Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Analiză Stratfor: De ce, dintr-o dată, Republica Moldova contează?

Robert D. Kaplan, analist-șef al grupului de analize strategice Stratfor, publică, pe pagina web a grupului, un articol dedicat realităților politice, economice, sociale și de intelligence din Republica Moldova după semnarea acordului de asociere cu UE.

Share

Paul Filimon 0 comentarii

Actualizat: 10.07.2014 - 17:37

Robert D. Kaplan, analist-șef al grupului de analize strategice Stratfor, publică, pe pagina web a grupului, un articol dedicat realităților politice, economice, sociale și de intelligence din Republica Moldova după semnarea acordului de asociere cu UE.

Analiza lui Kaplan începe cu relatarea unei discuții cu consilierul prezidențial pentru securitate națională al președintelui, Iulian Fota. Acesta îi spunea specialistului american că articolul 5 al tratatului NATO „oferă prea puțină protecție împotriva Rusiei lui Vladimir Putin”, întrucât protejează țările est-europene de o invazie militară, dar nu și de acţiuni subversive” precum activităţile de culegere de informaţii, acţiunile concentrate în ajutorul rețelelor de crimă organizată, achiziționarea de bănci și alte active strategice, controlul indirect al organelor mass-media cu scopul de a influența opinia publică și, mai ales, nu protejează pe nimeni cu privire la dependența energetica față de Rusia.

Robert D. Kaplan mai citează și vorbele preşedintelui Traian Băsescu, care îi spunea analistului, la un moment dat, că „România este o insulă destul de bogată în energie, înconjurată de imperiul Gazprom”. „Preşedintele a pus degetul pe hartă şi mi-a arătat modul în care vecinii României, precum Ungaria şi Bulgaria, au devenit tări complet dependente de gazele naturale ruseşti, în timp ce România - datorită propriilor rezerve de hidrocarburi - are încă o independeţă semnificativă din acest punct de vedere”, scrie analistul Stratfor.

„Preşedintele mi-a mai explicat că, în secolul 21, Gazprom este mai periculos decât armata rusă. Apoi, consilierul prezidenţial Fota a adăugat că „Putin nu este aparatcik, el este un fost ofițer de informații”. Asta înseamnă că Putin va acționa extrem de subtil şi că Rusia nu va lupta convențional pentru recuperarea teritoriilor din fostele state satelit. Consilierul Fota nu s-a oprit aici şi a mai spus că „Putin știe că problema Uniunii Sovietice a fost că nu a avut soft power (influență, putere informală)”.

Kaplan arată că „strategia Moscovei este de a prelua puterea asupra acestor țări, dar din interior. În această bătălie, tocmai în perioadele de liniște, atunci când o problemă - cum ar fi Ucraina - este scoasă de pe prima pagină a ziarelor din cauza Orientul Mijlociu trebuie să ne îngrijorăm. Și amintiți-vă că democrațiile slabe pot fi mai utile pentru Rusia decât dictaturile puternice. Un autocrat comunist şi nemilos, cum a fost Josip Broz Tito a reuşit să îi țină pe sovietici departe de Iugoslavia în timpul Războiului Rece. Dar un regim politic slab, democratic totuși, cum ar fi Republica Moldova, oferă rușilor mulți politicieni locali predispuşi la a fi mituiţi”.

„Cu această idee în minte am călătorit la Iaşi în nord-estul României, foarte aproape de graniţa cu Republica Moldova. Acolo m-am întâlnit cu președintele Consiliului Județean Iași, Cristian Adomniței, cu care am discutat despre modul în care un grup relativ mic de „conspiratori bolşevici” a reuşit, în noiembrie 1917, să pună stăpânire pe oraşe precum Moscova şi Sankt Petersburg. Continuând aceasta idee Adomniţei a spus că „Putin este moştenitorul aceastei tradiții, în inima lui el este un bolșevic. El știe că poate cuceri teritorii vaste, fără armate mari”.

După scurt timp, Adomniţei m-a condus într-o scurtă plimbare la Teatrul Naţional Iaşi unde mi-a arătat sala de teatru - o bijuterie arhitectonică care celebrează stilurile rococo și baroc - unde Traviata lui Verdi urma să se joace peste câteva zile. Singuri în sala de teatru, Adomniței a spus: „Aici este Europa, aici este istoria și cultura, valorile sale artistice și, poate, în curând valorile sale politice. Aici este fosta granița a Imperiului Habsburgic. Avem nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a ne apăra”, își povestește Kaplan experiența.

Analistul Stratfor relatează mai departe experiența sa dincolo de Prut: „De la Iași am trecut Prutul în Moldova – Basarabia istorică, un teritoriu care s-a plimbat între România și Rusia de-a lungul secolelor și care, de la căderea Uniunii Sovietice în 1991 a devenit un stat independent. În scurtă vreme, șoselele și clădirile au început să se deterioreze și au fost lăsate în paragină. Am constatat că locuințele sunt conectate la conducte de gaze naturale ce vin tocmai din Siberia, astfel că în Moldova calitatea vieții depinde de Rusia. Femei și bărbați cu pălării sau basmale prăfuite, în căruțe. În primul oraș prin care am trecut, Ungheni, parcul și trotuarele erau năpădite de buruieni.

