» Oricat de monoton ar fi Bucurestiul in perceptia locuitorilor sai, probabil ca fiecare dintre ei are cateva cladiri preferate. Desi cel mai adesea nu le cunoastem numele, istoria si creatorii, in Bucuresti exista creatii arhitecturale de exceptie.
» Trei cunoscuti arhitecti romani si un teoretician au realizat, la cererea "Romaniei libere", o selectie personala a cate zece cladiri preferate din Bucuresti, avand mana libera in alegerea criteriilor si putand imbina constructiile de patrimoniu cu noile proiecte cu design modern.
» Biserica Cretulescu, Halele Obor, cladirile moderniste ale arhitectilor Horia Creanga, Duiliu Marcu si Marcel Iancu sunt printre constructiile clasice ale arhitecturii romanesti care se regasesc in mai multe dintre aceste topuri.
Daca Alexandru Beldiman face un top care nu include nici o cladire construita dupa 1990, Augustion Ioan, dimpotriva, este interesat mai degraba de arhitectura actuala. Doar unul dintre autorii consultati include in top cladiri construite inaintea anului 1920, ceilalti ocolindu-l fara complexe chiar pe fondatorul stilului neoromanesc, Ion Mincu. Arhitectura anilor ’70-’80 lipseste cu desavarsire; Casa Poporului nici nu exista. Dintre cladirile construite dupa 1990, Augustion Ioan include printre preferatele sale sediul Uniunii Arhitectilor din Piata Revolutiei, Ambasada Canadei, Opera Center si Charlles de Gaulle Plaza, iar Adrian Spirescu mentioneaza Ambasada Canadei, Muzeul National de Arta Contemporana sau Muzeul Satului. Printre propunerile lui Vlad Arsene se numara sediul TVR si cel al Radiodifuziunii, precum si fostul Minister al Industriilor sau Halele Obor.
Alexandru Beldiman: "Biserica Cretulescu, monumentul princeps al Bucurestiului" (foto 6).
Fost presedinte al Uniunii Arhitectilor dupa 1990 si profesor in cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" din Bucuresti (UAUIM), Alexandru Beldiman este autorul mai multor cladiri rezidentiale, hoteluri, muzee si proiecte de planificare urbana, inclusiv un Plan Urbanistic Zonal privind caracterul cultural al Caii Victoriei.
Biserica Cretulescu, 1720-1722. Calea Victoriei nr. 47
Ctitorie a logofatului Iordache Cretulescu si a sotiei sale, Safta, fiica domnitorului Constantin Brancoveanu. Intr-o istorie a arhitecturii Europei, Biserica Cretulescu ar putea reprezenta la cote superlative Bucurestiul, pentru "proportiile sale bine potrivite, pentru eleganta formelor, pentru finetea profilelor si zveltetea siluetei sale" (Grigore Ionescu). Datoram existenta si imaginea ei de astazi excelentei restaurari facute in anii 1935-1936 de arhitectul stefan Bals.
Blocul Aro (Patria), 1929-1934, arhitect Horia Creanga. Bd. Magheru nr. 12-14
Este prima constructie majora de factura moderna realizata in Romania. Reprezinta un moment de rascruce in istoria arhitecturii noastre, aparitia acestei cladiri avand sa influenteze masiv productia de arhitectura romaneasca a deceniului 4 al secolului XX.
In timp ce pe fatadele de pe bulevard si de pe strada Pictor Verona dimensiunea orizontala este marcata viguros prin bandouri de ferestre, verticalitatea turnului este accentuata prin profile dezvoltate pe aceeasi directie. Prin asezarea turnului "en retrait" fata de Bd. Magheru, Creanga ne lasa mostenire cea mai interesanta rezolvare de colt a Bucurestiului. "Pentru pastrarea acestei perspective si pentru a lasa o fereastra deschisa spre frumosul cartier din jurul Gradinii Icoanei, scuarul din fata Librariei Carturesti nu trebuie sa fie ocupat de o constructie, ci trebuie doar amenajat la nivelul solului si al subsolului", recomanda Alexandru Beldiman.
