Vigilenta ziaristilor nostri de la Departamentul de Investigatii a fost testata din nou, probabil pentru ca ne-am angajat public ca vom monitoriza atent cazul companiei noastre generale de publicitate, continuand sirul de articole referitoare la incercarile unui fost administrator al companiei de a se judeca de trei ori cu noi, dar fara noi.
Astfel, investigatorii nostri au descoperit inca o incercare de a se hotari in lipsa soarta companiei de publicitate a ziarului nostru, printr-o ordonanta presedintiala data fara citarea partilor. Din nou, precizam ca nu intentionam sa criticam o procedura pe care am inteles ca legea o permite, dar cunoastem totusi ca ea este o masura cu totul exceptionala. Iar in cazul nostru, s-a ajuns la o ploaie de astfel de exceptii, de “minuni”, iar daca aceasta instanta nu ar fi fost atent monitorizata, am fi ajuns in situatia ca fara ascultarea apararilor si probelor noastre si ultimul consiliu de administratie ramas sa fie suspendat, chiar cu pretul pagubirii grave atat a companiei de publicitate, cat si a ziarului “Romania libera” – prin inexistenta unor administratori in functie care sa incheie contractele cu clientii, pierzandu-se astfel clientii, nemaivorbind de dizolvarea societatii din cauza lipsei organelor statutare. Fostul nostru administrator a crezut ca va reusi astfel sa distruga societatea noastra de publicitate, razbunandu-se astfel pentru ca aceasta a pornit impotriva sa actiunea in raspundere pentru prejudiciile de mai multe miliarde lei vechi provocate si sperand totodata sa profite de perioada calma a vacantei judecatoresti – nestiind ca acesta nu este decat calmul dinaintea furtunii si ca ziaristii nu au vacanta judecatoreasca.
Aceasta situatie a fost posibila si din cauza inexistentei la Tribunalul Bucuresti a unui sistem informatizat care sa permita oricarui judecator sa stie in orice moment daca cererea pe care o are in fata nu a fost cumva deja judecata de un alt coleg, iar cel nemultumit de solutie a introdus o alta cerere, iar apoi o alta.
In cazul nostru, ne aflam la cea de-a treia cerere intre aceleasi parti, cu acelasi obiect si aceeasi cauza introdusa tot prin ordonanta presedintiala si tot fara citarea partilor. Fata de asemenea practici abuzive, ne consolam cu gandul ca am descoperit nu numai un nou dosar in care judecata se face cu noi, dar fara noi, dar chiar si o noua meserie, daca nu o veritabila afacere, pentru ca, nu-i asa, cererea creeaza oferta.
