Prima locație a presei Aldine
Aldine Press a fost tipografia înființată de Aldus Manutius în 1494 la Veneția, de la care au fost emise celebrele ediții Aldine ale clasicilor (capodopere latine și grecești).
Presa Aldine este renumită în istoria tipografiei, printre altele, pentru introducerea italicelor.
În tipografie, tipul italic este un font cursiv bazat pe o formă stilizată de scris caligrafic.
Tipul italic a fost folosit pentru prima dată de Aldus Manutius și presa sa din Veneția în 1500.
Senatul venețian i-a acordat lui Aldus dreptul exclusiv la utilizarea sa, un brevet confirmat de trei Pontifi succesivi, dar a fost falsificat pe scară largă încă din 1502. Italienii au numit caracterul Aldino, în timp ce alții l-au numit italic. Italicile s-au răspândit rapid; istoricul Hendrik Vervliet datează prima producție de italice la Paris în 1512. Unele imprimante din Europa de Nord au folosit suplimente de casă pentru a adăuga caractere care nu sunt utilizate în limba italiană sau au împerecheat-o cu majuscule alternative, inclusiv cele gotice.
Astăzi, cărțile de epocă tipărite de Aldine Press din Veneția sunt denumite Aldines.
Aldus Manutius, fondatorul presei Aldine, a fost inițial un savant umanist și profesor.
Acesta l-a angajat pe Francesco Griffo pentru a crea un tipar care să reproducă scrierea de mână a umaniștilor care a dus la tipul italic de astăzi.
Colecția, aproape cea mai completă, de ediții Aldine reunite vreodată se afă acum în Biblioteca John Rylands, Manchester (Marea Britanie). În America de Nord, cele mai substanțiale opere Aldine pot fi găsite în colecția Ahmanson-Murphy Aldine de la Universitatea din California, Los Angeles, la Centrul Harry Ransom de la Universitatea Texas din Austin, și la Harold B LEE Biblioteca de la Universitatea Brigham Young.
Unul dintre fondatorii ziarului România Liberă, Mihai Creangă, a publicat multe dintre editorialele sale în suplimentul „Aldine” al „României libere”.
