Dezvăluirea a fost făcută de jurnalista Sorina Matei. “DNA a găsit denunţul pe fostul şef al SRI. Denunţul nu a fost găsit până acum pentru că…DNA nu a ştiut unde să caute pe Secţia I. Respectiv, declaraţia omului de afaceri/denunţul şi probele depuse în decembrie 2015 erau plasate de fapt într-un plic separat şi înregistrate într-un registru special al martorilor cu identitate protejată care se ţine distinct în DNA.
Mai precis, atunci când omul de afaceri a făcut denunţul, acum 4 ani, DNA i-a acordat statutul de martor protejat/ameninţat. Legea spune că atunci când acorzi acest statut, declaraţia martorului cu identitate protejată se ţin separat, totul e consemnat într-un registru special, în condiţii de confidenţialitate, la care are acces doar organul de urmărire penală. Adică procurorii. Cum DNA e primul la scos ochii procurorilor şi la dat vina unii pe alţii, în general cam pe toţi cei care nu mai sunt în instituţie şi tot cei care nu se mai pot apăra, iar ei nu vorbesc între ei ca oamenii, iată că a fost găsit denunţul. La Secţia I, acolo unde trebuia să fie, însă în registrul special de martori protejaţi. Aşadar, un prim pas: a apărut denunţul, există, a existat întotdeauna, nu a fugit nicăieri. În plus, tocmai de aceea- pentru că omului de afaceri i s-a acordat de la bun început statut de martor protejat/ameninţat- dosarul care a fost înregistrat în DNA în penal, pe fostul ministru al apărării, conţine o sesizare din oficiu şi nu denunţul ca atare. Însă sesizarea din oficiu este numai pe fostul ministru al apărării şi presupuse fapte care-l vizează. Chiar dacă denunţul de la care a plecat totul este dat pe mai multe persoane”, a scris Sorina Matei, pe pagina ei de Facebook.
Jurnalista a pus o serie de întrebări:
1. Cum a clasat DNA (procurorul Remus Budăi, care a plecat şi el din DNA) un dosar pe un fost ministru al Apărării, dosar plecat de la o sesizare din oficiu doar pe fostul ministru al Apărării, sesizare plecată de la un denunţ în care denunţătorului i s-a acordat statutul de martor protejat şi în care a denunţat de fapt mai multe fapte şi persoane, în condiţiile în care după plecarea procurorului iniţial de caz, DNA (prin Rems Budăi) l-a audiat pe acelaşi om de afaceri să vadă dacă-şi mai susţine denunţul, în acelaşi dosar, cu identitatea sa reală? I-a ridicat DNA identitatea protejată între timp, din 2015 până în 2017? Că asta se face doar printr-o altă ordonanţă motivată, potrivit legii. Art 126, Cod Procedură Penală.
Şi dacă procurorul Budăi l-a reaudiat în 2017, pe denunţător să-l întrebe dacă îşi mai susţine denunţul înseamnă, logic, că ştia că el e denunţătorul. Deci ştia de denunţ. Şi dacă ştia de denunţ, ştia că denunţătorului i-a fost acordată identitatea de martor protejat. Şi implicit că totul e pus separat în registrul special confidenţial. Aşadar, dacă ştia, şi a dat clasare, cum de nu a fost găsit până acum denunţul, cum de nu s-a ştitut până acum unde să se caute?
2. De ce DNA vorbeşte azi, în scris, oficial, într-un răspuns oferit presei, de “presupusul denunţ”, în condiţiile în care tot azi a găsit de fapt denunţul depus în DNA acum 4 ani, despre care ştia că foarte bine că a existat?
3. De ce DNA cere tot azi, în scris, şi tot oficial ziariştilor (şi constat chiar că de mai multe luni), să spună de unde ştiu de denunţ şi să indice “împrejurările în care autorul sesizării menţionate a anunţat public împrejurarea respectivă, data, eventual declaraţia acestuia existentă în spaţiul public”? Nu cumva pentru că afaceristul are în continuare, în acte, statutul de martor protejat, DNA a uitat să i-o ridice de 4 ani!!! şi crede că prin devoalare- chiar de către afacerist a identităţii sale protejate- scapă ei de problemele reale din acte?
Dacă DNA a găsit azi denunţul în registrul special pe martori protejaţi înseamnă, logic, că afaceristul are în continuare acest statut.
4. A spus procurorul iniţial de caz adevărul când a spus că a înregistrat cu siguranţă denunţul în DNA, denunţ care iată că a fost găsit şi a zăcut în DNA timp de 4 ani?
5. Cu ce şef din DNA a vorbit procurorul iniţial de caz ca denunţul să nu fie înregistrat cu numele fostului şef SRI, ci doar cu numele fostului ministru al Apărării?
6. Ce şef din DNA a rezolutat denunţul care s-a transformat doar într-un dosar penal pe altă persoană mai neimportantă, şi aceea denunţată?
7. Ce şef din DNA a rezolutat şi sesizarea din oficiu în baza căreia s-a deschis dosarul pe fostul ministru al Apărării? Că e aceeaşi persoană.
8. De ce nu a trecut DNA în acte numele tuturor celor care au fost denunţaţi? Nu cumva era o practică ultrafolosită numai în cazul persoanelor importante? De cine se ferea DNA şi, mai ales, de ce? Cine a informat în 2015 pe actualul director adjunct al SRI că a fost dat un denunţ în DNA şi în ce bază legală s-a făcut informarea către adjunctul SRI? În ce bază legală a întrebat şi adjunctul ce conţine denunţul şi ce probe sunt în dosar?
9. De ce DNA a spus până acum- ba că s-a făcut denunţul, ba că nu mai e niciun dosar, ba că după verificări au găsit dosarul dar e pe altcineva însă tot nu e denunţul, ba că s-a pierdut prin alte acte denunţul şi poate-l găsesc, ba că au făcut alte verificări şi nu mai e deloc denunţul, nu mai e efectiv, ba că nici nu a fost înregistrat- deci nu există, ba că a fost distrus, ba că a fost mătrăşit, ba că sunt de vină procurorii şi în final toată lumea, mai puţin DNA? Iată că denunţul e. Şi nu fugise nimeni acasă cu el şi nici nu l-a distrus nimeni.
10. Ce face DNA acum cu denunţul “RE-găsit” după 4 ani? Pentru că în mod firesc trebuie să deschidă o lucrare separată care trebuie repartizată unui procuror, un dosar pe toate persoanele şi presupusele fapte denunţate, trebuie să facă audieri, să vadă dacă se susţin lucrurile, probele depuse sau nu, trebuie să facă cercetări, şi apoi să ia o decizie.
