Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Înalta Curte decide dacă legile lui Gheorghiu-Dej mai sunt în vigoare sau nu

Judecătorii de la instanța supremă trebuie să decidă în data de 6 mai dacă vor înapoia sau nu cultului greco-catolic biserica din Iris – Cluj-Napoca.

Share

Claudiu Padurean 0 comentarii

Actualizat: 27.04.2014 - 21:32


Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție au de soluționat în data de 6 mai o cauză extrem de importantă, care va arăta dacă în România de azi mai funcționează principiile dreptului sovietic sau nu. Este vorba de o cauză aparent banală, cea legată de o acțiune în Justiție prin intermediul căreia Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla revendică bunurile parohiei din cartierul clujean Iris, parohia înființată de către cardinalul Iuliu Hossu. Însă soluționarea acestei cauze este o adevărată hârtie de turnesol pentru sistemul românesc de Justiție și va arăta dacă în opinia instanței supreme prevalează principiile europene ale respectării dreptului de proprietate sau, dimpotrivă, dreptul intern românesc conservă efectele odiosului decret emis de Gheorghe Gheorghiu-Dej la sugestia lui Stalin, prin care, în anul 1948, a fost interzisă Biserica Greco-Catolică, după modelul testat cu doi ani mai devreme în URSS.

O istorie zbuciumată

Potrivit prelatului papal Ioan Bota, ”parohia greco-catolică din cartierul clujean Iris a fost creată în anul 1931, la inițiativa părintelui Vasile Chindriș, iar construcția bisericii parohiale a început în același an. Biserica a fost sfințită în anul 1938 de către cardinalul de pie memorie Iuliu Hossu”. Însă greco-catolicii clujeni nu au apucat să folosească acest lăcaș de cult decât 10 ani.

În anul 1948, în contextul în care autoritățile comuniste au declanșat prigoana împotriva Bisericii Greco-Catolice, datorită atitudinii antibol­șevice a ierarhilor și a majorității preoților acestui cult, preotul greco-catolic din cartierul Iris, Augustin Suciu, a depus o cerere către Episcopia Ortodoxă din Cluj, prin care solicita trecerea la acest cult. Împreună cu cererea sa de transfer, el a mai depus o altă cerere, aprobată de ierarhia ortodoxă, referitoare la transferul bunurilor parohiei greco-catolice Buna Vestire, compuse, în principal, din biserică, o casă parohială și o grădină. În baza acestei cereri, Augustin Suciu a continuat să folosească, de această dată sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe, bunurile vechii sale parohii. Însă monseniorul Ioan Bota, care a trăit prigoana din anul 1948 și care a fost închis de către comuniști pentru că a refuzat să își abandoneze credința, spune că acest transfer de proprietate a fost ilegal.

”Atât dreptul canonic greco-catolic, cât și dreptul canonic ortodox stabilesc că preotul paroh are un drept de administrare asupra bunurilor parohiei, nu drept de proprietate, deci preotul Augustin Suciu nu putea să dispună asupra acestor bunuri. Mai mult, transferul patrimonial este ilegal și din perspectiva legislației comuniste în vigoare la data la care el a făcut cererea de transfer. În octombrie 1948, era în vigoare Decretul 177, care stabilea că, dacă cel puțin 10 la sută din credincioșii unei unități de cult trec la alt cult, au dreptul să ceară transferul unei părți proporționale din bunurile parohiei. Însă singurul din parohia din Iris care a cerut trecerea la cultul ortodox a fost preotul Suciu.

Din punct de vedere juridic, nimeni altcineva nu a cerut trecerea”, spune preotul Ioan Bota, care este în prezent parohul greco-catolicilor. Pe de altă parte, avocații parohiei ortodoxe spun că parohia greco-catolică a fost desființată ca urmare a interzicerii Bisericii Greco-Catolice și că toți credincioșii parohiei din cartierul Iris ar fi trecut ”de drept” la cultul ortodox. Numai că acest lucru nu este adevărat. Unii dintre ei au continuat să fie greco-catolici în clandestinitate, alții au redevenit greco-catolici după căderea comunismului. Alții au frecventat bisericile romano-catolice din Cluj, iar o mică parte a credin­cioșilor au trecut la diferite denomi­națiuni neoprotestante, în timp ce alții au devenit ortodocși. 

Soluții succesive

Greco-catolicii au cerut înapoierea lăcașului de cult la Judecătoria Cluj-Napoca, ce și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj. Judecătorii de la această instanță au dat dreptate greco-catolicilor. Ortodocșii au declarat apel, dar Curtea de Apel a dat din nou dreptate greco-catolicilor. Procesul a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a casat decizia Curții de Apel Cluj și a trimis-o spre rejudecare. Din nou, Curtea de Apel Cluj a dat dreptate greco-catolicilor, însă decizia a fost din nou desființată, pentru că a intervenit o decizie a Curții Constituționale care stabilea că este valabil un decret promulgat de Ion Iliescu, prin care retrocedarea bunurilor bisericești trebuie făcută pe calea dialogului, nu a Justiției. În dosarul ajuns din nou pe rolul Curții de Apel Cluj, ortodocșii au avut câștig de cauză pentru prima dată în acest proces. Greco-catolicii au atacat această decizie, iar dosarul a ajuns din nou la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă într-un nou context juridic, pentru că magistrații de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului au stabilit că obligativitatea soluționării litigiilor între cele două culte în cadrul unei comisii de dialog reprezintă o îngrădire a liberului acces la Justiție.

 

Biserica din Iris este obiectul unui proces între greco-catolici și ortodocși

Citește totul despre:

Comentarii

loading...