Halele Obor, 1944, arhitecti Horia Creanga si H.H. Georgescu. Str. Campul Mosilor nr. 5
Impunatoare prin dimensiuni, Halele Obor au fost concepute la scara spatiului urban in care urmau sa fie construite, "impunand o noua scara urbana" si afirmand in acelasi timp "dreptul la monumentalitate al unei cladiri strict utilitare" (Nicolae Lascu). Arhitectura de o simplitate extrema, mizeaza pe raporturile ce se stabilesc intre marile suprafete pline, placate cu caramida aparenta si golurile inchise cu sticla, prinse intr-o fina tamplarie metalica. Hala – construita pentru a constitui in primul rand piata de gros a Bucurestiului si, in mai mica masura, o piata destinata populatiei – este acum improprie pentru prima ei functiune. "Situata pe inelul principal de circulatie in perimetrul central al Bucurestiului mileniului 3, arhitectura lui Horia Creanga ne apare astazi mai potrivita pentru o functiune culturala, astfel de reconversii fiind moneda curenta in Europa contemporana; un excelent exemplu este transformarea unei centrale termice intr-un muzeu de arta moderna si contemporana – Tate Modern Gallery, Londra, 2001, arhitecti Herzog & De Meuron", spune arhitectul Beldiman.
Vila Elisabeta Cantacuzino, 1934, arhitecti Horia Creanga si H.H. Georgescu. Aleea Alexandru nr. 15
Cladirea alcatuita din demisol, parter, un etaj si un etaj partial este compusa din doua volume adiacente, care se petrec atat in plan, cat si pe verticala. Volumul mai inalt este aproape in intregime orb, generand plinuri viguroase, strapunse doar de golul intrarii si de cateva ferestre ce potenteaza plinul. Logica planului este perfect pusa in evidenta de volumetrie: "Vila Cantacuzino este cel mai indraznet exercitiu compozitional pe tema organizarii interioare si volumetrice. (…)" (Ana Maria Zahariade)
In fatade sunt de descoperit subtilitati precum tratarea diferita a orizontalelor ferestrelor, divizate de fini spaleti verticali, amintind legile tectonicii in parter, sau unite in bandoul continuu de ferestre din etaj. Vila Elisabeta Cantacuzino este, dupa parerea noastra, cel mai decantat proiect de vila al echipei Horia Creanga si una dintre cele mai frumoase locuinte din Romania.
Biblioteca Academiei Romane, 1936-1937, arhitect Duiliu Marcu. Calea Victoriei nr. 125
Asezata in oaza de verdeata pe care o reprezinta Parcul Academiei, volumul articulat al Bibliotecii pune in evidenta trei corpuri decalate, in care arhitectura se naste dintr-o subtila potentare a raporturilor de plin si gol: salile de lectura sunt exprimate prin mari suprafete vitrate, iar zona administrativa si depozitele – prin mari plinuri finisate cu terasit, in care sunt practicate goluri patrate, plinul fiind predominant. Dupa parerea lui Alexandru Beldiman, este cea mai valoroasa lucrare a lui Duiliu Marcu (arhitectul care a construit cel mai mult, in perioada interbelica, in Bucuresti), fiind in acelasi timp un reper major al modernismului romanesc, alaturi de cladirile mentionate mai sus ale echipei Horia Creanga.
Muzeul Taranului Roman, 1912-1938, arhitect Nicolae Ghyka-Budesti. soseaua Kiseleff nr. 3 (foto 2).
