Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Protestele studenţilor. Mulţi pe Internet, puţini în stradă

Studenţii au protestat, miercuri, în Bucureşti şi în marile centre universitare din ţară, şi au cerut alocarea unor sume mai mari pentru Educaţie - 6% din PIB. Un protest anemic şi trist, ca toate din ultimele ani. În ...

Share

Andrei Stanca 0 comentarii

13.11.2013 - 19:00

Studenţii au protestat, miercuri, în Bucureşti şi în marile centre universitare din ţară, şi au cerut alocarea unor sume mai mari pentru Educaţie - 6% din PIB. Un protest anemic şi trist, ca toate din ultimele ani. În anii '90, in marile centre universitare ale ţării se strângeau zeci de mii de studenţi, iar în Bucureşti şi mai mulţi. Nici sloganurile nu mai sunt ce-au fost; doar şabloane citite de pe foaie. 

M-am alăturat studenţilor adunaţi la Universitate unde, conform paginii de Facebook a Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), erau aşteptaţi cel puţin 700 de oameni. Am găsit doar câteva zeci de persoane care purtau însemnele ANOSR. După o jumătate de oră, lângă Universitate se aflau cel mult 200 de studenţi (estimarea autorului, Jandarmeria a anunţat anterior că nu va face estimări) şi câteva zeci de jandarmi.

Multă agitaţie pe Internet, puţină agitaţie în stradă

Sute de studenţi şi-au anunţat prezenţa la proteste, pe reţelele de socializare. Pe pagina de Facebook a ANOSR, 29.000 de studenţi au fost invitaţi să participe la proteste. 760 de tineri au declarat că vor ieşi în stradă, în timp ce 488 au fost indecişi. Ceilalţi 27.700 de studenţi nu au răspuns chemărilor organizatorilor.

Protestatarii au trecut şi prin clădirile Facultatăţii de Istorie şi ale Academiei de Studii Economice (ASE), însă numărul celor implicaţi în miting nu a părut să depăşească, în momentul de maximă amploare, 500. În interiorul ASE, protestatarii au încercat să-i convingă pe nişte studenţi care participau la un curs să li se alăture. Nici unul dintre cursanţi nu a părăsit sala, iar uşa amfiteatrului a fost închisă, cu ostentaţie, în nasul studenţilor protestatari.

”O să schimbaţi ceva când o să fiţi 50.000”

Atunci când coloana de studenţi s-a pus în mişcare de la Universitate către Piaţa Romană, un bărbat de aproximativ 40 de ani i-a întrebat pe studenţi: „De ce sunteţi atât de puţini? În anii ’90 era spectacol, mii, zeci de mii de oameni, de studenţi, ieşeau în stradă! V-a moleşit capitalismul, dragilor? O duceţi bine? Sunteţi câteva sute, ce vreţi să schimbaţi? Urlaţi degeaba, o să schimbaţi ceva când o să fiţi 50.000!”. Răspunsul unei studente a venit cu promptitudine: „Lumea e indiferentă”.

Un alt bărbat a întrebat o tânără protestatară de ce au ieşit atât de puţini studenţi în stradă. Studenta a zâmbit şi a trecut mai departe, fără să-i răspundă.

Scandări de pe foaie

Studenţii au venit înarmaţi cu portavoce, steaguri şi banderole pe care scria 6% şi pe care le-au purtat legate de braţe sau pe frunte. Câţiva studenţi cu protavoce ţineau câte un scurt discurs şi lansau sloganurile, repetate, frenetic, de peste o jumătate dintre cei adunaţi lângă fântâna de la Universitate.

Pe lângă protestatari au trecut, de câteva ori, mai multe grupuri de studenţi de la Facultatea de Arhitectură, care şi-au văzut de drum, fără să se oprească şi fără să ştie nimic despre protest. Unul dintre studenţi mi-a spus că nu ştie despre ce este vorba, probabil colegii lui „vor mai multe reforme în învăţământ”, în timp ce o studentă mi-a spus că „nu ştie despre ce este vorba, dar este, mereu, alături de studenţi”. Două studente mi-au spus că „ar fi participat şi ele la protest, dar nu au timp, oricum, ceva trebuie să se schimbe în ţara asta”.

