Atacul terorist din inima Parisului, comis de trei indivizi înarmaţi cu arme Kalaşnikov şi lansator de grenade, contra redacţiei săptămânalului satiric Charlie Hebdo, soldat cu 12 morţi, este considerat cel mai sângeros de după al doilea război mondial.
Douăsprezece persoane au fost ucise cu sânge rece de indivizii cu cagule şi înarmaţi cu kalaşnikov şi lansator de grenade care au penetrat în redacţia publicaţiei Charlie Hebdo din Paris şi au deschis focul în camera unde echipa ţinea şedinţa de redacţie. Martori oculari şi membri ai poliţiei au precizat că au fost mai mulţi bărbaţi implicaţi şi au văzut asupra lor AK47. În atac au mai fost rănite zece persoane, dintre care cinci grav. Media franceză preciza, citând surse judiciare şi din poliţie, că au fost ucişi caricaturiştii Stephane Charbonnier, zis şi „Charb”, Jean Cabou, sau „Cabu”, Wolinski şi Tignous. Atacatorii au fugit la bordul unei maşini negre pe care mai târziu poliţia a descoperit-o abandonată pe o stradă din Paris. Preşedintele Fraçois Hollande a venit la locul tragediei, a precizat că este vorba de un atac terorist extrem de grav şi a promis vânarea atacatorilor „atâta vreme cât va fi necesar”, ca şi judecarea lor. Ieri, la ora 14.00, a reunit Executivul, precizând că trebuie asigurată protecţia oamenilor contra acestor barbari şi angajarea planului Vigipirat contra atentatelor. Circa 3.000 de poliţişti erau implicaţi în operaţiunea de depistare a atacatorilor şi numeroase filtre au fost instalate pe străzile Parisului.
Imaginile video postate pe internet prezintă oameni înarmaţi alergând pe stradă trăgând cu mitralierele şi strigând „Allah Akbar” şi că l-au răzbunat pe Profet. Alte cadre arată cum un polițist rănit, căzut la pământ este executat cu sânge rece. Doi martori, un agent imobiliar şi o caricaturistă din redacţia săptămânalului au declarat că teroriştii le-au cerut să declare că atacul a fost în numele „Al Qaeda din Yemen”. De asemenea, potrivit martorilor, teroriştii vorbeau franceza fără accent, estimându-se că ar fi vorba de cetăţeni francezi care au luptat printre jihadişti în Orientul Mijlociu şi au revenit acasă pentru a-şi continua jihadul personal sau la comanda şefilor lor. Crescuţi şi educaţi în ţări occidentale, mulţi indivizi care au îmbrăţişat jihadul şi violenţa extremă a acestuia revin în ţările lor de origine din Europa şi sub imboldul urii în care s-au antrenat atacă valorile civilizaţiei occidentale şi induc teama. De altfel, s-a intenţionat instaurarea fricii prin toate actele barbare comise în ultimele luni, prezentate pe înregistrări video, cu decapitări de ostatici, ziarişti şi agenţi umanitari, capturaţi în ţări din Orientul Mijlociu, cu atacuri teroriste comise de „lupi solitari” în ţări din Europa sau în Australia şi Canada.
Satiră și reacții
Charlie Hebdo are o lungă istorie de angajament în satiră şi de câţiva ani a publicat caricaturi ale profetului Mahomed, considerate ofensatoare pentru Islam, dar a considerat că libertatea presei şi valorile civilizaţiei occidentale primează, a reacţionat contra ameninţărilor şi nu a cedat fricii. Şocul produs de acest atac contra presei şi, deci, a libertăţii de expresie şi a valorilor occidentale a fost uriaş în Franţa, dar şi în celelalte state occidentale. Potrivit declaraţiilor unor personalităţi politice, oroarea de ieri schimbă total paradigma luptei contra terorismului în Europa.
