Propunerile Bruxelles-ului prevăd inclusiv un sistem comun de administrare a frontierelor externe ale UE. Pentru România, aceasta ar elimina un obstacol din calea aderării la Schengen.
Eurostat relevă faptul că România a aprobat anul trecut 775 de cereri de azil politic, o reducere substanțială față de 2013, când numărul cererilor aprobate a fost de 1.840. Nu este clar dacă refugiații au evitat să solicite azil în România și s-au orientat spre alte țări sau dacă autoritățile române au devenit mai exigente, dar prin aceste cifre, ţara noastră se situează alături de celelalte state din Europa Centrală (Polonia are același număr de cereri aprobate, iar Ungaria, aproape deloc). Cu totul altfel stau însă lucrurile în Bulgaria, unde numai în 2014 au fost aprobate 7.000 de cereri de azil. Pentru o țară de dimensiunile Bulgariei, acest val continuu de refugiați, în cea mai mare parte sirieni sosiți prin Turcia, a devenit o problemă umanitară, bugetară și de securitate serioasă.
Bulgaria este țara est-europeană cu cel mai mare număr de refugiați, dar marea masă a acestora s-a concentrat în Europa de Vest, în special în Germania și Suedia, care au primit cei mai mulți solicitanți de azil anul trecut. Ele sunt urmate de Italia, Franța, Marea Britanie și Belgia. Statele din Sud, în special Italia și Malta, destinația primară a refugiaților din Africa, solicită de multă vreme o redistribuție a poverii pentru „procesarea” valurilor de imigranți ilegali la nivel european. Ca urmare, la propunerea Parisului și cu susținerea puternică a Berlinului și Romei, Comisia a anunțat un plan de redistribuire automată a azilanților între statele membre, pe baza unor cote stabilite de Bruxelles.
Aceasta se va face în două etape. Prima este provizorie și poate fi declanșată de Comisie fără consultarea statelor membre, în baza unei prevederi din Tratatul de Funcționare a UE care îi permite să recurgă la astfel de măsuri de urgență în cazul unei crize umanitare precum cea din Mediterana, urmând ca ulterior să fie stabilit un sistem permanent de redistribuție care ar urma să fie aprobat de Consiliul Uniunii Europene. Sistemul are șanse mari să fie aprobat pentru că principalul opozant, Marea Britanie, graţie unui statut special, nu are motive să obiecteze. Cu excepția Marii Britanii, Irlandei şi Danemarcei, reglementările europene sunt obligatorii pentru statele membre, ceea ce înseamnă că, deși premierul ungar Viktor Orban a calificat planul Comisiei drept o „nebunie” și a amenințat că nu va accepta deciziile Bruxelles-ului, în realitate nu poate face acest lucru.
La câți refugiați să ne așteptăm?
Comisia nu a stabilit încă algoritmul pe baza căruia se va face redistribuția solicitanților de azil, dar în propunerea de Agendă privind Migrația se menționează printre criterii care vor fi avute în vedere, mărimea populației, Produsul Intern Brut și numărul de cereri acceptate în trecut. Pe baza acestor criterii, România va trebui să primească mai mulți refugiați decât primește în prezent, dar mai puțini decât alte țări care au o populație mai mică, dar un PIB mai mare, deci câteva mii, pentru că nici de respins nu-i putem respinge așa cum și-ar dori Orban. Decizia de acceptare sau de respingere aparține statelor membre, dar Comisia a avut grijă ca prin Sistemul Comun privind Azilul politic să confere UE puterea de a stabili regulile și criteriile pe baza cărora statele membre vor evalua cererile.
Această „pilulă” a redistribuirii va fi îndulcită, pe de o parte, printr-o redistribuire de fonduri. Bunăoară, în actualul exercițiu bugetar fondurile destinate României pentru frontierele externe sunt alocate în cea mai mare parte asigurării frontierei cu Ucraina, în vreme ce fondurile Bulgariei sunt alocate administrării taberelor de refugiați. În paralel, Comisia propune și o abordare mai agresivă a imigrației ilegale, care să meargă până la destructurarea rețelelor de trafic de ființe umane până în țările de origine, un program de distrugere a vaselor utilizate de traficanți și chiar acțiuni de forță aprobate de ONU în apele teritoriale ale țărilor de origine, mai ales în Libia.
Grănicerii europeni și Schengen-ul
Documentul Comisiei menționează explicit criza refugiaților din Mediterana drept o dovadă a faptului că „managementul frontierelor externe trebuie să devină din ce în ce mai mult o responsabilitate împărțită” de toate statele membre. Cu alte cuvinte, asigurarea frontierelor externe nu mai poate cădea în sarcina statelor de graniță, pentru că s-a dovedit că Italia, Grecia sau Bulgaria nu pot face față singure. În schimb, Comisia propune formarea unui sistem european de asigurare a frontierelor cu un Corp de Grăniceri Europeni și, în viitor, cu o Pază de Coastă europeană. Obiectivul prioritar al Comisiei este asigurarea Mediteranei, dar România poate beneficia de un sistem comun în două feluri.
În primul rând în Marea Neagră, unde ocupația rusească în Crimeea reprezintă o vulnerabilitate pentru UE, iar în al doilea rând prin asigurarea frontierei de Est, pentru că sistemul comun nu se rezumă la frontierele maritime. Dar dacă sarcina asigurării frontierei de Est a României va fi preluată de UE, atunci unul din principalele motive pentru care României i se refuză accesul în spațiul Schengen – faptul că, fiind o țară coruptă, România nu este de încredere ca gardian al frontierei externe a UE – va rămâne fără obiect. În pur stil european, este, așadar, posibil ca acceptarea câtorva mii de refugiați sirieni sau africani să ne faciliteze intrarea în spațiul de liberă circulație.
Planul junker
Venit maxim de notar. Mecanisme noi
– Un sistem de redistribuție între statele membre a resortisanților solicitanți de azil politic.
– Un Sistem European Comun în materie de Azil.
– Un sistem comun de administrare a frontierelor externe ale UE, prin transformarea serviciului european Frontex într-un Sistem European de Grăniceri.
– Crearea unei Paze de Coastă europene.
