Celebrul polițist Marian Godină a povestit, pe pagina sa de Facebook, o întâmplare din vacanţă, când a fost amendat de poliţia din Austria.
Polițiștul a povestit că a primit prin poștă o înştiinţare prin care i se aduceau la cunoştinţă sancţiunile, ca urmare a faptului că a depăşit viteza regulamentară admisă. Ceea ce l-a revoltat pe Godină nu a fost amenda, ci faptul că autorităţile austriece erau interesate să primească banii în cont, nu să-l pedepsească pe făptaş.
Când am fost în Austria, am mers într-o seară pe o autostradă și am simțit un mic bliț. M-am uitat repede la vitezometru și aveam cam 150 km/h. Instinctiv mi-a venit în gând clasica înjurătură economisitoare de cuvinte. Adică nu am zis "offf, la naiba, mergeam cam tare și am luat un radar", ci m-am rezumat la un scurt și autohton "băga-mi-aș…".
Când m-am întors din vacanță, a mai durat câteva zile și am găsit în poștă "vederea" din Viena. Prima foaie era scrisă în germană și am înțeles din ea doar că avusesem 143 km/h.
Noroc că avuseseră austriecii grijă să îmi trimită una și în română. Treaba era simplă: în calitate de proprietar al mașinii care fusese depistată cu viteză trebuia să trimit datele celui care a condus la data și ora respectivă. Mai scria ceva, nu mai țin minte exact textul, dar care se putea traduce mai simplu cam așa: frățioru', hai ca să nu ne mai complicăm, nu ne mai trimite tu datele alea și mai bine bagă direct banu' repejor în contul ăsta și puțin ne mai pasă de cine a condus. Haide, bagă banu' acoloșa și uităm tot ce-a fost".
Am ales varianta asta mai simplă și am transferat 45€ în contul respectiv, oricum eu condusesem. Dar stau să mă gândesc: sancțiunea lor urmărea pedepsirea exactă a celui care a încălcat legea sau îi interesa de fapt banul?
Cred că banul, din moment ce nu le-au fost necesare exact datele celui care a condus.
