Cu două zile înainte de alegerile parlamentare din Rusia care, potrivit tuturor estimărilor ar urma să fie câştigate de partidul actualului premier, Vladimir Putin, ziarul Financial Times face nişte dezvăluiri interesante legate de modul în care ar fi fost finanţată construirea unui palat „potrivit pentru ţar” în partea sudică a Rusiei, în apropiere de Marea Neagră care ar valora nu mai puţin de un miliard de dolari. In acelaşi timp articolul oferă şi o perspectivă mai puţin cunoscută a modului în care a evoluat regimul lui Vladimir Putin, în ultimii 12 ani în care s-a aflat în prim-planul scenei politice.
Într-o zi de toamnă, în septembrie 2010, Serghei Kolesnikov a ieşit din casa sa dintr-un cartier rezidenţial din Sankt Petersburg, iar pentru a evita să atragă atenţia asupra sa printre vecinii săi, o clică importantă de finanţişti, nu avea decât o pungă cu el. S-a grăbit spre aeroport unde a cumpărat bilete pentru Turcia si de acolo, în Statele Unite, scrie Financial Times.
Kolesnikov avea toate motivele pentru a se teme. Timp de 17 ani, a lucrat îndeaproape cu unii dintre aceşti finanţişti care au reuşit să transforme o bancă mică, bazată în Sankt Petersburg, Banca Rossiya, într-una dintre cele mai puternice imperii financiare, devenind astfel şi ei foarte bogaţi de-a lungul acestui proces. Decepţionat de modul în care au evoluat aceste lucruri, Kolesnikov se pregătea să le spună povestea.
Documente provenind de la Kolesnikov la care se adaugă şi o anchetă a Financial Times ajută la clarificarea istoriei Băncii Rossiya ai cărei acţionari includ oameni foarte apropiaţi de Vladimir Putin, liderul suprem al Rusiei, inclusiv pe fiul vărului acestuia. Yuri Kovalciuc şi Nicolai Şamalov, doi dintre cei mai mari acţionari, au fondat, alături de Putin, o casă tipic rusească devenită enclavă pe malul unui lac în afara Sankt Petersburgului.
Aceşti oameni care locuiesc în al doilea cel mai important oraş al Rusiei sunt consideraţi de mulţi dintre oamenii de afaceri şi de bancheri ca fiind centrul unei noi generaţii ai oligarhilor din era Putin, care combină bogăţia cu legături cu oamenii cei mai importanţi ai Rusiei, în acelaşi mod în care au acţionat şi predecesorii lor în anii în care Boris Elţîn se afla la putere. Aceste lucruri se întâmplă în ciuda pledoariei din ultimii cel puţin 12 ani a lui Putin în care spune că va elimina oligarihia ca şi clasă.
Acum că Putin plănuieşte să se întoarcă la funcţia de preşedinte după alegerile de anul viitor care vor avea loc în luna martie, după ce, în ultimii patru ani a fost premier sub preşedinţia lui Dmitri Medvedev, riscurile apariţiei unui capitalism de cumetrie pot fi luate serios în calcul.
Hârtiile pe care Kolesnikov le-a dat jurnaliştilor de la Financial Times arată, pentru prima dată, cum cei doi acţionari ai Băncii Rossiya – Şamalov şi Dmitri Gorelov, un fost colonel KGB – au primit printr-o companie offshore fonduri, ale căror destinaţie iniţială era dotarea spitalelor din Sankt Petersburg, chiar în momentul în care aceştia şi-au cumpărat acţiunile la bancă.
Documentele mai arată şi faptul că aceleaşi fonduri şi companii offshore ar fi putut ajuta la finanţarea primelor achiziţii, dintr-un lung şir, ale Băncii Rossiya. Acestea ar fi mers pentru cumpărarea bunurilor financiare de la Gazprom, compania producătoare de gaz controlată de stat. Unii investitori presupun că înţelegerile următoare au fost, de fapt, aproape nişte privatizări care au ajutat la scoaterea a miliarde de dolari dintr-un grup energetic care a devenit un simbol pentru reapariţia Rusiei, reînviere bazată pe mărfuri.
Banca Rossiya spune că toate aceste lucruri sunt un „nonsens”, argumentând că creşterea sa este rezultatul unui management profesionist şi a unei strategii de succes în calitatea sa de bancă universală. Bunurile băncii erau cotate la 274 miliarde de ruble (aproximativ 8.9 miliarde de dolari) la 1 octombrie, faţă de 6,7 miliarde de ruble la începutul anului 2004 – având o rată anuală de creştere de mai mult de 60 de procente.
