Un bărbat a deschis focul asupra unei cafenele din Copenhaga unde avea loc un seminar despre blasfemie și libertatea de expresie și apoi asupra unei sinagogi, ucigând două persoane, înainte de a fi ucis el însuși de poliție. Atacurile par copiate după cel de luna trecută de la Paris, soldat cu 17 morți. Autoritățile s-au ferit să vorbească despre „terorism islamist“, dar nu pare să existe nici o îndoială în acest sens.
Poliția din Copenhaga a anunțat ieri că a împușcat și ucis bărbatul bănuit că ar fi comis cele două atentate soldate cu doi morți și cel puțin cinci polițiști răniți. Primul dintre aceste atacuri a avut loc sâmbătă asupra unei cafenele unde se desfășura un seminar despre „Artă, blasfemie și libertatea de expresie” dedicat impactului atacurilor de la Paris și la care era invitat în calitate de vorbitor caricaturistul suedez Lars Vilks.
Istoria lui Lars Vilks ilustrează cel mai bine conflictul dintre libertatea de expresie și valorile occidentale și exigențele islamului militant adus în Europa o dată cu imigrația din statele islamice. Este vorba de un conflict extrem de violent pentru că, deși un artist care se apropie de 70 de ani, Lars Vilks este mai bine păzit de poliție decât un șef de stat sau un don mafiot.
Este greu de crezut că un astfel de om se află sub supraveghere 24 de ore din 24, după propriile spuse, și că nu se poate mișca nicăieri în Europa fără o escortă considerabilă, dar este adevărat. De altfel, este foarte posibil ca, dacă nu ar fi existat această escortă formată din polițiști suedezi și danezi, numărul victimelor de la cafeneaua din Copenhaga să fi fost mult mai mare.
În 2005, cotidianul danez Jyllands Posten a publicat 12 caricaturi ale Profetului Mahomed, care au stârnit un val de proteste violente în lumea islamică, unele soldate cu zeci de victime nevinovate în rândurile rezidenților occidentali sau ale creștinilor. Musulmanii din întreaga lume au boicotat produsele daneze, provocând pagube însemnate economiei, astfel că, în 2006, când un grup de imami danezi a făcut plângere penală împotriva Jyllands Posten pentru blasfemie, procuratura daneză a lansat cu entuziasm o anchetă împotriva ziarului mult prea îndrăzneț.
Ironia este că legea în baza căreia imamii au cerut pedepsirea Jyllands Posten avea drept scop prevenirea manifestărilor antisemite într-o vreme în care antisemitismul era neîngrădit în Europa. Câteva luni mai târziu, în Suedia, Vilks a oferit unei galerii de artă câteva caricaturi care îl înfățișau pe Profetul Mahomed sub forma unui „câine de intersecție”.
Câinii de intersecție, sau, mai exact, de sens giratoriu – erau o invenție artistică recentă la acea dată în Suedia, unde în sensurile giratorii apăreau peste noapte instalații care sugerau un câine, o glumă bazată pe un joc de cuvinte suedez. Ideea nu era, așadar, că Mahomed era comparat cu un câine, dar asta au înțeles cei mai mulți în lumea musulmană, astfel că însăși Organizația Conferinței Islamice a cerut Suediei să-l pedepsească pe Lars Vilks.
De atunci, au existat cel puțin trei tentative de asasinat, una dintre ele având-o drept protagonistă pe Colleen LaRose, celebra Jihad Jane, în America, mai multe revolte „ale tinerilor” în diverse suburbii suedeze populate de imigranți mulsulmani și câteva tentative de atentate teroriste, dintre care unele dejucate, altele eșuate. Lui Vilks i s-a dat foc la casă și a fost agresat în aula Universității din Uppsala și primește amenințări cu moartea zilnic.
Al Qaeda în Peninsula Arabă a pus pe capul lui Vilks o recompensă de 150.000 de dolari, și ulterior, a fost pus pe lista neagră a țintelor împreună cu redactorul-șef al Charlie Hebdo, Stephane Charbonniere, și cu trei dintre editorii Jyllands Posten.
După atacurile de pe 7 ianuarie de la Paris, în care Charbonniere a fost asasinat împreună cu unii dintre cei mai valoroși caricaturiști francezi, era o chestiune de timp ca atenția jihadiștilor să se îndrepte asupra Jyllands Posten și a lui Vilks. Având în vedere nivelul pazei din jurul ziarului danez și a caricaturistului suedez, seminarul de sâmbătă părea o oportunitate rară. De care atacatorul a profitat când a încercat să își facă loc cu focuri de armă în interiorul localului. A reușit să ucidă un bărbat în vârstă de 55 de ani și să rănească mai mulți polițiști înainte să fugă într-un Volkswagen de mici dimensiuni, după cum au declarat polițiștii.
Partea cu adevărat înspăimântătoare este că după câteva ore, din motive care nu pot fi decât bănuite, teroristul s-a decis să lanseze un al doilea atac, de data aceasta asupra unei singagogi unde, la ora respectivă se aflau aproximativ 50 de oameni care participau la un Bar Mitzvah. Atacatorul a apucat să împuște în cap un tânăr paznic aflat în apropiere, dar nu a reușit să pătrundă în interiorul lăcașului de cult, în jurul căruia fuseseră desfășurate deja forțe de poliție după atacul de la cafenea. După un schimb de focuri cu polițiștii, teroristul a fugit din nou și nu a fost identificat decât spre dimineață, într-o stație de metrou, când a scos pistolul după ce i s-a cerut să se legitimeze. A fost ucis pe loc.
Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a emis o declarație în care afirmă că este vorba de „un nou atac terorist brutal care are drept țintă valorile și libertățile noastre fundamentale, inclusiv libertatea de expresie. Că libertatea de expresie este sub atac în Europa, acest lucru era clar mai demult. Modelul sinistru care pare să fi fost inaugurat de atacurile de la Paris și copiat de cele de la Copenhaga este că dacă ținta primară o constituie libertatea de expresie și purtătorii ei, ținta a doua, „de consolare”, pare să fie comunitatea evreiască.