Edificiul este, fara indoiala, cea mai izbutita lucrare monumentala in stil neoromanesc, o reusita sinteza intre arhitectura moldoveneasca si cea munteana. Planul de factura clasica avand un ax major de simetrie se regaseste fara echivoc in alcatuirea fatadelor, in care pavilioanele de colt, viguros marcate, accentueaza clasicismul compozitiei. Turnul central, cu suprafetele sale de plinuri din partea mediana, echilibreaza zona dantelata a logiilor, situata in registrul bel-etajului. Materialele durabile folosite, piatra si caramida aparenta, contribuie esential la punerea in valoare a detaliilor elegant desenate. Monumentala si expresiva, cladirea muzeului constituie un reper major al soselei Kiseleff, traseu definitoriu al Capitalei.
Chiostro-ul Manastirii Stavropoleos, 1897-1908, arhitect Ion Mincu. Str. Stavropoleos nr. 4 (foto 3).
De mici dimensiuni, avand forma unui "U" deschis pe latura de nord catre fatada laterala a bisericii, chiostro-ul este unul dintre locurile de maxima armonie si pace ale Bucurestiului contemporan. Mincu isi daduse deja masura capacitatii sale de a concepe astfel de spatii construind in 1890 scoala Centrala de Fete, organizata in jurul unei curti interioare, remarcabila prin ritm, armonia proportiilor si frumusetea detaliilor. La chiostro-ul Manastirii Stavropoleos, Mincu realizeaza o mica capodopera. Porticul format din travei inchise la partea superioara cu arce in acolada, preluate si prelucrate de la pridvorul bisericii pe care Ion Mincu a restaurat-o cu aceeasi ocazie, se sprijina pe zvelte coloane pozate pe socluri octogonale, generand un elegant si gratios ansamblu neoromanesc.
Atheneul Roman, 1888, arhitect Albert Galleron. Str. Franklin nr. 1
Monument de factura eclectic-neoclasica, Atheneul Roman reprezinta ecoul bucurestean – de foarte buna calitate – al Operei din Paris, conceputa de Charles Garnier in 1860 (lucrarea pariziana avea sa fie considerata capodopera celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea). Constructia Atheneului, realizata pe un teren exiguu pe care se aflau deja fundatiile unei alte constructii de plan circular, i-a pus arhitectului probleme complicate, pe care acesta le-a rezolvat cu o maxima economie de mijloace, reusind sa inchege proiectul unei cladiri functionale si armonios proportionate. Porticul neoclasic, delimitat de sase coloane ionice pe care sprijina frontonul triunghiular, marcheaza intrarea. Peste portic, intr-un plan retras, dominand compozitia, se ridica o cupola maiestuoasa ce intregeste in mod fericit ansamblul.
Casa Melik, 1760, arhitect necunoscut; 1857 – restaurare cu modificari, arhitect Iacob Melik. Str. Spatarului nr. 22
Este una dintre putinele cladiri de secol XVIII prezenta inca pe teritoriul Capitalei. Realizata pe un plan aproape patrat, remarcabil proportionata, Casa Melik este expresia perioadei fanariote in arhitectura bucuresteana, reflex al influentei Constantinopolului in Tarile Romane. Arhitectura sobra, ritmata de pilastri de factura neoclasica in partea de zid a casei, este animata de loggia inchisa cu geamlac si de porticul din lemn de la parter. Acoperisul din olane intregeste nota balcanica a acestei piese rare a patrimoniului bucurestean.
Lotizarea Parcului Ioanid, 1911-circa 1925, proiect realizat in cadrul Primariei Bucuresti, in timpul primariatului Vintila Bratianu. Ansamblul este delimitat de strazile Aurel Vlaicu, Dumbrava Rosie, Polona si de Bulevardul Dacia (foto 1).