Interes pentru boom-ul energetic
Povestea lui Kolesnikov oferă, în acelaşi timp, o perspectivă asupra unei transformări liniştite a regimului lui Vladimir Putin de-a lungul celor opt ani cât şi-a consolidat puterea. A intimidat afaceri importante începând cu arestarea, în 2003, a lui Mikhail Khodorkovsky, de la compania petrolieră Yukos, şi a eliminat ultimele urme de competiţie politică punând capăt alegerilor guvernatorilor regionali, în 2004.
Transferurile de la Gazprom, de care a beneficiat Banca Rossiya subliniază imposibilitatea de a putea controla puterile lui Putin, spun criticii săi, precum şi creşterea apetitului cercului său de apropiaţi pentru potenţialul energetic în creştere al Rusiei. Cel mai probabil, povestea lui Kolesnikov ameninţă să clatine imaginea austeră pe care Putin şi-a fabricat-o din prezent şi până acum, cu Şmalov, unul dintre acţionarii de la Banca Rossiya cu care Kolenikov a lucrat, care a încercat aparent să contruiască un palat luxos demn de „ţarul” său.
Kolesnikov susţine că cei care au avut de-a face cu el îl numeau la început pe Putin, “boss-ul”, “ţarul”. “La început era numai o glumă, apoi a devenit serios. Numai el putea decide totul. Avea loc o transformare”, spune Kolesnikov. “După cea de-a doua alegere în funcţia de preşedinte, în 2004, a început să se contureze tot mai ferm părerea că el ar putea să conducă pentru totdeauna. Se pot înţelege toate acestea şi din modul în care Medvedev a încercat să găsească o posibilitate ca el să rămână”.
Documentele pe care Kolesnikov le-a arătat celor de la Financial Times îi sprijină afirmaţiile potrivit cărora banii trimişi din companiile offshore implicate în tranzacţiile Băncii Rossiya au fost mai târziu transferaţi, prin intermediul altor companii, pentru a plăti construcţia unui complex la Marea Neagră despre care s-ar spune că ar fi fost destinat să fie un palat secret pentru Putin.
Kolesnikov care a verificat multe dintre aceste plăţi, în calitatea sa de partener al lui Gorelov şi Şamalov, şi al cărui nume apare pe multe dintre documentele consultate de Financial Times, şi-a prezentat iniţial părerile într-o scrisoare deschisă adresată lui Medvedev, la sfârşitul anului trecut. El ar fi spus atunci că în momentul în care Putin i-a spus lui Şamalov să dea deoparte o parte din banii destinaţi donaţiilor medicale pentru investiţii în economie şi alte proiecte au fost abandonate, pentru ca toată atenţia să se concentreze pe construcţia de la Marea Neagră care a devenit un palat în stil italian cu trei eliporturi, un amfiteatru de vară, un port de agrement şi o casa de ceai cu piscine.
Purtătorii de cuvânt ai lui Putin şi Şamalov au dezminţit aceste informaţii, spunând că premierul nu are nici o legătură cu acestea. “Putin nu a avut şi nu are nici o legătură cu banca Rossiya, şi nici cu alte tranzacţii sau înţelegeri prin vreuna dintre companiile offshore sau companiile menţionate”, le-a mai spus jurnaliştilor britanici, Peskoy. Acesta a mai adăugat că înaintea alegerilor parlamentare de duminică apar tot felul de “insinuări”.
Şamalov consideră aceste informaţii doar nişte “invenţii”, refuzând să răspundă mai mult. Gorelov a confirmat o parte din aceste tranzacţii al Băncii Rossiya, dar spune că şi-a obţinut acţionariatul în firmă prin profituri legale care provin din afacerea sa cu echipamente medicale şi că este unicul beneficiar al acţiunilor.
Kolesnikov nu are totuşi nici o dovadă că tranzacţiile au fost făcute în numele lui Putin. Dar, arată Kolesnikov, acelaşi lanţ de companii offshore a fost implicat în transferul de fonduri care ar fi fost ulterior foloste de companiile despre care el spune că ar lucra la proiectul palatului de la Marea Neagră. Kolesnikov mai aminteşte că, în calitate de fost ofiţer KGB, Putin ” a fost învăţat în mod special să nu lase niciodată nici o urmă. Nu există astfel de documente” care să conţină numele premierului.
