Va distruge racheta rusească unitatea Occidentului?

Serviciile de informații americane au făcut, sâmbătă, legătura directă între Rusia și distrugerea Zborului Malaysian Airlines MH17 de către separatiștii din estul Ucrainei, acuzând Rusia că le-a furnizat acestora recent sistemele de rachete folosite la distrugerea MH17. Americanii pun astfel în discuție responsabilitatea directă a Rusiei în acest atac și forțează, implicit, națiunile lumii, dar în special Occidentul să ia o poziție fermă față de Rusia lui Putin. Tragedia în care au pierit aproape 300 de nevinovați ar putea deveni hârtia de turnesol care să testeze unitatea Occidentului în fața unui act de barbarie. Pe plan intern, poate deveni și testul adeziunii forțelor politice românești față de parteneriatul cu Statele Unite. Aceste temeri au fost exprimate și de foștii miniștrii de Externe, Cristian Diaconescu, Teodor Baconschi, consultați de România Liberă.

Share

Cristian Campeanu 0 comentarii

Actualizat: 21.07.2014 - 13:14

Serviciile de informații americane au făcut, sâmbătă, legătura directă între Rusia și distrugerea Zborului Malaysian Airlines MH17 de către separatiștii din estul Ucrainei, acuzând Rusia că le-a furnizat acestora recent sistemele de rachete folosite la distrugerea MH17. Americanii pun astfel în discuție responsabilitatea directă a Rusiei în acest atac și forțează, implicit, națiunile lumii, dar, în special Occidentul, să ia o poziție fermă față de Rusia lui Putin.

Tragedia în care au pierit aproape 300 de nevinovați ar putea deveni hârtia de turnesol care să testeze unitatea Occidentului în fața unui act de barbarie. Pe plan intern, poate deveni și testul adeziunii forțelor politice românești față de parteneriatul cu Statele Unite. Aceste temeri au fost exprimate și de foștii miniștrii de Externe, Cristian Diaconescu, Teodor Baconschi, consultați de România Liberă.

Președintele Barack Obama a declarat vineri că distrugerea Cursei MH17 ar trebui să reprezinte „un semnal de deșteptare” a Occidentului, implicit a Europei, în privința tragerii la răspundere a Rusiei pentru criza ucraineană. Actul criminal produs joia trecută reprezintă însă mai mult, după cu scrie New York Times: Un moment de cotitură în relațiile dintre Occident și Rusia. În mod uzual, în astfel de momente, americanii păstrează la început un ton mai precaut, în vreme ce reacția cea mai puternică vine din partea Marii Britanii.

Nici această criză nu a făcut excepție. Ieri, premierul David Cameron a scris un editorial în Sunday Times în care pledează pentru ca „Uniunea Europeană să își apere principiile” în fața implicării Rusiei și susține că „poate ar fi timpul să facem ca puterea, influența și resursele de care dispunem să conteze”, una din cele mai directe amenințări la adresa Rusiei. La rândul său, noul ministru britanic al Apărării, Michael Fallon, i-a cerut lui Vladimir Putin să „iasă afară din Ucraina„ și a acuzat Rusia că „sponsorizează terorismul”, o declarație de a cărei duritate nu s-a apropiat decât Traian Băsescu atunci când a calificat distrugerea MH17 drept un atac terorist.

La rândul său, premierul olandez, Mark Rutte, a cărui țară a suferit cele mai multe victime -193- l-a avertizat pe Putin că „i se scurge timpul” pentru a demonstra că este dornic să ajute. Cameron, Rutte și premierul australian, Tony Abbott, au decis să facă presiuni asupra Consiliului de Securitate al ONU pentru a obține accesul anchetatorilor la locul prăbușirii. Cele trei țări (mai ales Olanda și Australia) au cetățeni printre victime și nu aveau de ales, dar solidaritatea lor merge dincolo de preocuparea pentru recuperarea corpurilor neînsuflețite și descoperirea vinovaților.

Dacă „luna de miere” a Olandei cu Rusia pare să fi luat sfârșit sub imperiul evenimentelor, premierul britanic face apel la principii. Cameron scrie că atacul „este rezultatul direct al faptului că Rusia destabilizează un stat suveran, îi încălcă integritatea teritorială, susține miliții banditești pe care le pregătește și înarmează. Trebuie să transformăm acest moment de revoltă într-unul al acțiunii” Premierul britanic recunoaște că multe țări europene ezită să înfrunte Rusia și avertizează că „dacă președintele Putin nu își schimbă abordarea față de Ucraina, atunci Europa și Occidentul trebuie să își schimbe în mod fundamental abordarea față de Rusia. Or, tocmai aceasta este provocarea fundamentală: O va face?