Este probabil realizarea urbanistica cea mai implinita construita in secolul trecut in Capitala Romaniei. Modelul a fost Parcul Monceau din Paris. Proiectul presupune gruparea unui ansamblu de vile in jurul unui mic spatiu public de aproximativ un hectar. Calitatea locuirii este generata de ingemanarea dintre spatiul verde si spatiul de locuit. Arhitectura cladirilor – variata si de o incontestabila calitate – este opera catorva dintre cei mai importanti arhitecti ai epocii: Petre Antonescu, Ion D. Berindey, Grigore Cerchez, Paul Smarandescu. Ea pune in evidenta la superlativ modul bucurestean de a construi. Fiecare client si arhitectul sau creeaza unitati stilistice de sine-statatoare, rezultand o mare varietate de expresii ce convietuiesc armonios, in ciuda diversitatii modelelor: stil neoromanesc, eclectism si renastere de sorginte franceza, renastere italiana, stil neobreton, arhitectura cu tenta modernista central-europeana. "Adus la zi, acest model urban ar putea fi reluat in zilele noastre in Bucuresti; doua realizari recente de la Paris – parcurile Citroën si Bercy – pun cu brio in evidenta valabilitatea acestui demers", considera Alexandru Beldiman.
ADRIAN SPIRESCU
» "Muzeul Satului – pentru actualitatea unor principii constructive elementare"
Adrian Spirescu este arhitectul Muzeului National de Arta Contemporana de la Casa Poporului si sef de catedra la UAUIM. Principalul criteriu al selectiei facute de Adrian Spirescu a fost intuitia armoniei (forma, lumina, culoare).
» Muzeul Satului "Dimitrie Gusti", 1936
Pentru scara umana raportata la dimensiunile constructiilor din perimetrul terenului afectat muzeului; de asemenea, pentru "actualitatea" unor principii constructive elementare.
» Casa Reich, arh. Marcel Iancu. Str. Grigore Mora nr. 27 (foto 9)
Pentru echilibrul volumelor si frumusetea raportului plinurilor si golurilor (ferestre).
» Vila Elisabeta Cantacuzino, arh. Horia Creanga. Str. Aleea Alexandru nr. 15
Pentru puritatea si expresivitatea formelor cubiste. Cladirea este o opera importanta, realizata in perioada interbelica.
» Cladire pentru birouri si apartamente, 1937, arh. Adrian Bold. Str. Docentilor
Pentru calitatea stilului arhitectural de inspiratie cubista al anilor ’30, subtil adaptat.
» Ambasada Canadei, 2006, arh. Vladimir Arsene. Str. Tuberozelor nr. 1-3 (foto 10)
Pentru reusitele armonii vizuale ale volumelor si materialelor de finisaj folosite, precum si pentru indrazneala amplasarii functiunilor.
» Biserica Cretulescu, 1720-1722. Calea Victoriei nr. 47
Pentru eleganta deosebita a formelor (pridvor, coloane, turnuri etc.), precum si pentru rafinamentul asezarii caramizilor aparente (decoratii si sistem constructiv) pe fatadele monumentului de arhitectura.
» Sediul Uniunii Arhitectilor Romani, arhitecti Dan Marin si Zeno Bogdanescu. Str. Dem Dobrescu nr. 5
Pentru originalitatea compozitionala si relatia dintre casa existenta si cea noua, apoi pentru reusita designului dotarii de la parter (bar).
» Locuinta pe Calea Floreasca, arhitecti Viorel Hurduc si Diana Hurduc
Casa si curtea reprezinta o gandire unitara
si constituie locuinta arhitectilor Viorel si Diana Hurduc; au fost concepute (proiectate) avand la baza o succesiune de idei armonios realizate.
» Casa Monteoru, sediul Uniunii Scriitorilor Romani, 1874. Calea Victoriei nr. 113 (foto 5)
Pentru frumusetea interioarelor (holul de acces pe doua niveluri, birourile, curtea casei etc.) si pentru rafinamentul decoratiilor interioare (lambriuri din lemn sculptat, oglinzi bizotate, medalioane din alama, vitralii etc.).
» Muzeul National de Arta Contemporana, arh. Adrian Spirescu. Bd. Izvor 2-4
Pentru aprecierile primite privind calitatea spatiilor arhitecturale create. Adrian Spirescu isi asuma subiectivitatea acestei alegeri, el conducand personal proiectarea acestei lucrari.
