Ofensiva gigantului rus al gazelor naturale, Gazprom, s-a intensificat in ultimele luni, scopul fiind intarirea rolului de putere suprema. Politica numarului unu mondial al gazului, Gazprom, a fost orientata in aceasta directie o data cu venirea la conducere a lui Alexei Miller, un apropiat al presedintelui rus, Vladimir Putin, iar “tintele” sunt cu precadere fostele republici sovietice care isi afiseaza independenta si privesc spre Occident.
Rusia a avut o politica preferentiala fata de statele din spatiul ex-sovietic, in speranta ca ele vor ramane pe orbita sa de influenta. Dar preferintele geopolitice prooccidentale ale celor favorizati au facut ca Moscova sa renunte la “cochetariile inutile” si sa-si apere propriile interese. Trecerea la o politica energetica intensiva este inceputul realizarii practice a tezei privind rolul Rusiei in politica mondiala, iar scenariul ruso-ucrainean este doar un act din scenariul de ansamblu.
In cazul Ucrainei Gazprom are argumente economice solide, dar important este ce se petrece dincolo de scena, in culisele politice.
Asa cum declara un negociator al grupului rus, “nu Gazprom a decis sa ceara Kievului o crestere brutala a preturilor” – de patru ori mai scump, “la pret european”. Presedintele ucrainean, Iuscenko, si-a afirmat in acest an deschis independenta fata de Kremlin, a franat crearea spatiului economic comun conceput de rusi pentru apropierea celor mai puternice foste republici sovietice si, mai ales, a inghetat punerea in functiune a consortiului gazier tripartit prevazut de un acord semnat in 2002 intre Moscova, Kiev si Berlin. De unde si oferta de compromis venita din partea Gazprom: relansarea consortiului sau deschiderea pentru investitorii rusi a gazoductelor ucrainene in schimbul unei cresteri graduale a pretului la gaze. Asadar, a aparut si adevaratul motiv al santajului! Moscova lucreaza cu toate parghiile, folosind arma energetica, asa cum a mai facut si in trecut, cand a fortat Belarusul sa cedeze Gazpromului o parte a Beltransgaz, transportatorul gazoductelor sale. Si Minskul a primit in schimb un tarif de 47 de dolari pentru gazul rusesc!
Acum, in razboiul cu Kievul, Kremlinul isi joaca din nou perfect atuurile, folosind Gazpromul ca varf de lance in politica sa externa. Nu numai in spatiul ex-sovietic, ci si in Europa si in Asia. Moscova actioneaza pe toate fronturile, traseaza conducte, stabileste volume de aprovizionare, acces la materiile prime si angajeaza personalitati straine ca “super-VIP” in strategia energetica a tarii. Presiunea Rusiei asupra Ucrainei vizeaza deschis obtinerea de parti din gazoductele acesteia, pentru ca in geopolitica moderna in castig politic se afla cel care detine controlul asupra transportului de combustibili energetici. Ucraina stie insa ca a vinde Moscovei conducta sau a forma impreuna un consortiu inseamna a intari pozitiile strategice ale Rusiei. Ramane de vazut care va fi compromisul din ultimul minut.