În Germania, cancelarul Angela Merkel s-a mulțumit să păstreze o atitudine cvasi-neutră și a cerut, împreună cu Putin, încetarea focului în estul Ucrainei. Merkel a afirmat că responsabilitatea pentru distrugerea MH17 aparține în primul rând Rusiei, dar s-a ferit să formuleze o condamnare explicită. În Franța, președintele Francois Hollande a avertizat ieri Rusia asupra „consecințelor”, dar după cum au observat diplomații, nu a spus nimic despre o eventuală sistare a vânzării de nave Mistral către Rusia iar în Italia, președintele în exercițiu al Uniunii Europene, premierul Matteo Renzi, n-a scos o vorbă, după cum n-a făcut-o nici noul președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Această tensiune este vizibilă și la nivelul instituțiilor românești, unde președintele Băsescu a vorbit răspicat despre „atac terorist” și a promis că în curând „va pune degetul pe rană” în vreme ce prim-ministrul Ponta s-a mulțumit să se declare „șocat”, ministrul Apărării, Mircea Dușa, a condamnat vag „un incident și o catastrofă”, iar ministrul de Externe, Titus Corlățean a declarat că ”stoparea sprijinului acordat separatiştilor din Ucraina de către forţa politică şi militară rusă trebuie să devină rapid realitate” și, încă mai bizar, că „Eu cred că Moscova va trage concluziile care se impun, astfel încât să stopeze sprijinul militar”. Nu rezultă din această declarație nici dacă MAE român consideră că Rusia are vreo responsabilitate în distrugerea Zborului MH17, nici dacă, așa cum lasă să se înțeleagă, ar considera rebeliunea din estul Ucrainei legitimă dacă n-ar exista sprijin militar rusesc.

Având în vedere aceste poziții divergente am întrebat doi foști miniștri de Externe, Cristian Diaconescu și Teodor Baconschi, care sunt consecintele atacului asupra zborului MH17 asupra relatiilor dintre Occident si Rusia și cum apreciază reactiile autoritatilor romane si care ar trebui sa fie reactia potrivită?

Baconschi: . A fi asociat, chiar și indirect, cu terorismul, nu mai poate fi, pentru Putin, o carte de vizită

1 Doborârea avionului și moartea celor aproape 300 de civili sub tirul rachetei sol-aer manevrată de separatiștii pro-ruși din Donețk constituie o lovitură prin care Putin a pierdut războiul propagandistic. El se baza pe faptul că victimele de pe teren, apărute din războiul civil teleghidat de Moscova, nu erau cu adevărat deplânse de opinia publică internațională. Daunele erau decontate numai la nivel local. Acum, prin moartea atâtor civili din state terțe, războiul acela îndepărtat și anonim, de la granița UE și NATO, a capătat o dimensiune geopolitică pe care liderii occidentali vor fi obligați să o gestioneze adecvat: mai multe sancțiuni, mai puține compromisuri, acțiuni juridice pentru stabilirea vinovaților.

Marile contracte cu Rusia, semnate de state membre UE și NATO în perioada unilateral idilică a ”resetării” relațiilor, nu mai pot fi susținute intern, nici în Olanda, nici în Franța sau altudeva. Putin va suferi o izolare accentuată, până și printre aliații informali din grupul BRICS. A fi asociat, chiar și indirect, cu terorismul, nu mai poate fi, pentru Putin, o carte de vizită la G8 sau chiar la G20, unde s-ar putea trezi fără viză. Rămâne însă de văzut dacă noua Comisie Europeană și Consiliul European vor accelera sau nu reacțiile strategice, de tipul asigurării graduale a independenței energetice față de resursele din Rusia. Numai asumarea unor asemenea obiective ar putea modifica arhitectura de securitate în Europa, de la palierul politico-militar, până la cel de diplomație economică. Nu avem deocamdată nici date suficiente pentru a vedea cum va modifica tragedia MH 17 relațiile Occidentului cu Kievul, mai ales după ce dl Juncker, noul șef al executivului european, a anunțat, atât de sec, înghețarea procesului de extindere.

