Parinti depasiti de situatie, scriitori indignati si editori aflati in pragul falimentului Ð reforma ortografiei germane care intra in vigoare incepand de astazi a capatat, de multisor, dimensiuni grotesti. Furiei populare si rebeliunii unei mari majoritati a literatilor din tara lui Goethe li s-au adaugat, in timp, atat inconsecventa reformatorilor, cat si amestecul politicienilor. Astfel, acum cand reforma a devenit cvasiobligatorie in spatiul germanic, haosul este practic perfect.
De astazi, elevii si functionarii publici din 14 landuri germane, precum si cei din Austria si Elvetia sunt obligati sa scrie conform unor reglementari ortografice hotarate in 1996 de lingvisti, in esenta mari anonimi, ai celor trei tari. Spre indignarea unora, doi prim-ministri de landuri, anume ai Bavariei si Rhenaniei de Nord-Westfalia, au anuntat ca refuza sa introduca noile reglementari in institutiile landurilor cu pricina pentru ca intre timp mai-marii Consiliului pentru ortografie germana au decis deja… reformarea reformei.
Mentionarea reformei ortografiei germane intr-un cotidian central din Romania se datoreaza nu vreunor marete inovatii lingvistice survenite, ci consecintelor haosului astfel legiferat in multiple planuri. Reforma in sine se inscrie in acel vast capitol al absurdului, sintetizat de romanul mucalit prin proverbialul “tara arde, baba se piaptana”. Nedorind defel a plictisi cititorul roman cu detaliile noii ortografii germane, ne rezumam in a mentiona succint ca reglementarile se aplica in mai toate domeniile ortografice, ortoepice si de punctuatie. Multe din regulile ortografice valabile de decenii sau secole vor fi, incepand de astazi, cel mult aplicate taman pe dos. Parintele ortografiei germane, Konrad Duden, s-ar intoarce, fara indoiala, in mormant… Cat despre necesitatea ultracontroversatei reforme, celebrul scriitor Hans Magnus Enzensberger aprecia ca este “la fel de utila precum o gusa”.
Totusi, milioane de manuale pot fi aruncate de-acum la cosul de gunoi Ð si nu numai in cele trei tari din spatiul germanic, ci cam peste tot in lume… ca doar nimeni nu va mai dori sa invete germana dupa reguli depasite (aviz parintilor cu copii instruiti/meditati in ale limbii germane!). Editurile germane vor avea si ele suficient de lucru Ð ca doar trebuie retranscrise “modern” toate operele literaturii universale. Iar elevul din Berlin va scrie diferit de cel din Munchen, parintii si bunicii vor fi personaje inapte in a mai ajuta la lectii etc. Oricum, majoritatea celor care manuiesc pana si pentru care limba ramane principalul instrument de lucru, adica scriitorii si ziaristii Ð ca de exemplu Gunter Grass, laureat al Premiului Nobel pentru literatura, sau redactia cotidianului “Frankfurter Allgemeine” Ð refuza, in continuare, sa se alature “teroristilor ortografici”.
Acum 200 de ani, Johann Wolfgang Goethe n-avea astfel de dureri de cap: “Ortografia mi-a fost mereu destul de indiferenta”, nota el. “Nu conteaza defel cum anume scrii un cuvant, ci doar ca cititorul sa inteleaga ceea ce ai vrut sa exprimi cu ajutorul acestuia”.
