protocoale. Care să facă ce anume? Să ne explice rolul constituţional al parchetului? Să ne înveţe cum să aplicăm legea? Să o simplifice ca s-o înţelegem, noi, cei din Justiţie?”, se arată într-un comunicat al AMR.
Reprezentanţii AMR se întreabă ce cuprindea de fapt protocolul secret încheiat cu SRI de PÎCCJ.
”Am înţeles, din protocolul nesecret publicat în mass-media, că acesta privea ‘cooperarea’ între Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru stabilirea condiţiilor ‘concrete’ de acces la sistemele tehnice. Dar protocolul secret ce obiect avea? Ce fel de ‘cooperare’ presupunea şi ce obligaţii şi-a asumat PÎCCJ, liber consimţite? Că doar n-o fi fost tot despre sisteme tehnice, adică despre: ‘utilizarea aplicaţiilor informatice de interceptare specifice’, ‘managementul ţintelor şi al mandatelor de supraveghere tehnică’, ‘managementul utilizatorilor din cadrul structurii conectaţi la sistem’, ‘direcţionarea semnalului interceptat şi/sau recepţionarea acestuia către/de către structuri stabilite de Ministerul Public’, ‘exportul produselor interceptate prin intermediul aplicaţiilor informatice specifice”’, precizează sursa citată.
Bâlbe cu data denunțării
Asociaţia Magistraţilor afirmă că au existat ”bâlbe” în ceea ce priveşte data denunţării protocolului secret.
”Experienţa ultimilor ani şi a protocoalelor desecretizate, încheiate de parchete, ne spune că protocolul secret în discuţie era despre cu totul altceva. Sau este. Avem certitudinea, adică proba, că a fost denunţat? În drept suntem obişnuiţi cu principiul simetriei. Deocamdată am văzut doar semnături pentru ‘intrarea în vigoare’ a protocoalelor. Suntem îndrituiţi să aşteptăm desecretizarea protocolului încheiat în decembrie 2016 şi, totodată, actul semnat de reprezentanţii aceloraşi instituţii, prin care să fi fost denunţat, cu atât mai mult cu cât declaraţiilor publice privind încetarea efectelor protocolului secret din 2016 li s-au alăturat bâlbe despre data denunţării”, susţin reprezentanţii Asociaţiei.
Potrivit AMR, faptul că SRI a fost cel care a iniţiat declasificarea protocoalelor semnate cu parchetele de la vârful ierarhiei Ministerului Public este de lăudat şi reprezintă un prim pas de revenire la normalitatea democratică.
”Pentru că dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare nu pot fi decât şubrezite sau de-a dreptul făcute preş printr-o ‘cooperare’ dincolo de lege, prin echipe mixte ori raportări reciproce, între parchete şi serviciile de informaţii, acţiuni în legătură directă cu dosare penale, dar despre care nu ştiau (sau nu ştiu) decât semnatarii protocoalelor. Deci, nu ştiau (ori nu ştiu) nici persoanele vizate, nici avocaţii lor şi nici măcar judecătorii”, arată sursa citată.
Pe de altă parte, însă, AMR atrage atenţia asupra faptului că, în tot acest timp de când se dezbate problema protocoalelor, a obligaţiilor asumate de parchete şi a consecinţelor concrete pentru actul de justiţie, conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ”n-a găsit de cuviinţă să sufle o vorbă despre existenţa acestora, înaintea SRI”.
”Aceeaşi este situaţia şi în cazul protocolului secret semnat în decembrie 2016. Mai mult, nu ni s-a adus la cunoştinţă niciun act (de bună-credinţă) din partea Parchetului privind denunţarea acestui protocol sau explicarea concretă, punct cu punct şi articol cu articol, în cazul protocoalelor deja declasificate, a modalităţii efective de implicare a parchetelor în ‘cooperarea’ cu SRI, în dosarele penale. Adică, PÎCCJ nu ştia că a semnat? De ce nu a adus la cunoştinţa CSM şi a opiniei publice faptul că, la sfârşitul anului 2016 – deci după Decizia CCR nr. 51/2016 – procurorul general a semnat un protocol secret cu SRI? De ce nu a solicitat declasificarea acestuia? De ce nu a făcut decât acum, după ce existenţa protocolului a devenit ştire, ‘analiza aspectelor legale privind procedura de desecretizare’? De ce nu a arătat textele de lege care determinau parchetul să-şi pună semnătura pe o astfel de ‘cooperare’ şi care îi impuneau o serie de obligaţii faţă de SRI?”, se menţionează în comunicat.
În opinia AMR, această modalitate de ‘lucru’, pe bază de protocoale secrete, cu efecte asupra actelor de urmărire penală, creează cel puţin confuzii referitoare la ce vrea, de fapt, parchetul: ”Pe de o parte, reclamă lipsa independenţei procurorului (deşi este consacrată de 7 ori în legile Justiţiei, trebuind, însă, asumată!), iar, pe de altă parte, este părtaş în cooperări dincolo de lege care apar ca lovind tocmai în această independenţă. Şi în principii pentru care, nu o dată, CEDO ne-a muştruluit”, a adăugat sursa citată.