2 Autoritățile noastre au reacționat prudent, vag și numai după ce au văzut care e linia la Washington și Bruxelles. Nu e ceva neobișnuit, mai ales în peisajul politic intern, devastat de fracturi și populat cu figuri erodate. S-au cerut, de pildă, ”experți UE” în ancheta pe marginea tragediei, deși Rusia și Ucraina sunt numai membre OSCE si ale Consiliului Europei...

Diaconescu: Trebuie să ne așteptăm de la americani la atâtea garanții câtă securitate oferim

1 Concluziile raportului de investigare asupra incidentului sunt foarte importante. Este rațiunea pentru care domnul Traian Basescu ,Președintele Romaniei a cerut de la prima luare de poziție publica ca ancheta sa se realizeze imediat iar componenta echipei de experți sa fie internațională ,independenta si preponderent europeană.

Acest act terorist a fost savarsit intr -o zona de conflict in care grupări paramilitare ,sprijinite de Federatia Rusa ,se confrunta cu autoritățile statului ucrainean ,fiind subminata ordinea constitutionala a Ucrainei.

Aproape 300 de oameni nevinovati și-au pierdut viața intr-o zona de conflict cu care nu au nimic in comun. Este evident ca este obligatorie stabilirea rapidă a responsabilitătilor iar comunitatea internațională nu poate evita si deciziile subsecvente.

In ultima perioada ,mai ales in Europa, s-a conturat un grup de state care si -a nuanțat destul de serios poziția in UE și NATO ,atunci când s-a ridicat problema unor decizii cât mai tranșante privind încetarea violentelor si determinarea partilor implicate de a fi cât mai disponibile in ceea ce privește începerea dialogului.

Fără a anticipa rezultatele anchetei internaționale este evident ca sute de oameni nevinovati si-au pierdut viața,ca rezultat al unui război întreținut logistic din exterior si care nu a fost tratat cu fermitate si solidar de UE. Este evident ca o serie de state UE, cu excepția României ,Poloniei si a țărilor baltice,ar prefera sa nu aibă astfel de teme sensibile in relația cu Federatia Rusa ,dar au astăzi cetățeni ,victime in "avionul morții".

2 De la începutul crizei ucrainiene atât noi cât si partenerii noștrii au remarcat doua modalități de abordare destul de diferite. Președintele României a avut o atitudine tranșanta, conform normelor dreptului internațional ,atunci când ,prin abuz, au fost schimbate frontierele in Europa de est.Pozitia sa a fost confirmată la nivelul Aliantei Nord Atlantice si a Uniunii Europene odată cu luarea unor decizii ,care au avut la baza constatarea ca Federatia Rusa a exercitat acte de agresiune la adresa Ucrainei , calificarea făcută anticipat de Președinte.

Guvernul ,care are la îndemâna toate informațiile si evaluările care ne revin ,de drept ,ca stat membru NATO,este mult mai ezitant,dând senzatia ca este deranjat chiar de pozitiile exprimate nu numai de Președinte dar si de șefii statelor din zona de proximitate ,cum ar fi Polonia ,Letonia sau Estonia.

Deocamdată nu as dori sa trag alte concluzii pentru ca nu vreau sa adaug o vulnerabilitate inutila dar doresc sa afirm răspicat faptul ca ne putem aștepta de la partenerii noștrii,mai ales SUA ,la exact atâtea garantii de securitate câta solidaritate știm sa exprimam. Orice rezerve de partea reprezentanților României ,mai ales in NATO,atunci când se discuta răspunsul Aliantei in fata amenintarilor evidente dinspre Est la adresa securitatii Romaniei , pot trezi suspiciuni in legătura cu existența unui plan B ,din partea zonei Executive a Bucureștiului.

In toamna va fi organizat un Summit NATO ,in Tara Galilor ,când se vor lua decizii esențiale pentru statele din vecinătatea Ucrainei ,privind sistemul de securitate colectivă al Aliantei.Aceste decizii se pregătesc din timp,sigur,dacă statul roman se afla in situația de cere argumentat sprijin de securitate. Situația la frontiera noastră estica a devenit una dintre cele mai periculoase din lume...Poate Guvernul de la București are altfel de calcule strategice,alte interese sau alte... promisiuni.

Citește totul despre:

Comentarii