Cum se plimbă banii pentru domeniul medical
Oricare ar fi natura ei, relaţiile s-au creat la începutul anilor ’90 atunci când Putin era adjunctul primarului din Sankt Petersburg şi era şeful comitetului de relaţii economice internaţionale al oraşului. Kovalciuc, un fost om de ştiinţă, a devenit unul dintre acţionarii principali ai Băncii Rossiya, stabilit în oraş în anul 1990 pentru a gesiona fonsurile Partidului Comunist. Kovalciuc a refuzat să acorde un interviu jurnaliştilor de la Financial Times.
În 1992, comitetul lui Putin a obţinut acţiunile majoritare într-o companie numită Petromed, împreună cu Kovesnikov, de asemenea om de ştiinţă, şi cu Gorelov care lucra la comitetul de sănătate al oraşului. Peromed era folosită pentru a furniza echipamente medicale pentru a îmbunătăţi spitalele din oraş. Kolesnikov susţine că Putin l-a recomandat şi pe Şamalov, atunci reprezentant al companiei germane Siemens, ca furnizor de echipamente.
Banca Rossiya a fost una de importanţă secundară de-a lungul anilor 1990. Dar, după ce Putin a venit la şefia statului, în 2000, a început transformarea sa. Mai întâi, a crescut compania Petromed care, după ce Putin a plecat din Stankt Petersburg pentru o slujbă la Kremlin în 1996, a fost deţinută în părţi egale de Gorelov şi Kolesnikov. Potrivit lui Kolesnikov şi documentelor consultate de Financial Times, compania a început să câştige contracte pentru îmbunătăţirea echipamentelor medicale finanţate de donatori bogaţi.
Roman Abramovici, care deţine clubul de fotbal Chelsea, şi fundaţia sa caritabilă “Pole of Hope” reprezintă unul dintre aceste exemple, fiindcă a acceptat să doneze 203 milioane de dolari în 2001 pentru echipamente pentru Academia Militară Medicală din Stankt Petersburg. Purtătorul de cuvânt al lui Abramovici a spus că fundaţia acestuia nu a donat în cele din urmă decât 180 de milioane, iar plata se bazează pe chitanţe primite de la Siemens.
Petromed trebuia să aducă echipamente de la Siemens şi de la General Electric din SUA printr-o companie bazată în Marea Britanie, EM&PS, deţinută de Kolesnikov, Gorelov şi Şamalov, potrivit documentelor. EM&PS a refuzat să comenteze, scrie Financial Times.
După achiziţii, Kolesnikov a spus că au rămas 85 de milioane de dolari de la această donaţie dar şi de la altele. Gorelov a spus, la rândul său, că Petromed a avut contracte pe termen lung cu furnizori oferindu-i posibilitatea de a obţine discounturi şi de până la 50 de procente.
În acest moment, se implică şi companiile offshore: una dintre acestea, Rollins International, înregistrată în Insulele Virgine, iar cealaltă, Santal Trading, în Panama. Potrivit copiilor după cele două transferuri bancare din 12 februarie 2002, EM&PS a transferat 85 de milioane de dolari către Rollins, iar Rollins a trimis 50 de milioane de dolari către Santal. Gorelov susţine că aceste tranzacţii sunt transferuri legale ale profiturilor. Reprezentanţii Santal şi Rolling au refuzat să comenteze.
Kolesnikov pretinde că Gorelov şi Şamalov au folosit apoi banii pentru a cumpăra, în două etape, 12,6 procente din acţiuni la Banca Rossiya. În lunile care au precedat această afacere, Rollins le-a plătit dividente care au însumat 22,3 milioane de dolari pentru Gorelov şi 21,8 milioane de dolari pentr Şamalov, potrivit copiilor după aceste plăţi. “Au cumpărat aceste acţiuni cu fondurile care erau destinate echipamentelor medicale”, spune Kolesnikov. Gorelov confirmă transzacţiile dar spune că fondurile au provenit de la afacerile legale ale Petromed, al cărei coproprietar era. Şamalov a refuzat să comenteze.
Cum s-a schimbat puterea, încep câştigurile din afacerile cu gaz
În timp ce aceste tranzacţii au avut loc între 2003-2005, la Moscova avea loc o schimbare a puterii. Cei pe care Elţîn îi numise în funcţii au plecat şi au fost înlocuiţi de oamenii lui Putin, inclusiv Alexander Medvedev care era deja la Gazprom. Cum oficialii din Sankt Petersburg au câştigat din ce în ce mai multă influenţă, drumul părea deschis pentru Banca Rossiya.
