Pe agenda Camerei Deputaților a ajuns un proiect de lege care stabilește înființarea unei noi structuri militare, numită Garda Națională.
Conform textului propus, Garda Națională “va funcționa sub controlul Parlamentului României”, dar Guvernul va fi obligat să aloce “resursele financiare, materiale și logistice în vederea funcționării Gărzii Naționale”. Personalul Gărzii Naționale ar urma să se pregătească în instituții ale MApN și IGSU, iar Ministerul Apărării și Ministerul de Interne vor fi obligate să detașeze “persoane care vor desfășura operațiuni legate de înființarea, organizarea și funcționarea Gărzii Naționale”, la cererea inspectorului șef al acesteia – deși MApN și MAI nu se vor afla în subordinea Gărzii Naționale.
Inspectorul șef al urma să fie numit de Biroul Permanent al Senatului, iar Garda Națională ar urma doar să “colaboreze” cu MApN, fără vreo relație de subordonare față de acesta. nici măcar în caz de război.
Proiectul de lege a fost depus la Parlament, la data de 31 octombrie, de către Eugen Nicolicea – deputat PSD de Buzău.
Garda Națională ar urma să includă forțe terestre, alcătuite din: “opt Brigăzi de infanterie sau Brigăzi mecanizate, o Brigadă de Geniu și o Brigadă de Artilerie Terestră după standarde NATO, organizate pe câte șase batalioane și subunitățile de arme și specialități militare subordonate nemijlocit comandamentului brigăzii”.
Aceeași Gardă Națională ar urma să dețină și Forțe Aeriene având “opt Baze de Elicoptere dotate cu elicoptere de luptă și avioane de transport, precum și cu avioane de vânătoare de producție autohtonă”.
Una dintre numeroasele ciudățenii ale textului proiectului de lege este aceea că, în caz de război, toate forțele militare ale unei țări au o comandă unică, la nivelul Marelui Cartier General – despre care nu se scrie nimic în proiectul de lege. Altă problemă este că, dacă Guvernul are fonduri excedentare, ele ar trebui dirijate spre unitățile militare deja existente, ale MApN sau ale IGSU, care oricum sunt subfinanțate. O altă problemă este că bazele de elicoptere este ilogic să fie dotate cu avioane, iar pe de altă parte România nu prea deține “avioane de vânătoare de producție autohtonă” (singura excepție fiind modelul IAR 99 Șoim, care este mai mult un avion de antrenament).
O altă problemă este și aceea că textul proiectului vorbește despre “Ministerul Internelor și Reformei Administrative”, în condițiile în care numele acestei instituții este Ministerul Afacerilor Interne.
Citește și: Cea mai rapidă unitate a NATO se pregăteşte pentru război
VJTF are un efectiv de 5000 de luptători şi face parte din Forţa de Reacţie Rapidă a NATO (NATO Response Force – NRF). VJTF trebuie să poată ajunge, în 48 de ore, în oricare stat membru NATO, pentru a da prima ripostă împotriva unei agresiuni. Conform documentelor NATO, VJTF este pregătită să răspundă “noilor provocări de la frontierele de sud şi de est ale Alianţei”.
Nici măcar “Expunerea de motive”, existentă pe site-ul Camerei Deputaților, nu explică aceste chestiuni. În schimb, aici se arată că Garda Națională ar interveni în cazul “unor dezastre ca urmare a schimbărilor climatice pe plan mondial sau a unor erori umane”. Pe de altă parte, aici se susține că Garda Națională ar interveni “în perioada dintre declanșarea agresiunii armate asupra României și intervenția Forțelor Alianței Nord-Atlantice”.
Oare ar fi capabil Parlamentul României să conducă o intervenție a Gărzii Naționale, mai rapidă decât Forța de Reacție Rapidă a NATO ?
