Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Africa: Femeile senegaleze spun "NU!" mutilării genitale

Mutilarea genitală presupune extirparea parţială sau totală a organelor genitale feminine. Printre explicaţiile cele mai întâlnite ale acestei practici, se numără aceea că femeile nu trebuie să simtă plăcere ...

Share

Flavia Dragan 0 comentarii

17.10.2011 - 10:13

Mutilarea genitală presupune extirparea parţială sau totală a organelor genitale feminine. Printre explicaţiile cele mai întâlnite ale acestei practici, se numără aceea că femeile nu trebuie să simtă plăcere în timpul actului sexual, ele fiind reduse la stadiul de obiect, ori aceea că femeile  (musulmane) nu îşi vor mai înşela bărbaţii. 

Termenul de "mutilare genitală" a fost introdus de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în anii '80, moment în care s-a şi atras public atenţia asupra acestei practici care, de multe ori, duce la decesul femeii.

Clitoridectomia se practică în cea mai mare parte a continentului african, în Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat şi sud-estul Asiei.

Din 1997 până în prezent, 135 milioane de fete şi femei au suferit o clitoridectomie, practică dureroasă, pentru că rareori se foloseşte anestezic. De regulă, fetele sunt tăiate de vraciul tribului cu un cuţit, lamă, cioburi şi chiar şi unghii.

Deşi parlamentul senegalez a interzis pactica mutilării genitale în urmă cu zece ani, oamenii au continuat să taie fetiţele. În Africa, practica datează dinaintea islamizării, însă, chiar şi aşa, unii imami susţin că femeile ar trebui să fie circumscrise, ca să nu fie ispitite să-şi înşele soţii.

"Dacă nu îi sunt tăiate organele, o femeie nu va rezista mai mult de trei zile fără să fie cu soţul ei", a punctat imamul din Sare Sambel, Algasimu Jallo.

Cu toate astea, o organizaţie nonguvernamentală din Senegal a reuşit să stopeze acest fenomen în multe sate din ţara africană.

(Citiţi aici concluziile organizaţiei Tostan în privinţa mutilării genitale în Africa .)

Când Aissatou Kande era o fetiţă, şi ea a trecut prin ceea ce au trecut toate fetele de 6-7 ani: i s-au extirpat organele genitale. Când s-a căsătorit, a jurat că copiii ei nu vor trece prin asta. Satul ei, Sare Harouna, a renunţat deja la practică. Asta nu s-a întâmplat, însă, şi în satul soţului ei, unde părinţii cred că fiicele lor trebuie mutilate ca să-şi găsească un bărbat, relatează publicaţia The New Tork Times.

În ciuda eforturilor Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) de a stopa practica clitoridectomiei în Africa, un ONG local, Tostan, a fost cel care a reuşit să obţină de la 5000 de sate, până în prezent, promisiunea că nu vor mai permite mutilarea genitală. În ultimii 15 ani, sute de sate au renunţat la mutilarea genitală, conform statisticilor ONU şi Tostan.

"Înainte, nici nu îndrăznea cineva să discute despre asta. Era tabu. Acum, mii de oameni cer abadonarea practicii", a explicat guvernatorul regiunii Kolda.

Organizaţia locală a construit un program prin care nu denunţa clitoridectomia ca practică barbară, ci le vorbea senegalezilor despre sănătatea fetelor, care este pusă în pericol. Fiecare program durează între 1 şi 3 ani, iar costul lui se ridică la 21.000 dolari.

Totuşi, chiar şi Tostan trebuie să lupte cu mentalitatea locală. Şeful unui sat senegalez, Sare Sambel, susţine că organizaţia luptă împotriva tradiţiei. "Dacă o fată nu este tăiată, ceilalţi vor râde de ea şi nu-şi va mai găsi un soţ", a explicat el jurnaliştilor de la New York Times.

Primele schimbări în atitudinea sătenilor au avut loc când activiştii de la Tostan i-au rugat pe oameni să-şi povestească experienţele legate de mutilare: mulţi pierduseră fiice, pentru că tăietura se infectase şi au murit din cauza hemoragiei. Prima victorie- 1997: femeile din satul Malicounda Bambara au spus că nu vor mai permite mutilarea genitală.

Fetiţe între 5 şi 7 ani erau tăiate fără anestezie

"Bărbaţii nu auzeau ţipetele copilelor. Ei nu sunt implicaţi în asta", explică femeia care se ocupa de mutilările genitale în satul ei.

Copilul, care avea, de obicei, între 5 şi 7 ani, era dus sub "arborele sacru". Acolo, patru femei o imobilizau, iar Bassi Boiro o tăia, fără să o anestezieze. Ani de zile, femeia a folosit un cuţit. Ulterior, a început să folosească lama.

Boiro spune că a acceptat decizia comunităţii de a renunţa la practică şi că nu a realizat că îndeletnicirea ei făcea atâta rău.

Până la urmă, chiar şi imamul Jallo a fost convins că trebuie să lupte împotriva mutilării genitale. Fiica lui de opt ani nu va fi tăiată.

"O să abandonez practica, aşa cum au făcut şi părinţii mei. Nu este bine să faci asta şi de-asta nu mi-au făcut-o nici mie", le-a spus fetiţa jurnaliştilor de la The New York Times.

Citiţi aici despre situaţia Senegalului în prezent, din perspectiva respectării drepturilor omului .

Urmăriţi aici un film despre situaţia din Senegal, realizat de jurnaliştii de la The New York Times.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...