În principal, Gazprom a pus capăt anilor în care vindea bunuri ne-esenţiale şi a început o vastă restructurare. Dar, în locul ofertelor pe marile pieţe despre care vorbea guvernul, transferurile de bunuri care au avut loc au fost în beneficial Băncii Rossiya, spune Vladimir Milov, un fost ministru adjunct al energiei care este acum lider al opoziţiei. “Balanţa s-a schimbat şi a fost creat un grup financiar şi industrial nou”, spune Milov care a investigat vânzările de bunuri ale Gazprom. “Transferurile au fost, dintr-o dată, acceptate atât de repede”.
In aceeaşi vară, Gazprom a început să vândă 76 la sută din acţiunile pe care le avea la Sogaz. Cumpărătorii au fost aflaţi în ianuarie 2005 ca fiind trei companii afliliate Băncii Rossiya. Atunci, presa s-a întrebat cum a putut Banca Rossiya să finanţeze o achiziţie atât de mare, cum era cea a Sogaz. Kolesnikov susţine că fondurile au venit de la aceleaşi companii offshore care au fost folosite şi în tranzacţiile anterioare.
Unul dintre cumpărători Aktsept care deţine 4.5 la sută din Banca Rossiya a fost, portivit documentelor deţinute de Mikhail Şelomov, un nepot al unchiului din partea mamei lui Putin. Aksept a primit 18 milioane de dolari împrumut de la Santal în septembrie 2004, potrivit documentelor, şi a cumpărat 13,5 la sută din Sogaz. Purtătorul de cuvânt al lui Putin l-a descris pe Şelomov ca fiind o rudă îndepărtată şi a precizat că premierul „abia dacă dă ochii vreodată cu el”.
Sub Banca Rossiya, veniturile Sogaz s-au triplat între 2004 şi 2006, câştigând şi clienţi noi şi puetrnici. Iar acesată investiţie nu a fost decât primul pas pentru una şi mai mare şi anume: Gazprombank.
Deziluzii
Kolesnikov a povestit că la început a fost încântat de venirea la putere a lui Putin, după anii de haos sub Elţîn. Dar în 2008, a realizat că totul s-a schimbat.
După declanşarea crizei financiare în 2008, Kolesnikov susţine că Şamalov i-a spus să oprească proiectele de investiţii pe care le avea în domeniul construcţiilor de nave şi în alte sectoare cu ceea ce mai rămăsese de la fondurile Petromed. În schimb, a trebuit să redirecţioneze toate fondurile pentru finalizarea palatului de la Marea Neagră. Şamalov a refuzat să comenteze acest subiect.
„Când au luat această decizie, am realizat că am lucrat în ultimii 15 ani câte zece ore pe zi pentru a construi un palat pentru ţar. Nu am fost niciodată de acord cu acest lucru“, a spus Kolesnikov.
Documentele sale arată transferuri făcute de cele două companii offshore prin Liechentenstein şi Elveţia către o companie de investiţii din Rusia, Rosinvest. Rosinvest la rândul ei a făcut mai mult plăţi către compania Lirus care a fost numită în 2005 ca fiind coinvestitor într-un complex în apropiere de Praskoveyevka, un sat de la Marea Negră, în partea de sud a Rusiei. Cu toate că documentele arată o serie de plăţi între companii, valoarea acestora nu ar atinge un miliard de dolari cât a spus Kolesnikov că a costat ridicarea palatului.
Purtătorul de cuvânt al premierului nu vede nici o legătură între şeful său şi această construcţie, insistând potrivit celor de la Financial Times, că a fost în proprietatea lui Şamalov care a vându-o la rândul său unui alt om de afaceri rus în cursul acestui an. Tot el a mai precizat că este „închiriată pe baze comerciale” însă a refuzat să spună cui. „Ştiu sigur că Putin nu are nici o legătură” cu palatul, a mai adăugat purtătorul de cuvânt al premierului.
Pentru Kolesnikov însă creşterea rapidă a costurilor simbolizează dorinţa regimului de a avea şi mai mult pe măsură ce se agaţă de putere. Ceea ce a început ca un proiect modest de construirea unei case de 1000 de metri pătraţi pentru Putin, în 2005, s-a transformat în 2007, într-un palat uriaş de 4000 de metri pătraţi.
“Întreaga transformare a avut loc între 2004 şi 2010. Este foarte periculos pentru ţară“, a mai spus el.