VLAD ARSENE
» 10 cladiri pe gustul lui Vlad Arsene
Emigrat in anii ’70 in New York si revenit la Bucuresti in anii ’90, Vlad Arsene este autorul unor cladiri-reper construite in Capitala in ultimii ani, precum America House, Charles de Gaulle Plaza sau Bucharest Tower Center.
» Palatul Radiodifuziunii, 1960, arhitecti Tiberiu Ricci, Leon Garcia, Mihai Ricci. Str. General Berthelot nr. 60-64 (foto 7)
Cladire modernista, impunatoare, apropiata uneori de modernismul italian de factura fascista.
» Ministerul Industriilor, arh. Duiliu Marcu. Calea Victoriei nr. 133-135
Cladire inspirata de "clasicismul structural" modern al arhitectului francez Auguste Perret, daramata recent din cauza deteriorarii avansate si a gradului ridicat de risc seismic.
» Cladire apartamente, 1931, arh. Horia Creanga. Bd. Magheru nr. 27-33
La vremea cand au fost cladite, constructiile arhitectului Horia Creanga (nepotul lui Ion Creanga) de pe bulevardul Magheru au provocat o adevarata revolutie in arhitectura. Cladirile lui moderniste se caracterizeaza prin simplitatea volumelor si prin lipsa totala a decoratiunilor. In interiorul imobilelor nu exista simetria incaperilor.
» Gara Regala Mogosoaia, 1935, arh. Duiliu Marcu. Str. Dr. Nicolae Minovici nr. 1
Construita cu un an inainea Garii Regale din Sinaia, Gara Regala din Baneasa are aceeasi silueta geometrica si aceeasi perfecta adaptare la functie.
» Fosta Casa de Pensii – CEC, 1939, arh. Nicolae Cucu. Splaiul Independentei nr. 2J
Cladirile arhitectului Nicolae Cucu, in stil neoclasic monumental, sunt concepute intr-o maniera riguroasa, geometrica. Stilistica blocului de pe Splai este accentuata si de dialogul urbanistic cu Palatul de Justitie de vis-à-vis, dar mai ales cu blocurile alaturate – "Adriatica" si "Agricola Fonciera" (realizate in 1929 de arh. P. Antonescu).
» Vila Hemina Hassen, 1927, arh. Marcel Iancu. Str. Pictor Iscovescu
Marcel Iancu ramane pentru istoria arhitecturii romanesti primul arhitect care a conceput, incepand cu mijlocul anilor ‘20, locuinte cu vadit caracter inovator, ca marturie a intensului efort teoretic, militant, de raspandire si dezvoltare a ideilor Miscarii Moderne in arta si arhitectura.
» Televiziunea Romana, 1968, arh. Tiberiu Ricci. Calea Dorobanti nr. 191
Construit de arhitectul Tiberiu Ricci, sediul Televiziunii Romane era la data inaugurarii unul dintre cele mai moderne din Europa; avea trei studiouri mari, un studio mediu pentru stiri, doua studiouri mici pentru crainici si un studio muzical propriu.
» Halele Obor, 1944, arhitecti H.H. Georgescu si Horia Creanga. Str. Campul Mosilor nr. 5
Halele Obor sunt o masiva cladire din caramida aparenta, a carei constructie a demarat in 1936 si s-a terminat dupa 1944. Edificiul are liniile sobre ale stilului functional. Interiorul halelor a fost amenajat ulterior pentru a adaposti o serie de raioane cu produse alimentare si de uz casnic.
» Casa Valcovici, 1934, arh. Henrietta Delavrancea-Gibory. Str. Londra
Vila de caramida, cu planificare interioara moderna, a fost construita in 1934 pentru profesorul Valcovici de arhitecta Henrietta Delavrancea-Gibory, sora Cellei Delavrancea si unul dintre pionierii arhitecturii moderne bucurestene, alaturi de Horia Creanga si Duiliu Marcu, luand insa o directie mai balcanica decat acestia.
