Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

GRU, arma secretă a lui Putin

Potrivit publicaţiei Foreign Policy, unitatea militară specială şi secretă a Rusiei ar fi plină de asasini, traficanţi de arme şi bandiţi iar ce se petrece în Ucraina este doar începutul. Apariţia batalionului Vostok în estul ucrainean nu este destinată doar combaterii forţelor armate ucrainene, ci mai degrabă pentru a fi un executant calificat şi disciplinat al autorităţii Moscovei asupra separatiştilor înarmaţi în caz de nevoie.

Share

Gabriela Anghel 0 comentarii

Actualizat: 10.07.2014 - 21:57

Potrivit publicaţiei Foreign Policy, unitatea militară specială şi secretă a Rusiei ar fi plină de asasini, traficanţi de arme şi bandiţi iar ce se petrece în Ucraina este doar începutul. Apariţia batalionului Vostok în estul ucrainean nu este destinată doar combaterii forţelor armate ucrainene, ci mai degrabă pentru a fi un executant calificat şi disciplinat al autorităţii Moscovei asupra separatiştilor înarmaţi în caz de nevoie.

Batalionul Vostok, legat de GRU, serviciile secrete ale armatei ruse, pune în lumină strategia Kremlinului – Putin nu doreşte un conflict militar deschis cu fosta republică sovietică şi pentru a menţine controlul foloseşte în loc un „război ne-liniar”, care aliază forţa brută, dezinformarea, presiunea politică şi economică şi operaţiunile clandestine. Şi analiştii occidentali consideră că acestea vor fi mijloacele la care va recurge în viitor. Un gen de operaţiuni în care a excelat celebra GRU, agenţia centrală a serviciilor de informaţii ale Statului Major al armatei ruse, care dispune de forţe speciale, „spetsnaz”, iar batalioanele Vostok şi Zapad au devenit cunoscute pentru operaţiunile din cel de-al doilea război în Cecenia. După declanşarea crizei din Ucraina, Putin a reevaluat importanţa GRU, agenţia fiind folosită de Kremlin drept unealtă a politicii externe, destabilizând o ţară cu o mână de agenţi şi cu multe arme. GRU a demonstrat lumii cum intenţionează Rusia să lupte în războaiele sale viitoare cu un amestec de invizibilitate, dezminţiri – vezi minciuni –, subversiune şi violenţă. Chiar dacă grupurile rebele susţinute de GRU în estul Ucrainei pierd teren în faţa forţelor Kievului, peisajul geopolitic s-a schimbat. GRU s-a întors în jocul mondial cu noi metode şi strategii care vor reprezenta o sfidare pentru Occident în anii ce vin.

Scopul scuză mijloacele

Dacă Vladimir Putin a sfârşit prin a recunoaşte prezenţa militarilor ruşi în Crimeea, Rusia a negat întotdeauna prezenţa agenţilor GRU în estul şi sudul Ucrainei. În est, separatiştii pro-ruşi se plângeau la început de lipsuri şi acum dispun de arme moderne, venite clandestin peste frontieră alături de combatanţi special antrenaţi. Atâta vreme cât Moscova nu abandonează pretenţiile de a fi o mare putere mondială, în viitorul imediat în politica externă a Rusiei accentul va fi pus pe construirea şi menţinerea hegemoniei sale în Eurasia. Regiuni unde GRU s-a dovedit foarte puternică. De exemplu, în Kazakhstan, unde regiunile sudice sunt o ţintă potenţială pentru viitoare presiuni politice din partea minorităţilor locale, GRU este un furnizor de informaţii, ca omologul său civil, SVR. Acestuia îi este tehnic interzis să opereze în Kazakhstan sau în ţările Comunităţii Statelor Independente, potrivit Declaraţiei de la Alma-Ata din 1992.

Combinarea acestor factori înseamnă că GRU este în acest moment mai încrezătoare decât acum un an. Kievul a demascat şi expulzat un ataşat naval al Ambasadei Rusiei ca fiind agent GRU, iar Sergun, în fruntea acestor servicii, se află pe lista funcţionarilor supuşi sancţiunilor occidentale. Dar nici una din aceste sancţiuni nu a provocat daune GRU, iar statutul său în politica Moscovei a devenit mai puternic, ca jucător în războaiele intestine în sânul comunităţii serviciilor ruse de informaţii. GRU a fost o perioadă trecută în plan secund de către Putin, dar noua sa concepţie de „război ne-liniar” a readus agenţia în centrul atenţiei. Mai important este că operaţiunile GRU în lume sunt susceptibile de a fi extinse din nou, agenţia regăsind vechea ei agresiune.

