Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

AFP: Părinții străini din Norvegia, îngrijorați de practicile Barnevernet

Străinii care trăiesc în Norvegia sunt îngrijorați de modul în care funcționează sistemul de protecție a copilului, arată o analiză realizată de agenția France Presse.

Share

Roxana Petre 0 comentarii

Actualizat: 03.05.2016 - 11:46

Străinii care trăiesc în Norvegia sunt îngrijorați de modul în care funcționează sistemul de protecție a copilului, arată o analiză realizată de agenția France Presse, potrivit Agerpres.

În timp ce statul sancționează practicile educative considerate violente, unii părinți străini califică acțiunile drept „răpiri” ale copiilor lor de către autoritățile norvegiene. În regatul cu cinci milioane de locuitori, 1.665 de copii au fost retraşi din custodia părinţilor lor în 2014, dintre care 424 unor mame născute în străinătate, potrivit Barnevernet, serviciul de protecţie a copilului. 

Astfel, agenția franceză de știri oferă și exemplele câtorva familii ai căroror copii au fost luați de Barnevernet. De exemplu, o femeie mărturisește reporterului AFP că a întâmpinat probleme cu serviciile sociale, iar „copiii se sperie când bate cineva la uşă”, temându-se că vor fi luați din nou de autorități.

Jaquline şi soţul său, Joe Joseph, originari din Sri Lanka, și-au pierdut copiii în 14 noiembrie 2014, fără preaviz. În loc să se întoarcă de la şcoală în acea zi, fiicele lor de 8 şi 12 ani şi fiul lor de 6 ani au fost plasaţi de urgenţă în grija statului ca urmare a unei sesizări anonime care evoca violenţe. Legea interzice pedepse corporale, inclusiv bătaia la fund. 

Cuplul Joseph, el mecanic, ea asistentă temporară într-o grădiniţă, fuseseră acuzaţi că şi-au bătut copii cu un steag sau un băţ de lemn şi că ar fi folosit apelative precum „răhăţel" sau „idiot", şi că l-ar fi rănit pe cel mic cu foarfecele, potrivit documentelor judiciare. Ei nu admit că le-ar fi dat copiilor mai mult decât câteva palme. 

Femeia a acuzat autoritățile de protecție a copilului că au „tendinţa de a pune străinii în aceeaşi oală”. La capătul unui maraton judiciar, părinţii nu au fost condamnaţi decât la 15 zile de închisoare cu suspendare pentru palme şi, considerând că aceste violenţe sunt pur „culturale" şi „amendabile", justiţia a ordonat ca cei doi copii mai mici să le fie înapoiaţi „progresiv". 

După şase luni de la sentinţă, estimând că serviciile sociale sunt în continuare reticente, soţii Joseph au părăsit în grabă Bergen cu cei doi copii pentru a se instala la Oslo, lăsând în urmă casa şi locurile de muncă. „A trebuit să ne răpim propriii copii", explică tatăl. 

Acest gen de cazuri sunt frecvente şi ecoul a depăşit graniţele Norvegiei. Un alt caz răsunător este cel al familiei Bodnariu. În 16 aprilie, mii de persoane au protestat împotriva preluării de către stat a celor cinci copii ai cuplului.

Marius şi Ruth Bodnariu, membri ai comunităţii penticostale, sunt acuzaţi de aplicarea unor pedepse corporale. S-a răspândit însă ideea că ei erau vizaţi pentru „îndoctrinare religioasă", iar coreligionarii lor s-au mobilizat masiv din noiembrie 2015. 

Nu este întotdeauna uşor să discerni adevărul de minciună, notează AFP. Dacă familiile îşi pot susţine liber apărarea în presă, autorităţile au datoria să rămână rezervate, chiar în faţa alegaţiilor celor mai fanteziste. „Se spune că sunt răpiţi copii ai părinţilor străini pentru că vrem să creştem diversitatea genetică a populaţiei. Îmi face rău să citesc astfel de afirmaţii", susţine Kai-Morten Terning, secretar de stat în Ministerul Copilului, Egalităţii şi Incluziunii Sociale. 

Oficial ultima soluţie, plasamentul, nu este decis de Barnevernet ci, la recomandările sale, de un organism colegial, apoi, eventual, de un tribunal. Aceasta nu a împiedicat circa 100 de profesionişti în domeniu (avocaţi, psihologi, asistenţi sociali) să se ridice anul trecut , prin intermediul uinei scrisori deschise, împotriva unei „organizaţii disfuncţionale care efectuează numeroase evaluări eronate cu consecinţe grave". 

 

Citește totul despre:

Comentarii

loading...