"Tatăl nostru care ne eşti în....huooooo!". Cum marchează românii Ziua Naţională

O nouă sărbătorire a Marii Uniri din 1918 promite, ca în fiecare an, să aibă de toate: fasole şi cârnaţi, defilarări în uniformă, manele în boxe dar şi huiduilei şi sudălmi la scenă deschisă. ...

Share

Claudiu Berbece 0 comentarii

30.11.2011 - 14:25

O nouă sărbătorire a Marii Uniri din 1918 promite, ca în fiecare an, să aibă de toate: fasole şi cârnaţi, defilarări în uniformă, manele în boxe dar şi huiduilei şi sudălmi la scenă deschisă.

În fond, de ce ar fi 1 decembrie 2011 alftel decât Zilele Naţionale din 2010, 2009 sau 2006, de exemplu?

Apropierea campaniei electorale din 2012 îi va determina, probabil, pe politicieni să iasă din nou în mijlocul cetăţenilor, de unde vocile celor nemulţumiţi, dar şi ale activiştilor diverselor partide sunt aşteptate să răsune din nou.

Personaje ca Emil Boc, Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu sau Ion Iliescu au simţit pe pielea lor, în anii trecuţi, fluierăturile şi reproşurile aruncate dinspre public.

"Expresia democraţiei" nu sună bine

Premierul Boc a fost nevoit să suporte huiduielile mulţimii pe 1 Decembrie 2010, cu ocazia Paradei de la Arcul de Triumf din Bucureşti. Vizita preşedintelui Băsescu în Kazahstan l-a obligat atunci pe primul ministru să iasă din rândul oficialităţilor pentru a primi onorul militar, dar după ce soldaţii i-au urat "Să trăiţi!", câteva sute dintre miile de curioşi prezenţi la defilare l-au "congratulat" cu fluierături. Emil Boc nu s-a arătat supărat, declarând că a fost "o expresie a democraţiei".

Chiar dacă a ocolit "expresiile" potrivnice de Ziua Naţională, Traian Băsescu a fost taxat pe 24 ianuarie 2011, când s-a aflat la Iaşi pentru a marca Ziua Unirii Principatelor Române. Ostilitatea cu care preşedintele a fost întâmpinat de un grup de pensionari militari a fost şocantă: vârstnicii au aruncat ocări chiar şi în timp ce se intonau imnul de stat şi rugăciunea "Tatăl nostru".

Cum şi-a "rupt" Geoană gâtul la Timişoara

Reprezentanţii Opoziţiei nu sunt cu mult mai iubiţi. Pe 1 decembrie 2009, în plin elan electoral pentru preşedinţia României, candidatul Mircea Geoană s-a deplasat la Timişoara alături de susţinătorul său Crin Antonescu şi de cel pe care coaliţia PSD-PNL îl propunea ca viitor premier al României, Klaus Johannis. Scopul lor era semnarea unui pact de colaborare cu o ramură a Partidului Ţărănist Creştin Democrat. Acest gest, dar însăşi prezenţa în oraşul care a pornit Revoluţia din 1989 a unor personaje susţinute de Ion Iliescu au înfuriat mii de timişoreni. Aceştia au ieşit în stradă şi au protestat energic împotriva lui Mircea Geoană şi a aliaţilor săi. Bineînţeles, staff-ul de campanie al lui Geoană a acuzat PDL-ul că ar fi împins cetăţenii Timişoarei spre violenţe. În aceeaşi zi, proteste îndreptate împotriva candidatului PSD, dar şi a amintirii comunismului au avut loc în Bucureşti şi Braşov.

Iliescu şi "tâmpiţii"

Luna decembrie nu a fost niciodată, după 1989, o perioadă bună pentru Ion Iliescu şi epigonii săi politici. Fostul preşedinte nu a scăpat încă de antipatia unor români care îl consideră vinovat pentru împuşcăturile de la Revoluţie, dar şi pentru Mineriada din iunie 1990. Astfel, pe 21 şi 22 decembrie 2008, câţiva urmaşi ai victimelor din decembrie '89 au aruncat cu ouă, monezi şi sudălmi în direcţia lui Iliescu, care a ţinut să participe la diverse evenimente comemorative. "E o ură tâmpită a unor oameni lipsiţi de cultură!", a replicat Iliescu.

Sentimentul anti-unguresc, muniţia lui Vadim

Nu doar strada a servit drept cadru pentru scandaluri de 1 Decembrie. În 2006, parlamentarii PRM, conduşi de Vadim Tudor, au huiduit viguros discursul deputatului UMDR Becsek Garda din cadrul aşa-numitei şedinţe solemne ţinute în Parlamentul România cu ocazia Zilei Naţionale. Vâlva a fost stârnită de faptul că Garda a invocat necesitatea unei autonomii culturale a minorităţilor din ţară.

Citește totul despre:

Comentarii