La aproape un sfert de veac de la căderea Uniunii Sovietice, moștenirea sovietică se manifestă nu doar în subdezvoltare, ci și prin corupție, care în Moldova este aspectul cel mai important al vieții politice dar despre care nu se vorbește. Şi asta pentru că prim-planul este ocupat de chestiunea națională. Din cauza puternicelor minorități etnice ruse, ucrainene și bulgare, dar și a faptului că majoritatea română a folosit alfabetul chirilic până la finalul Războiului Rece, identitatea națională este încă o problemă, lucru admis de premierul Iurie Leancă într-un interviu pe care i l-am luat”.

„La Bălți, un oraș din nordul Moldovei, am cunoscut un politician local, Cecilia Graur, care mi-a spus: „toată lumea e înfricoșată, ceea ce se întâmplă în estul Ucrainei se poate petrece și aici. Noi toți știm asta, pentru că și noi suntem divizați politic, etnic și lingvistic. Oamenii vorbesc despre asta tot timpul.

Orașul Bălți, cu înclinația sa în favoarea Rusiei, ar putea deveni un Donețk moldovean, m-a avertizat un diplomat occidental. În timp ce Cecilia Graur este o pro-europeană ce vorbește româna, Alexander Nesterovski, alt politician pe care l-am cunoscut la Bălți, este pro-rus și vorbește rusă. El consideră că susținerea pentru Puțin este o alegere rațională. Oamenii nu și-ar putea permite vreodată să suporte o scădere a livrărilor de gaze naturale sau o oprire a importului de produse agricole moldovenești de către Rusia. Comunism nu mai înseamnă acum decât relații economice avantajoase cu Rusia”.

Kaplan identifică alte două probleme: găgăuzii și Transnistria. „Comrat, o localitate din sudul Moldovei, este casa găgăuzilor turcici, creștin-ortodocși și vorbitori de rusă – o potențială coloană a cincea a lui Puțin în Moldova. Vitali Kyurkchu, un politician local de etnie găgăuză, mi-a spus că în Moldova trăiesc peste 160.000 de găgăuzi -și alți 40.000 în Ucraina- care consideră că, pentru ca așa ceva să fie posibil, este nevoie de o slăbire sau chiar o dezmembrare a celor două state.

Acesta este un iredentism periculos, bineințeles. Nici măcar găgăuzii înșiși nu știu cu certitudine care le sunt originile. Identitatea locală este atât de complexă încât Charles King, de la Universitatea Georgetown, alături de alți experți de marcă în domeniu, cred că originea acestora este încă un subiect de negociere.”

„Dar mai este și Transnitria, o fâșie la est de Nipru, ce face parte oficial din Moldova dar care, cu o populație majoritar rusofonă, și-a declarat independența după un scurt război de secesiune de la începutul anilor 90. Transnistria este plină de trupe rusești ce acționează ca un ciocan asupra Moldovei, în încercarea acesteia de a se orienta spre Occident. Transnistria, cu un statut legal incert, este un paradis al contrabandiștilor, cum și-ar dori Putin să vadă cât mai multe în estul Ucrainei”, mai scrie Robert D. Kaplan.

El a constatat, în peregrinările sale prin Basarabia, că „peste tot apare ca loc comun ideea că Rusia reprezintă o realitate, în timp ce Occidentul este doar un concept geopolitic. Până la urmă, acesta este motivul pentru care mulți etnici români sunt resemnați cu ideea că Rusia este implicată”.

„Situația din Moldova amintește de întunecatul peisaj politic din Iugoslavia despre care scriam în anii 80, anterior ruperii violente a țării în ultimul deceniu al secolului trecut. Se pare că ceea ce am scris a contribuit la politica de neintervenție a Casei Albe între 1993 și 1995. Este însă exact tipul de situație în care intervenția americană este esențială: trebuie să cunoști ce e mai rău cu privire la un loc pentru a putea să aplici cele mai umane procedee. Nu intenționez să arăt ce trebuie să se facă, dar vreau să arăt că neintervenția și inacțiunea Occidentului ar putea avea costuri umane incalculabile. Iar o acțiune a Occidentului ar trebui să cuprindă politici în domeniile politic, informativ, economic și așa mai departe, pentru a contracara acțiunea Rusiei.

Timpul poate fi scurt. Deja oficiali ruși se întâlnesc cu minoritățile din Moldova pentru a le încuraja să ceară mai multă autonomie după acordul de asociere cu UE semnat la sfârșitul lunii trecute. Rușii știu că Moldova e mai mult decât o țară de graniță: este un amestec complicat de etnii localizate relativ compact pe teritoriul acestui stat mic și slab. De aceea mi-e frică pentru Moldova”, încheie analistul șef al Stratfor.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...