Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

A murit scriitorul Mircea Horia Simionescu

Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori ai literaturii române, a murit miercuri dimineaţa, la vârsta de 83 de ani, la Bucureşti, potrivit agenţiei

Share

Victor Turșan 0 comentarii

18.05.2011 - 11:30

Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori ai literaturii române, a murit miercuri dimineaţa, la vârsta de 83 de ani, la Bucureşti, potrivit agenţiei Mediafax, care citează un comunicat.

Alături de Radu Petrescu şi Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu a făcut parte din aşa-numita "Şcoală de la Tîrgovişte", care a deschis drumul postmodernismului românesc.

Scriitorul Mircea Horia Simionescu s-a născut ("mirat", cum îi plăcea să spună) pe 23 ianuarie 1928, la Târgovişte, într-o familie descinzând din ramura Brătienilor argeşeni (bunica paternă, fiică a lui Ion Brătianu) şi din aceea, bucureşteană, a Căciuleştilor, cu întinse ramificaţii în burghezia furnizoare de nume ilustre în medicină, armată, finanţe, drept. Tatăl, Stelian, "bun în grad" (căpitan) de-a lungul întregii copilării a prozatorului, s-a stins din viaţă la 41 de ani. Mama, Irina, telegrafistă PTT - un pedagog liberal scandalizând familia, prietenii şi opinia târgului -, poate fi trasă la răspundere pentru originalitatea educaţiei discret personificate spre a încuraja straniul talent poetic al primului ei născut.

Jocurile şi joaca, prelungite până în adolescenţă, Mircea Horia Simionescu le-a convertit într-o prietenie intelectuală exaltată cu tinerii de-o seamă Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Petru Creţia, recunoscuţi, după tardiva lor publicare, în anii '70 ai secolului trecut, ca grup de prozatori rezistent la imperativele şi îndrumările regimului comunist.

Mircea Horia Simionescu, datorită scrierilor sale de-o pregnantă originalitate - apropiate spiritual de I. L. Caragiale, Franz Kafka, Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, Italo Calvino, Urmuz -, este considerat de Mircea Zaciu un trouble-fête al literaturii postbelice, iar de Adrian Marino, autorul "celei mai bune şi mai bine organizate parodii antiliterare din întreaga noastră literatură".

Însemnările laboratorului epic al lui Mircea Horia Simionescu s-au structurat în ciclul de patru volume "Ingeniosul bine temperat" (1969, 1970, 1980, 1983), epopee a erorilor secolului, o glumă enormă a anotimpurilor în derivă.

Opera sa reuneşte şi volumele: "Nesfârşitele primejdii" (1978), "Învăţături pentru Delfin" (1979), "Licitaţia" (1985), "Paltonul de vară" (1996), "Cum se face" (2002), "Pe la amiază" (1974), "Banchetul" (1982), "Îngerul cu corp de bucătărie" (1992), "Fărădelegea vaselor comunicante" (1997), "Răpirea lui Ganymede" (1975), "Trei oglinzi" (1987) şi "Febra" (1998).

Ultima sa carte antumă este masiva culegere de poeme "Versete de unică folosinţă" (2010).

În 1998, el a primit premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din România (USR). De altfel, Mircea Horia Simionescu a fost membru al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, secţia Proză, din cadrul USR.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...