Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, a fost luată în discuţie obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic pct. 2-5 din Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2013 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
“În urma deliberărilor, Curtea Constituţională (…) a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile articolului unic pct. 2 (cu referire la art. 87 alin. (3) teza a doua), pct. 3 (cu referire la art. 88 alin. (3)) şi pct. 5 (cu referire la art. 116 indice 1) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt neconstituţionale; a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile articolului unic pct. 4 (cu referire la art. 91 alin. (11)) (…) sunt constituţionale în raport cu criticile formulate”, se arată în comunicat.
Conform aceleiaşi surse, decizia de admitere a fost luată cu majoritate de voturi, în timp ce cea de respingere a avut unanimitate.
“În ce priveşte soluţia de admitere pronunţată, Curtea a constatat că dispoziţiile articolului unic pct. 2, pct. 3 şi pct. 5 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt neconstituţionale, întrucât, în principiu, nu întrunesc condiţiile de calitate a legii”, precizează CCR.
Preşedintele Klaus Iohannis arăta, în sesizarea trimisă Curţii Constituţionale, că legea introduce posibilitatea pentru primari şi viceprimari, precum şi pentru primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, dar şi pentru consilierii judeţeni sau locali de a exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă cu atribuţiile exercitate de aceştia.
“Scopul Legii 161/2003, care instituie anumite incompatibilităţi pentru funcţii şi demnităţi publice, este acela de a asigura imparţialitatea, protejarea interesului social şi evitarea conflictului de interese în exercitarea acestora. Astfel, se poate susţine că prin eliminarea unor cazuri de incompatibilitate este înlăturată o garanţie a exercitării funcţiei publice cu imparţialitate şi departe de interese care ar putea să împiedice realizarea sa exclusiv în interes public. Prin diminuarea standardelor de integritate şi ignorarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, Legea pentru modificarea Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei contravine art. l alin. (3) din Constituţie”, se arăta în sesizare.
Iohannis a invocat şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ratificată de România, care prevede că fiecare stat parte elaborează şi aplică sau are în vedere, conform principiilor fundamentale ale sistemului său juridic, politici de prevenire a corupţiei eficiente şi coordonate, care favorizează participarea societăţii şi care reflectă principiile de stat de drept, buna gestiune a problemelor politice şi bunurilor publice, de integritate, transparenţă şi responsabilitate.
El afirmă că sintagma “în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă cu atribuţiile exercitate” ca primari sau viceprimari, primar general sau viceprimari ai municipiului Bucureşti, consilieri locali sau consilieri judeţeni, are o natură generică, nu este clară şi previzibilă, poate conduce la interpretări diferite şi chiar practici diferite la nivelul administraţiei publice locale, fiind dificil de identificat care anume ar putea fi, în fiecare caz în parte, acele alte domenii de activitate care nu sunt în legătură directă cu atribuţiile exercitate.
Preşedintele aminteşte că, potrivit jurisprudenţei constante a CCR, legea trebuie să întrunească trei cerinţe de calitate: claritatea, precizia şi previzibilitatea.
El reclamă că normele sunt lipsite de logică normativă şi creează un paralelism legislativ.
Şeful statului susţine că o altă reglementare conduce la imposibilitatea Agenţiei Naţionale de Integritate să mai evalueze şi să sancţioneze nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese.
“În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciem că scopul iniţial urmărit de către legiuitor – acela de a asigura integritatea mandatului aleşilor locali, inclusiv prin înlăturarea tuturor celor care dovedesc dispreţ faţă de lege şi valorile comunităţii – este puternic afectat prin modificarea legislativă preconizată, care lipseşte de eficienţă lupta împotriva corupţiei la nivelul administraţiei locale, precum şi cadrul legislativ în materie de integritate (Decizia nr. 536/2016). Modificările propuse nu sunt însoţite de dispoziţii care să înlăture confuzia în raport cu legea aplicabilă în materia procedurii de constatare a stărilor de incompatibilitate ori conflict de interese în cazul aleşilor locali şi al persoanelor care exercită funcţii de demnitate publică şi, totodată, creează premisele pentru lipsirea de finalitate a procedurii reglementate în cuprinsul legii speciale”, indică preşedintele.
El arată că printr-o dispoziţie din actul normativ se creează un paralelism legislativ cu Legea 144/2007, iar, prin stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, respectiv “de la data săvârşirii” faptelor, în conformitate cu art. 2517 din Codul civil, norma este impredictibilă.
Iohannis motivează că, pe de o parte, dacă legiuitorul a înţeles să facă trimitere la termenul general de prescripţie de 3 ani din articolul din Codul civil, potrivit regimului general, prescripţia ar trebui să înceapă să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui, în conformitate cu un alt articol din acelaşi act normativ.
În opinia şefului statului, neclaritatea vizează incidenţa regimului general al prescripţiei extinctive în ansamblul său, aspect deosebit de important de lămurit, mai ales din perspectiva identificării actului care întrerupe acest termen de prescripţie.
