Cetate mitică, leagăn al civilizaţiei occidentale, potrivit unor experţi, superputere militară, în opera lui Platon. Oamenii de ştiinţă o caută, iar gânditorii scriu despre ea constant din secolul XVII. Unde se afă, de fapt, Atlantida? Cercetătorii au anunţat, în 2011, că este în Spania. Dar speculaţiile anterioare au plasat-o din Antartica, în Asia şi America. Totuşi, nici una din zonele anterioare nu a putut fi infirmată, aşa cum nici locaţia actuală nu poate fi confirmată în totalitate.
Civilizaţie îngropată de tsunami
Mitul Atlantidei este pe cale să fie dărâmat. Mai mulţi cercetători au anunţat că au descoperit, în sudul Spaniei, în mlaştini, urmele unei civilizaţii vechi de 4.000 de ani, îngropată de un tsunami. Descoperirea a fost făcută publică duminică noaptea, la un post de televiziune spaniol, potrivit site-ului popsci.com.
În 2004, cercetătorul german Rainer Kuhne a observat nişte forme ciudate pe fotografiile făcute din satelit în mlaştinile râului Guadalquivir, la nord-vest de Cadiz. Formele semănau cu rămăşiţele unui oraş dispus circular.
Ca să-şi poată valida teoriile, mai multe echipe de cercetători din trei ţări au folosit radare subterane, au făcut tomografii, au folosit magnometre şi spectometre ca să găsească obiecte făcute de mâna omului sau orice dovezi ale existenţei umane în zonă. Au anunţat că au găsit un cuptor şi ruine ale unui sistem de canalizare, îngropate în parcul naţional Dona Ana.
Richard Freund, arheolog de la Universitatea Hartford din Conneticut, Statele Unite, susţine, citat de Reuters, că un tsunami a scufundat civilizaţia antică, localizată la 96 kilometri de pământ.
Una dintre echipe a descoperit şi mai multe artefacte la nord de locul descoperit iniţial, ceea ce sugerează că supravieţuitorii au încercat să fondeze acolo un al doilea oraş, unde au construit mai multe monumente care să comemoreze cetatea pierdută.
Alţi cercetători care lucrează la situl arheologic din 2005 critică concluziile expuse de colegii lor.
Unde este Atlantida?
În 2009, un inginer aeronautic a anunţat că a găsit o locaţie care ar corespunde cetăţii mitice: în Insulele Canare, pe fundul Oceanului Atlantic. Istoricii americani au anunţat că vor cerceta şi această ipoteză.
Profesorul brazilian Arysio Nunes dos Santos (http://www.atlan.org/) susţine că el a descoperit locaţia cetăţii pierdute, încă din 2005, în Indonezia. Până în vremea lui Cristofor Columb, Atlantida era localizată în oceanul care încercuia Eurasia şi Africa, adică undeva în Marea Chinei de Sud. Profesorul brazilian, care este şi doctor în fizică şi chimie, susţine că Platon a preluat povestea de la egipteni, dar nu a înţeles corect locaţia şi perioada în care a trăit civilizaţia,
Robert Sarmast (http://www.discoveryofatlantis.com/), autor şi explorator specializat în istorie antică, susţine că a descoperit urme ale civilizaţiei dispărute în Cipru, în 2003. În cartea pe care a publicat-o, Sarmast a arătat că există 50 de similitudini între descrierile din opera lui Platon şi ipotezele lui.
În 2004, a pregătit prima expediţie, iar imaginile obţinute cu ajutorul unui sonar i-au validat teoria: s-au găsit urme ale unei civilizaţii vechi de sute de mii de ani, în câmpia scufundată dintre Cipru şi Siria. A doua expediţie din 2006 a arătat că au existat oameni care s-au stabilit în zonă, pentru că era “o adevărată fortăreaţă naturală”.
Alte zone unde s-a anunţat descoperirea Atlantidei: Andaluzia, Creta, Sicilia, Malta, Turcia, Marea Neagră, Orientul Mijlociu, Maroc, Danemarca, Finlanda, Suedia ori Antartica.
De la Platon la nazişti
Arheologii caută urme ale Atlantidei bazându-se pe scrierile lui Platon, în urmă cu 2600 ani. El spunea că cetatea mitică se afla undeva lângă coloanele lui Hercule, loc pe care învăţaţii antici îl asociau strâmtorii Gibraltar. De asemenea, filosoful grec susţinea că Atlantida “a dispărut în adâncurile mării într-o zi şi o noapte”.
Istoricii susţin că naşterea Atlantidei a fost asociată cu erupţia vulcanică de la Santorini, una din cele mai mari înregistrate vreodată în istorie. Alţi cercetători susţin, în continuare, că este un mit.
În “Timaios” şi “Critias”, Platon povesteşte, pentru prima dată, despre cetatea mitică. Totuşi, Atlantida din opera lui este privită ca un mit creat ca să-şi pună în evidenţă teoriile politice. Oraşul apare ca o mare putere militară, care a cucerit teritorii însemnate în Africa şi vestul Europei, potrivit Enciclopediei Mitice online. În “Critias”, Platon spune că numele insulei provine de la Atlas, fiul cel mare al zeului Poseidon, cu muritoarea Clito. Atlas a fost primul conducător al cetăţii.
În 1627, filosoful englez Francis Bacon scrie “Noua Atlantidă”, carte care descrie o societate utopică din America şi reia o parte din descrierile lui Platon din “Dialoguri”.
În 1882, Ignatius Donnely ridică, din nou, problema Atlantidei, “Atlantis: the Antediluvian World”: toate mariile civilizaţii din Antichitate aveau la origine civilizaţia dispărută.
Şi naziştii au vânat cetatea mitică. În 1938, Heinrich Himmler, unul din cei mai mari torţionari nazişti, a organizat o expediţie ca să găsească arienii atlanţi. Naziştii s-au inspirat din cartea lui Julius Evola, din 1934, care susţinea că locuitorii Atlantidei erau nordici sau arieni.
O nouă ştiinţă
Fascinaţia cetăţii mitice a născut şi o ştiinţă, numită “atlantologie”, fondată de Egerton Sykes (1894-1983), se arată pe site-ul oficial dedicat ştiinţei. (http://www.seachild.net/)
Mitolog şi arheolog amator, Sykes a strâns cea mai colecţie care se ocupă de cetatea dispărută: 600 documente şi cărţi, în 15 limbi.
Din cele patru reviste pe care le-a fondat, două aveau ca obiect de studiu oraşul mitic: “Atlantis” (1948-1976) şi “New World Antiquity” (1954-1979). Unul din cele trei centre de cercetare pe care le-a creat se ocupă cu studierea oricărei urmă a cetăţii.
