Dupa socul produs in Franta de respingerea de catre francezi a Constitutiei europene, ieri a urmat seismul politic, asteptat de altfel de toata lumea. Presedintele Jacques Chirac l-a numit ca prim-ministru pe Dominique de Villepin, unul dintre apropiatii sai, in incercarea de a prelua initiativa dupa ce a fost dezavuat la referendum.
De Villepin, 51 de ani, care a devenit de notorietate internationala aparand la ONU opozitia Frantei fata de razboiul din Irak in 2003, era considerat drept favorit pentru a-l inlocui pe impopularul Jean-Pierre Raffarin. Acesta din urma nu a avut alta optiune decat sa-si prezinte demisia, la 48 de ore dupa referendum. Formarea noului guvern de catre Villepin, diplomat de cariera, este asteptata astazi, dar se stia inca de ieri ca presedintele partidului majoritar, UMP, Nicolas Sarkozy, va fi numit si numarul doi al echipei, si ministru de interne, post pe care l-a mai ocupat din 2002 pana in 2004.
Sarkozy, personalitatea cea mai apreciata din cadrul dreptei politice, care nu si-a ascuns ambitiile prezidentiale pentru scrutinul din 2007, facea apel duminica la necesitatea unor reforme profunde in Franta.
Separandu-se de Raffarin, Chirac a dorit sa reactioneze rapid dupa respingerea tratatului european care i-a slabit enorm autoritatea, incercand in acest fel sa-si “salveze” sfarsitul mandatului ce se incheie in 2007. Aseara, seful statului francez a avut o interventie televizata pentru a le explica francezilor optiunea si prioritatile sale.
Ieri, euro a pierdut din nou teren in fata dolarului dupa numirea lui Villepin, piata aratand ca il prefera, la Palatul Matignon, pe Sarkozy, adept al reformelor economice liberale.
Olandezii vor si ei sa sanctioneze clasa politica
In ajunul unui referendum crucial pentru viitorul Europei, aparatorii olandezi ai Constitutiei europene erau implicati ieri intr-o ultima tentativa pentru a bloca larga victorie anuntata a unui “nu” astazi in Olanda.
“Nu” era apreciat in ultimele sondaje ca fiind in proportie de 59-60% si, pentru a inversa situatia, majoritatea ministrilor guvernului de centru-dreapta, la putere la Haga, coborasera “in arena”, petrecandu-si ziua distribuind pliante, participand la dezbateri sau vizitand licee. Social-democratii, principala forta de opozitie, si ecologistii, de asemenea in opozitie, faceau acelasi lucru pentru a apara Constitutia. Comisarul european al concurentei, Neelie Kroes, isi chema concetatenii sa voteze in favoarea Constitutiei europene la referendum, estimand ca Franta, care a respins textul duminica, “nu este seful Uniunii Europene”. Numai ca olandezii par decisi sa respinga acest text in cadrul primului referendum din istoria lor moderna, intr-un gest de sfidare fata de o clasa politica in care nu mai are incredere. Referendumul este consultativ, dar majoritatea partidelor politice au precizat ca vor respecta rezultatul.
Cale libera pentru o “viziune anglo-saxona” in UE
Oameni politici si experti europeni si americani au continuat ieri sa analizeze situatia creata ca urmare a votului negativ al francezilor fata de Constitutia europeana.
In majoritate, s-a estimat ca proiectul constructiei europene se afla in fata unei crize fara precedent, pistele de relansare fiind ipotetice pe termen scurt, avand in vedere situatiile politice delicate in tarile fondatoare ale proiectului. Alegerile legislative anticipate din toamna in Germania, cele din Italia in 2006, prezidentialele franceze in 2007, fara a mai vorbi de alte scrutinuri la noi membri – Polonia, Republica Ceha – care ofera putine perspective deblocarii “masinii” comunitare.
Franta, slabind cuplul franco-german prin respingerea masiva a tratatului constitutional, ar putea lasa in schimb cale libera unei “viziuni anglo-saxone” a constructiei europene, desi, sustin expertii, Marea Britanie nu pare in acest moment in masura sa preia rolul de “motor” european. De altfel, ministrul britanic de externe, Jack Straw, asigura ca “nu”-ul francez pune “probleme grave pentru toata lumea in ce priveste viitoarea directie pe care trebuie sa o ia UE”, in timp ce fostul ministru britanic pentru afaceri europene, Denis MacShane, arata ca, dupa un “nu” francez, “responsabilitatea ii va reveni Marii Britanii de a gasi o viziune (…) pentru a modela destinul Europei”.
Analistii sustin insa ca britanicii, pentru a asigura un leadership, trebuie sa fie implicati in principalele proiecte. Or, ei nu fac parte din marile politici ale Uniunii, cum ar fi euro sau spatiul Schengen, iar opinia publica si media sunt foarte ostile fata de UE.
Se emit dubii si in ce priveste vointa UE de a-si intari locul de actor inevitabil pe scena internationala, multe voci sustinand ca “nu”-ul francez ar putea determina cele 25 de guverne din UE sa intre intr-o lunga perioada de introspectie in ce priveste viitorul lor comun, reflectie care ar putea pozitiona in plan secund ambitiile europene de politica externa. Ingrijorare exprimata si in SUA, Washingtonul urmand a trata cu o UE slabita intr-un moment cand Administratia Bush are nevoie de acest partener in mai multe dosare internationale. Departe, China este si ea ingrijorata ca respingerea Constitutiei ar putea intarzia ridicarea embargoului impus Beijingului in domeniul armamentului…
