Nu mai putin de 59 de membri ai celui de-al patrulea contingent de jandarmi dislocat in Kosovo pe 19 februarie a.c. au primit, la sfarsitul saptamanii trecute, Medaliile Organizatiei Natiunilor Unite „In slujba pacii”.
Pentru acest eveniment, mai multi ziaristi de la televiziuni si ziare centrale au fost invitati, pentru cateva zile, in localitatea Pec (Peja), din sud-vestul provinciei Kosovo, acolo unde se afla campusul jandarmilor romani. Emotionati, dar totodata mandri pentru cinstea ce li se ofera, luptatorii s-au aliniat in formatii de cate cinci pentru a-si primi decoratiile din partea chestorului general Nicolae Berechet – secretar general al Ministerului Administratiei si Internelor, si a generalului de brigada dr. Costica Silion, inspectorul general al Jandarmeriei Romane. La ceremonie a participat si general de brigada Lucian Pahontu, comandantul Brigazii Speciale de Interventie a Jandarmeriei, din cadrul careia face parte Detasamentul de Jandarmi Misiuni Internationale „Lupii albastri”. Dupa decorare, militarii au prezentat cateva exercitii demonstrative de tactica si forta fizica, primind aplauzele si recunoasterea conducerii UNMIK (Misiunea Natiunilor Unite in Kosovo), respectiv a adjunctului administrativ al Comisarului UNMIK, Hans Martin Zimmermann. „Vreau sa le multumesc personal jandarmilor romani, care au intervenit prompt in neagra noapte de 17 martie 2004 in incidentul de la blocul sarbesc de la Ulpiana. Din fericire eu nu am fost ranit, insa masina mea a fost grav avariata. La aceasta ora, situatia din Kosovo pare stabila, dar – ca peste tot in Balcani – este foarte fragila. Ceea ce a fost pe 17 martie se poate intampla oricand, in ciuda politiei locale create in zona. Totul depinde de situatia politica si de viitoarele discutii legate de statutul provinciei Kosovo”, a spus Hans Martin Zimmermann.
Militarii, testati psihologic in tara
Dupa doua saptamani de teste si verificari pe linie militara si psihologica, din 400 de jandarmi voluntari care doreau sa faca parte din cadrul Detasamentului au fost selectionati 150. Acestia au continuat pregatirea specifica zonei de operatii in baza Brigazii Speciale din Baneasa si la Centrul de Pregatire „Ochiuri”. Componenta finala a detasamentului – este vorba de 115 jandarmi – a fost stabilita la jumatatea lunii ianuarie 2005, dupa verificarea facuta de o Comisie a Organizatiei Natiunilor Unite. Cu acesti 115 jandarmi, tineri de 20-30 de ani, ne-am intalnit zilele trecute in baza care este acum pentru ei „acasa”. „Acasa” insa numai ca sens de adapost, pentru ca inima si gandurile tuturor se indreapta catre tara, acolo unde sunt asteptati de sotii, copii sau parinti. „Este greu sa stai departe de ai tai, dar daca muncim aici castigam mult mai mult decat daca am ramane in tara. Avem familii care depind de noi si cu banii pe care ii luam aici putem realiza si noi cate ceva. In fiecare camera exista insa un calculator si asa putem sa intram pe messenger si sa ne vedem prin intermediul camerei web. In timpul liber participam la concursuri sportive sau, care e mai "literat", citeste cate o carte”, mi-a spus Ionut V., de 28 de ani, a carui sotie urmeaza sa nasca peste o luna. In vreme ce Ionut povestea despre viata de campanie, in cadrul usii de la dormitor si-a facut aparitia un camarad, caruia i s-a parut ca nu vede bine cand a zarit o femeie asezata pe scaunul din fata computerului. „Pe la noi nu prea vezi picior de femeie. De albaneze este exclus sa te apropii, pentru ca albanezii stau cu ochii pe ele "ca pe butelie". Daca te prind ca vrei sa te combini cu vreuna de-a lor, sunt in stare sa te omoare, chit ca si ei risca sa pateasca ceva dupa aceea”, mi-a spus maiorul Marcel Enciu. Dincolo de aspectele oarecum amuzante ale vietii de militar, maiorul a tinut sa mentioneze una dintre cele mai grele misiuni pe care le-a coordonat in ultimul timp. Este vorba de escortarea, pe 27 mai a.c., a unui detinut de categoria A (condamnat pentru crima organizata), de la Penitenciarul Dubrava in localitatea Gjilane, pentru a participa la funerariile tatalui sau. „Misiunea a iesit din tiparele obisnuite, pentru ca militarii au trebuit sa faca fata numarului extrem de mare de participanti – 300 si presiunii imense a membrilor de familie”, a subliniat Enciu.
Masa de seara, dupa zgomotul de Kalasnikov
Dupa parasirea campusului, am putut vizita, pret de aproape o ora, orasul Pec, care da din primul moment impresia ca se afla la intersectia a trei lumi total diferite. Locuit in prezent in majoritate covarsitoare de albanezi, Pec este un amalgam de trotuare pline de gropi, masini luxoase si oameni care se opresc la fiecare cinci minute pentru a vorbi cu cineva pe strada. Interlocutorii sunt de cele mai multe ori rude de diferite grade, de la bunici, frati sau surori pana la verisori sau cumnati. Ca aproape in orice stat locuit de populatie musulmana, si Pec functioneaza pe principiul clanurilor, batranul familiei fiind cel care coordoneaza toate activitatile financiare ale celor mai tineri. Profitand de putinul timp liber pentru a face niste cumparaturi, am plecat insotita de unul dintre jandarmi catre centrul orasului, acolo unde se afla magazinele cu aur mai ieftin ca in Romania, parfumeriile sau magazinele de confectii. Desi era vineri dimineata, si deci o zi lucratoare, strazile si terasele erau pline de oameni, localitatea dand impresia de statiune turistica. Explicatia pentru acest fenomen a venit imediat din partea „bodyguardului” meu. „Doamna, astia nu muncesc aici aproape deloc. Cei mai tineri de 45 de ani merg in Italia sau Germania si apoi vin cu banii acasa. O duc mai bine ca noi. N-ati vazut ce case au? Cele cu un etaj sunt considerate saracacioase”, mi-a spus colegul de „shopping”, care este si el asteptat acasa de sotie. Desi pe parcursul celor doua zile de sedere in Kosovo n-am avut parte de evenimente palpitante, totusi n-am putut sa uit un schimb de replici intre doi jandarmi care pazeau intrarea in hotel: „Ma, mai tii minte acum cateva luni cand vroiam sa luam masa? Nici nu trebuia sa intrebam cat e ceasul, ca stiam dupa zgomotul de Kalasnikov care se auzea de la cateva case din apropiere…”.
In Kosovo, doar 50.000 de sarbi
La aceasta ora, mai mult de 90 la suta din populatia provinciei Kosovo este de etnie albaneza, din cauza exodului populatiei de etnie sarba catre Republica Serbia si Muntenegru, unde oamenii s-au stabilit temporar. Din date neoficiale, in regiune mai traiesc circa 50.000-60.000 de sarbi, care sunt concentrati indeosebi in trei zone: Strpce, Gracanica si Kosovska-Mitrovica. Politia speciala ONU, care supravegheaza zona, este formata acum din noua unitati desfasurate la Peci, Mitrovica, Prizren, Gnijlani si Pristina. Din punct de vedere geografic, Kosovo este o regiune muntoasa, invecinata cu provinciile Serbia si Muntenegru, dar si cu Macedonia si Albania.
