După ce şi-a eliminat rând pe rând rivalii, se pare că nimic nu îl mai împiedică pe Donald Trump să obţină învestitura republicană pentru alegerile prezidenţiale din SUA, aşa cum relatează L’Obs şi Le Monde.
Miliardarul populist a capitalizat dominaţia sa media şi valul de furie antielite şi ar putea deveni primul „novice” politic ce ar câştiga învestitura Partidului Republican (PR) după Dwight Eisenhower în 1952. În fiecare zi, Trump a dat un interviu televizat şi datorită lui dezbaterile primarelor au fost emisiunile cu cea mai mare audienţă din istoria TV din SUA, în afara celor de sport. El este singurul candidat ale cărui mitinguri au fost difuzate de la debut până la final. În zece luni de campanie, Donald Trump a trecut de la rolul de clown la cel de candidat prezidenţial. Când şi-a lansat campania, în iunie 2015, două treimi din republicani jurau că nu vor vota niciodată pentru el.
În 2010, Partidul Republican a fost copleşit de mişcarea insurecţională Tea Party, al cărei obiectiv era înlăturarea clasei politice tradiţionale, republicană şi democrată, pentru a alege nou-veniţi. Partidul a sfârşit prin a coopta acest mesaj, dar Donald Trump a reuşit mai bine decât oricare alt candidat să amplifice acest vot contestatar. „Dreapta este pornită contra establishmentului, care nu a făcut ceea ce a promis – să reducă rolul statului, să abroge reforma sănătăţii, să împiedice căsătoriile gay şi alte probleme sociale”, arată James Thurber, directorul centrului de studii prezidenţiale şi parlamentale de la American University. „Electorii săi vin din această dreaptă înfuriată, au impresia că sunt abandonaţi, că statul şi patronatul sunt duşmanii lor.”
Chiar aparatul republican a fost cel care a contribuit direct la ascensiunea lui Donald Trump, în timpul primului mandat al lui Barack Obama. Omul de afaceri preluase atunci conducerea „birthers”, cei care puneau în discuţie naşterea americană a lui Obama pentru a contesta preşedinţia acestuia. Partidul Republican l-a lăsat, ceea ce i-a permis lui Trump să urce şi este ceva ce mulţi republicani regretă. Potrivit lui John Hudak, cercetător la Institutul Brooking din Washington, „Partidul Republican s-a bucurat de beneficii pe termen scurt, fără să ia în calcul efectele pe termen lung”.
