Cel puţin zece persoane au murit în puternica explozie produsă de un kamikaze, în centrul turistic din Istanbul, Sultanahmet. Preşedintele turc s-a referit la un act terorist comis de „un kamikaze de origine siriană“.
Atentatul survenit marţi dimineaţă în Istanbul a atins un loc simbolic din inima istorică a cartierului turistic Sultanahmet şi a provocat moartea a zece persoane, din care turişti străini (şase germani, un norvegian şi un peruan) şi rănirea altor persoane aflate în acest loc frecventat şi preferat de turiştii veniţi din întreaga lume. Explozia s-a produs în apropierea Moscheii Albastre şi a muzeului Sfânta Sofia şi s-a resimţit la mare distanţă, până în cartierul Uskudar, aflat pe cealaltă parte a Bosforului, pe malul asiatic al oraşului. Ambulanţele venite rapid la locul exploziei din cele patru colţuri ale părţii europene ale Istanbulului se încrucişau cu cele care plecau apoi în direcţia spitalelor. Cartierul a fost împânzit de forţele de ordine şi elicopterele supravegheau zona. Informaţiile au început să curgă pe reţelele sociale, în pofida unui „blackout“ impus media turcă de către autorităţi. Poliţia a împiedicat ziariştii să intre în piaţă şi a cerut să nu fie făcute fotografii sau video din cauza unei interdicţii de difuzare la nivel naţional.
După un briefing al ministrului turc de Interne, premierul Ahmet Davutoglu a convocat o reuniune de urgenţă a Executivului la Ankara pentru analizarea situaţiei. După aceea, preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a pronunţat un discurs televizat, în care a declarat că există o puternică posibilitate ca în spatele atentatului din Istanbul să se afle militanţii organizaţiei Statul Islamic. „Condamn incidentul terorist din Istanbul, evaluat ca un atac al unui kamikaze de origine siriană“, a declarat Erdogan într-un discurs televizat la Ankara. El a precizat că „Turcia este prima ţintă pentru toate grupările teroriste active în regiune“ şi a menţionat Statul Islamic şi separatiştii kurzi ca fiind ameninţări pentru securitatea naţiunii, dar nu a acuzat specific o entitate pentru atacul de marţi. Şi a atacat universitarii şi scriitorii străini pentru criticile aduse guvernului său: „alegeţi una din părţi, fie sunteţi de partea guvernului turc, fie sunteţi de partea terorismului“.
Ținta teroriştilor
Explozia din Sultanahmet este ultima dintr-o serie de atacuri teroriste în Turcia, luată ca ţintă de Statul Islamic, ce controlează o parte importantă a teritoriului Siriei vecine. În trecut, scrie Reuters, miticul cartier Sultanahmet a fost deja ţinta unui atac terorist. În ianuarie 2015, un kamikaze s-a detonat în faţa unui post de poliţie din cartier, rănind doi agenţi. Atentatul a fost revendicat de o organizaţie de extremă stânga, dar autorităţile au evocat existenţa unei legături între kamikaze şi mişcările islamiste.
Atentatul din Sultanahmet, o adevărată lovitură pentru turismul din Turcia, poate fi analizat din mai multe unghiuri şi mulţi se întreabă de ce majoritatea victimelor sunt germani, cetăţenii ţării care se opune intrării Turciei în UE?
Turcia este în stare de alarmă după ce 103 persoane au fost ucise în octombrie când doi kamikaze au atacat participanţii la o manifestaţie pentru pace, în capitala Ankara. Acea operaţiune a fost atribuită SI, ca şi alte două agresiuni mortale comise în acest an în partea kurdă din sud-estul ţării. În cursul ultimelor două săptămâni, autorităţile turce au arestat mai mulţi membri presupuşi ai SI în timp ce serviciile secrete avertizau despre planificarea unor atacuri în Istanbul. Iar forţele de securitate au continuat confruntările cu insurgenţii PKK, organizaţie separatistă kurdă care luptă pentru autonomie kurdă. După mai bine de doi ani de încetare a focului, lupte sângeroase s-au reluat din vară între forţele de securitate turce şi rebelii Partidului Muncitorilor din Kurdistan, PKK. Confruntările au aruncat în aer negocierile de pace angajate în 2012 pentru încheierea unui conflict care a făcut peste 40.000 de morţi din 1984.
Violenţă şi instabilitate
În afara grupărilor islamiste din exterior, Turcia poate fi ţinta unor organizaţii extremiste din interior şi autorităţile turce vor trebui să stabilească originile şi motivaţiile atentatului din Sultanahmet.
După atentatul din Ankara, Turcia se luptă cu violenţa şi instabilitatea. În cinci luni, au reapărut vechii demoni – războiul contra rebelilor kurzi ai PKK, sufocarea creşterii economice, persecutarea media, reapariţia „statului profund“, adică o complicitate între poliţie, serviciile secrete şi mediile interlope. Iar războiul din Siria cu cortegiul de refugiaţi (2,2 milioane de persoane) şi lenta sa contaminare a teritoriului turc, unde „celulele adormite“ ale organizaţiei jihadiste Statul Islamic au intrat în acţiune, este o altă sursă de tensiuni. Teama a cucerit ţara şi teoriile complotului au ieşit din nou din sertare.
Relaţii cu lumea interlopă
În ajunul atentatului din Ankara, locuitorii din Rize, oraş aflat pe malul Mării Negre au putut asista la un miting straniu. Pe scenă, cu microfonul în mână, Sedat Peker, un celebru şef mafiot, reprezentant cunoscut al „idealiştilor“ (ultranaţionalişti) reamintea publicului că trebuie să voteze pentru AKP (partidul lui Erdogan, aflat la putere) pentru că, „dacă Erdogan pleacă, Turcia va pleca şi ea“. Cu o mână a făcut gestul „Lupilor cenuşii“ (organizaţia tinerilor MHP, ultranaţionalişti) şi cu cealaltă gestul islamist – patru degete ridicate, cel mare repliat în palmă. Expresia sintezei „islamo-naţionaliste“, un vechi proiect politic improbabil, dar dorit de fanaticii din cele două părţi. „Sângele va curge în fluvii, vom folosi dreptul la legitimă apărare“, a promis Sedat Peker, supranumit „Reis“ (boss mafiot). Or, se ştie că Erdogan asimilează combatanţii PKK cu terorismul. Condamnat de câteva ori pentru racket, asasinat şi „complot contra statului“ în 2008, Sedat Peker a reapărut între 1990 şi 2000. La acea vreme, personalităţi politice, între care premierul Tansu Ciller şi soţul ei Ozer, nu-şi ascundeau relaţiile cu lumea interlopă, între care „Reis“ Peker. Grupările islamiste şi poliţişti au colaborat cu lumea interlopă făcând să domnească teroarea, guverne succesive flirtând deschis cu criminalii.
Între 2002 şi 2015, islamo-conservatorii conduşi de Erdogan au dat impresia că doresc ruperea acestor practici, dar confruntaţi cu pierderea popularităţii par să navigheze în altă direcţie. Pentru a-şi asuma singuri puterea, par să reînnoiască cu „statul profund“ cu riscul de a duce ţara spre un naufragiu.
Ministerele de Externe din Germania şi Marea Britanie și-au avertizat cetăţenii aflaţi în Turcia să evite provizoriu locurile turistice.