» Imobilul ARO Palace, 1937, arh. Horia Creanga. Calea Victoriei nr. 91-93.
AUGUSTIN IOAN
» Sediul uar, cel mai bun memorial al revolutiei
Augustin Ioan preda teorie critica, antropologia spatiului si arhitectura sacra la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" si la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Este autorul mai multor volume de teoria arhitecturii, printre care "Biserici fortificate ale sasilor din Transilvania", "Spatiul sacru". Augustin Ioan a preferat sa aleaga mai multe categorii si cate una sau doua cladiri "premiate" pentru fiecare din acestea.
» Stavropoleos si Litexco/stirbei Center, Str. stirbei Voda
Cea mai buna coexistenta a vechiului cu noul: Biserica, adaugirile lui Ion Mincu, restaurarile recente si adaptarea cladirii alaturate pentru uzul contemporan de catre enoriasii si colaboratorii parintelui Iustin Marchis au creat un loc de neocolit, prin pitorescul si bunul simt al coexistentei. Sediul de birouri de pe stirbei Voda, al firmei BBM, este de asemenea o inteligenta conlucrare cu trecutul: casa veche a fost demolata, permitand introducerea parcajului subteran, apoi a fost refacuta intr-o fericita aproximare postmoderna a vechii aparente eclectice, alaturi adaugandu-se un corp de birouri din aceeasi piatra ca si cladirea cu parter si mansarda. Din nefericire, dupa ce a permis aceasta excelenta solutie, unii dintre membrii Comisiei Monumentelor Istorice refuza abordari similare pentru alte proiecte care o invoca.
» Sediul UAR din Piata Revolutiei, arh. Dan Marin si Zeno Bogdanescu (foto 11)
Cel mai bun memorial al revolutiei din 1989: Cladirea fostei Directii a 5-a a Securitatii, arsa la revolutie, a fost consolidata ca vestigiu, caruia i s-a adaugat un corp nou, din nefericire (si nu din vina arhitectilor) prea jos, dar neutru. Daca se demola vechea cladire sau daca se restaura, s-ar fi sters urmele; asa, coliziunea vizuala dintre nou si vechi declanseaza macar intrebarile, aceleasi din 1989.
» Charles de Gaulle Plaza (foto 4)
Cea mai buna cladire de birouri dupa 1989: Dupa ce ani de zile am considerat Opera Center (foto 8), a firmei DSBA (arh. Dorin stefan), drept cea mai buna reusita de a scoate cladirea de specula imobiliara din anonimatul arhitecturii minimale ca aspect, iata, blocul de la Piata Charles de Gaulle (Westfourth Architecture, arh. Vladimir Arsene) reuseste sa ridice si mai mult stacheta, cu vibranta fatada de sticla si o prezenta plina de personalitate, deosebit de cool, in contextul spatiului urban unde functioneaza ca reper decisiv; intre timp, verticala sa a fost contextualizata de coprezenta altor turnuri in proximitate, care insa nu reusesc sa-i adumbreasca in vreun fel identitatea.
» Ambasada Canadei (Westfourth Architecture, arh. Vladimir Arsene) si Casa Fotbalului (sef proiect arh. Emil Barbu Popescu)
Sedii noi de institutii: Din nefericire, institutiile publice nu au reusit sa produca dupa 1989 acel tip de arhitectura care, in Franta, impinge inainte discursul arhitectural; iata ca, in schimb, o fac alte genuri de institutii decat cele de stat.
» Banca Crissoveloni de pe Lipscani, a arh. G.M. Cantacuzino
Cea mai buna locuinta noua: aici este o competitie acerba. Arhitectii Dorin stefan, Razvan Luscov, Radu Teaca, Adrian Soare au reusit, in zona Pipera, cateva locuinte unifamiliale de exceptie, care sunt insa, din nefericire, camuflate indaratul magaoaielor de neam prost ce sufoca zona.
