In mod firesc, de cele mai multe ori uitam detaliile unei intamplari socante ai carei martori am avut ocazia sa fim. Spre exemplu, cineva intra cu un cutit intr-o statie de benzina si fara sa vrem devenim martori-oculari ai unei crime. Interogatoriul de la sectia de politie se bazeaza pe elemente de circumstanta, detalii considerate minore, dar care ar putea rasturna cursul unei anchete. Si totusi, abilitatea umana de a rememora si reproduce amanuntele unei intamplari are lacune. “Memoria adesea ne joaca feste!” – aceasta este concluzia unui studiu efectuat recent in Statele Unite, dupa cum transmite BBC News.
“Jur sa spun adevarul!”
Oamenii de stiinta sugereaza chiar ca nu este necesar sa ne reamintim detalii inutile ale unei intamplari. Unul dintre cei mai renumiti cercetatori, prof Elizabeth Loftus de la Universitatea din California a sugerat ca, intr-un proces, audierea martorilor ar trebuie sa se faca intr-o noua formulare: “Juri sa spui adevarul si numai adevarul sau ceea ce-ti poti aminti?”
In context, Martin Conway, un psiholog britanic la Universitatea din Leeds, a elaborat un studiu pentru Societatea Britanica de Psihologie, in care face apel la o ampla regandire a modului de utilizare a marturiilor in salile de judecata. El subliniaza faptul ca specialistii in functiile cognitive ale creierului uman trebuie sa reanalizeze performantele acestora in cazurile juridice.
Neuroimagistica – una dintre solutii?
Specialistii afirma ca, spre deosebire de un computer, creierul uman poseda nu doar un singur bloc memorativ, ci mai multe, interconectate intre ele. Memoria poate fi: activa, selectiva, contextuala, mijlocita, organizata logic si sistemic.
Dupa criteriul intentionalitatii, memoria poate fi involuntara sau voluntara si dupa gradul de intelegere a informatiilor memorate, memoria poate fi mecanica sau logica (intuitiva sau simbolica). Exista si o diferentiere in functie de factorul temporal: memoria senzoriala, memoria de scurta durata si memoria de lunga durata.
In general, amintirile se constituie dintr-o paleta larga de experiente de viata, informatii rememorate selectiv, nefiind in mod necesar vorba de o “derulare” exacta a trairilor anterioare. Profesorul Conway subliniaza chiar ca factorul “sugestibilitate” este foarte important si determina la anumite persoane o schimbare rapida si radicala, chiar o deteriorare serioasa a “acuratetii” informatiilor rememorate.
Intr-un celebru studiu, un grup de cercetatori olandezi au chestionat mai multe persoane implicate intr-un accident aviatic produs in 1992, cand o aeronava s-a prabusit peste un bloc de locuinte situat in apropierea aeroportului Schipol din Amsterdam. Zece luni mai tarziu, ei au interogat acelasi lot de martori oculari daca isi mai amintesc detaliile incidentului. Doua treimi dintre participanti au dat raspunsuri care sugereaza o “inabilitate a memoriei”. Specialistii atrag insa atentia ca, in astfel de cazuri, este foarte important si modul de formulare a intrebarilor legate de reamintirea unei intamplari.
Se pune insa intrebarea: festele pe care ni le joaca memoria provin din inconstient sau nu? In cazul martorilor oculari, exista putine informatii care sa ajute la formularea unui raspuns. Cu toate acestea, un rol tot mai important il are modul de interpelare a acestora, respectiv gradul de sugestionabilitate pe care il au intrebarile ce li sunt adresate intr-un cadrul oficial (de exemplu: politisti sau avocati). Un studiu britanic releva ca, in aceasta privinta, modul de interogare a martorilor unui eveniment presupune ca, din sase intrebari, in medie cel putin una este formulata astfel incat contine conotatii explicite sau implicite.
Concluzia cercetatorilor este ca, in viitor, cea mai utila tehnica pentru a releva “misterele erorilor memoriei umane” este scanarea creierului. Deocamdata insa, neuroimagistica si probele bazate pe aceasta nu sunt inca admise in salile de tribunal. Expertii juridiciari pledeaza totusi pentru realizarea unui sistem exact de diferentiere a marturiilor corecte si nealterate de amnezia unui martor ocular.