„Nu există o listă de priorităţi, cerem de toate”

Am întrebat mai mulţi studenţi de ce protestează. Cei mai mulţi dintre ei, în special cei cu steaguri, banderole şi portavoce, mi-au spus că cer 6% din PIB pentru Educaţie, aşa cum scrie în Legea Educaţiei Naţionale, scăderea taxelor de şcolarizare şi de cazare la cămine, creşterea subvenţiilor la cămine şi cantine cu 30%, precum şi creşterea fondului de burse, cu direcţionare clară către bursele sociale.

„Nu există o listă de priorităţi, cerem de toate”, a declarat Rocsana Zbranca, una dintre organizatoarele protestului şi membră a ANOSR. „Însă, în principal, cerem ca bursele sociale să crească, pentru a acoperi cheltuielile de cazare şi masă. Cea mai mare bursă socială din ţară este la ASE şi este de doar 345 de lei, deci nici măcar cheltuielile de cazare şi masă nu sunt acoperite.

Prioritară este şi subvenţia pentru cămine şi cantine, deoarece în foarte multe centre universitare din ţară, regia de cămin a crescut foarte, foarte mult, iar condiţiile din cămin sunt îngrijorătoare. Cam astea sunt priorităţile”, a declarat Rocsana Zbranca şi a adăugat că taxele au crescut în toate centrele universitare din ţară, începând cu 500 şi până la 1.500 de lei.

6% din PIB? Peste 18% din Buget...

Studenta Rocsana Zbranca vede o rezolvare a problemelor din sistem prin cele şase procente pin PIB pe care studenţii le doresc alocate sistemului de învăţământ: „Ideea este că, odată cu finanţarea Educaţiei ca şi procent, şi tinerii care vor să se angajeze în sistemul de învăţământ vor avea salarii mai mari”.

Un student la Facultatea de Istorie mi-a spus, însă, că întregul sistem educaţional din România este putred şi ar trebui reconstruit de la zero. „Nu poţi să schimbi miniştri pe bandă rulantă, nu poţi să bagi mai mulţi bani în Educaţie aşa, tam-nesam, pentru că e ca şi cum ai investi într-o caroserie de Dacie şi te-ai hotărî să-i pui motor de Porsche. Degeaba faci asta, că tot aşa va merge, însă va înghiţi de 50 de ori mai mulţi bani. Vrem 6% din PIB pentru Educaţie, dar vrem şi mult mai mult de atât”, mi-a spus studentul, care consideră că cercetarea ar trebui să fie una dintre priorităţile guvernanţilor români.

"Doar aşa ţii creierele în ţară. Altfel, nu. Vor merge în afară şi vor veni cu idei şi inovaţii pentru alţii", a adăugat tânărul protestatar.

O studentă la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti a reuşit, însă, să ofere câteva detalii şi a declarat că studenţii vor să se facă auziţi, că problema de sistem este mult mai mare, că nu se ştie dacă hibele ar putea fi rezolvate în cazul în care Educaţia primeşte 6% din PIB, că profesorii vor fi la fel de slab pregătiţi şi că absolveţii foarte bine pregătiţi vor pleca, oricum, din ţară.

„Dar e bine că protestăm, să se vadă, în ţară şi în birourile politicienilor, că n-am înclinat steagul”, a declarat studenta şi a adăugat că, "oricum, facultatea nu ne pregăteşte pentru câmpul muncii, nu ne angajează nimeni pentru că am făcut o facultate. Când ieşim din şcoală, dăm de haos şi de loterie".

Protestatarul turmentat

Unul dintre protestatarii cu protavoce a strigat, la un moment dat: „NU vrem educaţie/ Noi VREM pe plantaţie”, după care a inversat sensul mesajului, fiind atenţionat de unul dintre colegii săi.

Deşi studenţii au declarat că „Vrem o şcoală pentru toţi, nu Guvern de mafioţi”, cei mai mulţi dintre ei nu pot indica vinovaţii pentru situaţia învăţământului din România. În opinia lor, vinovaţi sunt „toţi, Guvernul, toţi miniştrii şi parlamentarii”.

„Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu ne finanţaţi educaţia noastră”, au strigat, de mai multe ori, protestatarii. Şi chiar nu au plecat, astfel încât la Guvern au mai ajuns cel mult 150 de persoane. 

Elevii nu au participat la proteste

Deşi unul dintre sloganuri spunea că „Elevii sunt cu noi! Elevii, elevii, elevii sunt cu noi!”, tinerii liceeni au lipsit de la proteste. Deşi elevii au anunţat că vor face, miercuri, grevă japoneză şi se vor alătura studenţilor din Bucureşti şi din marile centre universitare din ţară, aceştia puteau fi număraţi pe degete.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...