Problema nu e neapărat faptul că UDMR a decis să iasă public cu un document privind autonomia Ținutului Secuiesc, ci că toate aceste discuții au loc într-un climat extern exploziv.
„Observatorii ruși spun că voturile au fostnumărate în camere prea mari și că procesul în ansamblul său nu a corespuns standardelor internaționale în materie“, scrie cotidianul londonez The Guardian în ediția din 19 septembrie. La rândul său, canalul de știri Russia Today speculează că rezultatul final ar putea fi falsificat, menționând în acest sens nivelul extrem de ridicat („nord-coreean“) al prezenței la vot. Pentru a clarifica lucrurile, nu e vorba de referendumul din Crimeea, ci de cel recent, legat de independența Scoției.
Dincolo de tupeul proverbial al propagandei moscovite, care nu încetează niciodată să ne uimească, e de remarcat atenția specială pe care a acordat-o Rusia evenimentului și sprijinul declarat pentru susținătorii independenței Scoției. Pentru regimul Putin, o desprindere a Scoției de Marea Britanie ar fi fost o adevărată mană cerească. Din multe puncte de vedere. Mai întâi, pentru că procesul în sine promova ideea organizării unor „referendumuri“ prin toate așa-numitele „regiuni înghețate“. În al doilea rând, slăbirea și decredibilizarea Marii Britanii, principalul aliat al Americii în Europa, membru permanent în Consiliul de Securitate, ar fi fost privită cu mare bucurie la Moscova. Mai ales, și iată că ajungem la al treilea și probabil cel mai important motiv, un astfel de rezultat ar fi acționat ca un impuls major pentru o serie întreagă de procese similare în interiorul UE. Catalonia și Țara Bascilor în Spania, Lombardia în Italia, Flandra și Valonia în Belgia, poate chiar Bavaria sunt toate exemple în acest sens. Or, ce poate fi mai apetisant pentru Rusia decât o UE dezarticulată, blocată de tensiuni interne, pacifistă, incapabilă să se opună puterii expansioniste de la Răsărit.