Cotidianul “Washington Post”, proprietarul drepturilor asupra celei mai spectaculoase afaceri de presa din cate au fost scrise vreodata – scandalul Watergate -, a publicat un articol cu detalii asupra biografiei celebrului Deep Throat, omul care a servit drept principala sursa celor doi reporteri care au dezvaluit afacerea.
Recent, unul din cele mai mari mistere ale jurnalismului contemporan – identitatea lui Deep Throat – a fost revelata de revista Vanity Fair. Omul care a daramat administratia Nixon impreuna cu reporterii Bob Woodward si Carl Bernstein era adjunctul directorului FBI, Mark Felt. Story-ul a aparut cu aprobarea familiei lui Felt, iar cei doi jurnalisti, care jurasera sa pastreze secretul pana la moartea lui Felt, au fost eliberati de angajamentul luat si au confirmat.
Povestea lui Felt este tot ceea ce viseaza un amator de intrigi si conspiratii politice. Omul, considerat erou de unii si tradator de altii, era un tip animat de calcule personale, invidii meschine si considerente morale, pe scurt o personalitate complexa si… schizoida.
Un alt fel de portret-robot
Documente ale FBI recent declasificate arata ca in acelasi timp in care ii oferea informatii lui Woodward intr-o parcare supraetajata din Washington, le cerea subordonatilor sa il demaste pe tradator. Mai mult, intr-un memoriu din 21 februarie 1973, la mai mult de sase luni de la izbucnirea scandalului pe care el insusi il alimenta, Felt a redactat un memoriu catre Casa Alba in care califica articolele din “Post” drept “un amalgam de fictiune si jumatati de adevaruri”. Felt a avut mai multe motive sa faca ceea ce a facut. Mai intai, era turbat de furie. Felt era devotat trup si suflet imaginii FBI create de fostul director J. Edgar Hoover. Agentul FBI trebuia sa fie un cavaler pe cal alb, un macho care lupta impotriva crimei complet independent de controlul politic. In momentul izbucnirii scandalului Watergate se intamplasera cateva lucruri pe care Felt le-a considerat inacceptabile: incepusera sa fie acceptati agenti femei si el nu fusese numit director FBI, lucru pe care se pare ca si l-a dorit mai mult decat orice. Din razbunare, dar si ingrijorat de abuzurile si tendinta Casei Albe de a-si subordona Biroul, Felt a decis sa il doboare pe Nixon. Drept pentru care l-a contactat pe Woodward, pe care il cunostea de pe vremea cand acesta din urma era un simplu ofiter al Marinei militare. Fostul spion din timpul celui de-al doilea razboi mondial l-a orientat pe fostul curier, ce obisnuia sa transmita mesaje intre Pentagon si Casa Alba, sub imperiul unei fraze celebre, devenita intre timp o “mantra” a jurnalismului de investigatie: “Follow the money”, urmareste traseul banilor. In felul acesta, Woodward a descifrat firele care duceau direct in Biroul Oval.
Un amanunt interesant este ca unul din apropiatii lui Nixon, H.R. “Bob” Haldeman, s-a prins ca Felt este sursa scurgerilor de informatii. Lui Nixon nu i-a venit sa creada, dar paranoia sa tinuta in frau pana atunci s-a dezlantuit. Intr-o convorbire a carei inregistrare a fost facuta publica de FBI, Nixon a cerut ca toti agentii FBI sa fie supusi unui test cu detectorul de minciuni pe motiv ca… “aveau dreptate nemtii cand ii ucideau pe toti daca nu dezvaluiau identitatea agentului rezistentei”. O fi facut Nixon pace cu China, dar cu un astfel de mod de a gandi America trebuie sa-i multumeasca lui Felt/Deep Throat.