Vigipirat, în alertă
Planul Vigipirat a ridicat la nivelul „alertă de atentate”, cel mai mare pe linia antiterorism, imediat după atacul contra Charlie Hebdo.Au fost instaurate măsuri excepţionale, drastice şi temporare, cum ar fi interzicerea marilor adunări publice, interdicţia staţionării în faţa şcolilor şi patrularea în zone sensibile. Vigipirat a fost conceput în 1978, când Europa se confrunta cu un val de acte teroriste şi a fost declanşat pentru prima oară la 2 ianuarie 1991, cu ocazia războiului din Golf. Vigipirat a rămas blocat în alertă „roşie” după atentatele din Londra, din iulie 2005, trecând la „roşu întărit” în perioadele sensibile, cum ar fi serbarea noului an.
Potrivit autorităţilor franceze, în ultimele luni au fost dejucate mai multe atentate teroriste, iar în decembrie şi după o serie de atacuri în diverse oraşe din Franţa, premierul Valls a ordonat suplimentarea măsurilor de siguranță pe străzi cu sute de militari.
Ameninţarea din septembrie
Statul Islamic a ameninţat Franţa în septembrie, lansând „o permisiune teologică de a ucide” către musulmani. Vizați: în special cetățenii americani şi francezi. „Dacă puteţi să omorâţi un necredincios american sau european – în special francezi, sau un australian sau canadian, sau orice cetățean din ţările care au intrat într-o coaliţie contra Statului Islamic, atunci contaţi pe Allah şi omorâţi-l în orice fel. Loviţi capul cu o piatră, tăiaţi-i gâtul cu un cuţit, zdrobiţi-i cu maşina, aruncaţi-i de la înălţime, otrăviţi-i”. Ameninţarea provine de la Abou Mohammed al-Adnani, membru al grupării Statul Islamic, care se prezintă ca purtător de cuvânt. Era pentru prima oară când era vizată Franța și se întâmpla la câteva zile după ce forțele militare ale Parisului efectuaseră primele lovituri aeriene asupra poziţiilor jihadiste în Irak. Jihadiştii nu se mulţumesc să facă apel la crime, ci dau şi indicaţii detaliate privind modul de a duce acţiuni contra cetăţenilor ţărilor angajate contra lor.
Şeful Statului Islamic, Abou Bakr al-Baghdadi, a ameninţat deja Franţa în discursul său, după ce s-a autoproclamat „calif”. Statul Islamic, grup extremist radical, este nemulţumit şi de Islam şi de musulmani în general şi doreşte o reîntoarcere la legi care au acţionat cu secole în urmă. Cu atât mai mult, Baghdadi este nemulţumit de valorile occidentale şi caută să-şi impună legile. Statul Islamic, după ce multă vreme a urmărit obiective regionale, pare că s-a întors spre exterior, spre „duşmanul îndepărtat” cum teoretizase Ossama bin Laden. La origine, jihadiştii au urmat o logică de luptă regională contra şiiţilor, apoi contra regimurilor arabe şi acum contra Occidentului. Tot ieri, la Paris, a explodat și o mașină, în apropirea unei sinagogi.
Islamul în Occident. O problemă ascunsă la vedere
Ironia face ca în ziua atacului terorist asupra redacţiei, Charlie Hebdo să iasă pe prima pagină cu o caricatură usturătoare la adresa romancierului Michel Houellebecq, care şi-a lansat tot ieri ultimul roman extrem de controversat, numit “Soumission” (Supunere). Sursele atacului la adresa lui Houellebecq sunt acuzaţiile de… islamofobie, aduse acestui roman care imaginează o situaţie în care alegerile prezidenţiale din 2022 sunt câştigate de un candidat musulman împotriva lui Marine Le Pen cu sprijinul partidelor tradiţionale de dreapta şi de stânga şi care, odată ales, declanşează procesul de islamizare a Franţei şi Europei. Cum Charlie Hebdo are o orientare de stânga radicală, orice situaţie din care numele Le Pen iese “bine” este condamnabilă, dar teroriştilor nu le-a păsat de aceste subtilităţi intelectuale. Au răzbunat cu Kalaşnikovul publicarea unor caricaturi cu Profetul Mahomed.