Puterea măsurilor nemilitare

Renaşterea GRU demonstrează că doctrina „războiului ne-liniar” nu este doar un răspuns ad-hoc la situa-ţia din Ucraina, arată modul în care Moscova are în vedere să-şi promoveze interesele în lume. Un mod descris de şeful Statului Major General Valeri Gherasimov anul trecut într-o obscură revistă militară rusă. El preciza că noul model de război implică „recurgerea pe larg la măsuri ne-militare, politice, economice, informaţionale, umanitare şi altele...completate de mijloace militare cu caracter secret”, între care şi folosirea forţelor speciale. Acest gen de conflict va fi dus de spioni, de comandouri, de piraţi, de trădători şi de mercenari, exact genul de „cooperative” la dispoziţia GRU. Chiar după transferul majorităţii spetsnaz de sub comanda directă a GRU, agenţia dispune încă de forţe speciale de elită antrenate pentru asasinate, sabotaj,dezinformare, care s-au evidenţiat în Ucraina. GRU şi-a demonstrat voinţa de a lucra cu un larg evantai de bandiţi. În Cecenia, nu numai Vostok, ci şi alte unităţi au folosit dezertori, rebeli şi bandiţi. Chiar şi celebrul negustor de arme Viktor Bout a recunoscut că a fost o perioadă ofiţer activ al GRU. Agenţia rusă este foarte secretă în ce priveşte cooperarea, încât este imposibil să fi sigur asupra celor care lucrează pentru ea.

Anexarea fulgerătoare a Crimeii s-a bazat pe un plan stabilit de Direcţia operaţiunilor principale a Statului Major General, care s-a bazat pe serviciile de informaţii GRU ce au analizat regiunea, bazele armatei ucrainene şi le-a ascultat comunicaţiile. GRU a furnizat o acoperire pentru „omuleţii verzi” care au ocupat rapid puncte strategice din peninsula ucraineană înainte de a dezvălui că este vorba de trupe ruseşti.

Există numeroase dovezi că aşa-zisul ministru al Apărării al „Republicii Separatiste Doneţk”, Igor Strelkov, al cărui nume real este Igor Girkin, este ofiţer GRU în rezervă, care acţiona după ordinele primite de la sediul agenţiei. UE l-a identificat ca „personal” GRU şi l-a plasat pe lista sancţiunilor. Deşi majoritatea insurgenţilor din estul Ucrainei par a fi ucraineni sau ruşi „turişti de război” – încurajaţi, înarmaţi şi dotaţi de Moscova, pare, de asemenea, că operatorii GRU în teren ajută la trecerea peste frontieră de tunuri, armament şi persoane.

Revenirea în forţă a GRU a devenit clară odată cu apariţia în estul Ucrainei a batalionului Vostok, la finele lunii mai. În războiul din Cecenia a fost o unitate dominată de ceceni, dizolvată în 2008. Acum, noua brigadă, compusă în mare parte din aceiaşi combatanţi din Cecenia, pare să fi apărut de nicăieri, cu uniforme noi de armată şi patrulând în blindate. Primul său act a fost să ocupe clădirea administraţiei din Doneţk, unde insurgenţii pro-ruşi îşi făcuseră cartierul general. Apoi, Vostok a început recrutarea de voluntari ucraineni pentru a umple locul cecenilor întorşi acasă. Alexandre Hodakovski, un transfug din serviciile de securitate ale Ucrainei, a anunţat că este comandantul batalionului.

NATO şi Occidentul nu au avut răspunsuri la această evoluţie a situaţiei şi refacerea forţei GRU promite un viitor în care ameninţarea războiului rece este înlocuită de un nou tip de război ce combină subterfugiile, o cultivare atentă a aliaţilor locali şi acţiuni secrete ale spetsnaz pentru a se atinge obiectivele politice ale Kremlinului. NATO poate fi mai puternică în termeni militari, dar dacă ruşii pot provoca diviziuni politice în Occident, pot efectua operaţiuni clandestine folosind combatanţi aliaţi şi pot viza persoane şi instalaţii strategice, atunci nu are nici o importanţă cine are mai multe tancuri sau cele mai bune avioane de luptă.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...