Premierul tehnocrat al Italiei, Mario Monti, i-a prezentat demisia, vineri seară, preşedintelui Giorgio Napolitano, informează AFP, citat de Mediafax.
În cursul şedinţei de guvern, Monti a anunţat că va merge la sediul Preşedinţiei pentru a-i prezenta demisia sa şi cea a întregului Cabinet.
Mario Monti, premierul tehnocrat care a condus Italia în ultimele 13 luni, este un politician echilibrat, în vârstă de 69 de ani, recunoscut pentru competenţa economică, fiind opusul pasionalului Silvio Berlusconi, acuzat de subminarea credibilităţii ţării prin scandaluri şi procese, comentează AFP.
Mario Monti, supranumit şi “cardinalul”, şi-a creat o reputaţie de om competent şi independent, în timpul celor zece ani cât a fost comisar european, în perioada 1994-2004.
Amator de mers cu bicicleta, Monti recunoaşte că nu este “prea sociabil”. “Chiar dacă nu mi le amintesc şi nu le spun prea bine, îmi plac mult bancurile. Berlusconi are un adevărat talent în a le spune”, declara el, în 2005, într-unul dintre rarele sale interviuri.
Numit senator pe viaţă de către preşedintele italian Giorgio Napolitano, el a fost lăudat de directoarea Fondului Monetar Internaţional, Christine Lagarde. “Este un om de mare calitate, cu care am avut întotdeauna un dialog fructuos şi extrem de călduros”, a declarat ea.
Născut la 19 martie 1943, la Varese (nord), Mario Monti devine celebru la prestigioasa Universitate Bocconi din Milano, cunoscută pentru cea mai bună facultate de Economie din Italia. Şi-a continuat studiile în Statele Unite, la Universitatea Yale, pe care a absolvit-o în 1965, unde studiază cu James Tobin, laureat al Premiului Nobel, creatorul unui proiect de taxare a tranzacţiilor care îi poartă numele.
În 1970, începe să predea la Universitatea din Torino, pe care o părăseşte în 1985 pentru a deveni profesor de economie politică la Bocconi, unde ocupă succesiv posturile de director al Institutului de Economie Politică, rector şi preşedinte, în 1994.
În 1994, a fost propus de primul Guvern al lui Berlusconi într-un post de comisar european. Jacques Santer, preşedintele Comisiei Europene din perioada respectivă, îi încredinţează postul de comisar pentru Piaţa Internă.
În 1999, Guvernul de stânga al lui Massimo D’Alema îl confirmă la Comisie, unde primeşte de la preşedintele acesteia, compatriotul său Romano Prodi, mult râvnitul post de comisar pentru Concurenţă, lucru care confirmă imaginea sa de neimplicare politică.
După încheierea mandatelor la Bruxelles, Monti revine la activitatea academică şi semnează editoriale în Corriere della Sera, un cotidian de referinţă în Italia.