Moartea celor zece jurnalişti – dintre care patru caricaturişti de marcă ai Franţei – vine însă la capătul a aproape zece ani de laşitate politică occidentală. Coincidenţă sau nu, acelaşi nume – Submission – îl purta şi un film de zece minute realizat în 2004 de cineastul olandez Theo Van Gogh privind drepturile femeii în societatea islamică împreună cu militanta de origine somaleză Ayaan Hirsi Ali. Într-o dimineaţă de noiembrie, Theo Van Gogh a fost împuşcat şi aproape decapitat de un olandez de origine marocană care i-a înfipt în piept cu cuţitul un bilet cu mesaje islamiste. Autorităţile olandeze au decis că a fost un incident izolat şi au expulzat-o pe Ayaan Hirsi Ali pentru că a minţit în cererea de azil. De atunci situaţia s-a degradat, partidele anti-islam precum partidul lui Geert Wilders au devenit puternice, iar presa olandeză scrie despre tot mai multe atacuri asupra unor moschei într-o ţară considerată odinioară cea mai tolerantă din lume.
Un an mai târziu au apărut în cotidianul danez Jyllands Posten celebrele caricaturi ale Profetului Mahomed, care au declanşat un val de proteste în lumea musulmană şi boicotul produselor daneze. Puţine publicaţii occidentale – printre care Charlie Hebdo – au ales să republice caricaturile în numele apărării libertăţii de expresie. Cei mai mulţi au ales autocenzura, iar guvernele, inclusiv cel român, au descurajat în culise publicarea lor. În România, numai Evenimentul Zilei a ales la vremea respectivă să o facă. De atunci, jurnaliştii danezi trăiesc şi lucrează sub asediu permanent, confruntările s-au extins în întreaga Peninsulă Scandinavă, unde s-au înregistrat numeroase confruntări violente între “tineri” (musulmani radicali) şi poliţie. În Germania, mişcarea anti-islamizare Pegida a scos în ultimele zile zeci de mii de oameni în stradă pentru a denunţa “minciunile” autorităţilor şi ale presei cu privire la “islamizarea Europei”.
Nici în America lucrurile nu stau mai bine. În 2012, un film de 10 minute, Inocenţa Musulmanilor, realizat de un militant copt din California, a fost postat pe Youtube şi a declanşat proteste violente în lumea islamică. Administraţia Obama a cerut Youtube să retragă filmul, poliţia l-a arestat pe realizator pentru acuzaţii legate de statutul său de imigrant şi ulterior a încercat timp de o lună să pună pe seama acestei înregistrări – inclusiv la ONU – atacul terorist asupra consulatului american din Benghazi în care a fost ucis ambasadorul american în Libia.
Cel mai grav caz în care autorităţile au închis ochii în numele protejării multiculturalismului şi al “coexistenţei” paşnice s-a petrecut în Marea Britanie, unde la sfârşitul lunii august 2014 a fost publicat un raport despre o reţea vastă de crimă organizată din oraşul Rotherham, care a răpit 1.400 de minore – toate de rasă caucaziană – de-a lungul a 20 de ani, care a fost protejată de autorităţi – primărie şi poliţie – doar pentru că era formată din pakistanezi. Presa britanică a publicat informaţii revoltătoare despre situaţii în care poliţia locală a arestat fetele care au făcut plângere împotriva răpitorilor şi a făcut presiuni asupra presei locale să nu scrie un cuvânt despre aceste orori. Presa locală s-a supus. În 2011 sediul Charlie Hebdo a fost distrus cu bombe incendiare după ce publicase un număr cu titlul Charia Hebdo, în care Profetul Mahomed era trecut drept redactor-şef invitat. Acum, după masacrul jurnaliştilor de la această publicaţie neortodoxă, Europa trebuie să aleagă între Sharia şi apărarea libertăţii de expresie.
