Doi căutători de comori au anunţat descoperirea unui misterios tren blindat plin cu aur, pietre preţioase şi tablouri de valoare, abandonat şi îngropat de nazişti la finele celui de-al doilea război mondial într-un tunel din apropierea oraşului polonez Wroclaw.
Guvernul polonez este aproape sigur că trenul descoperit de doi vânători de comori în regiunea Walbrzych este chiar trenul german încărcat cu arme, aur şi bijuterii despre care zvonurile spun că ar fi fost ascuns de nazişti. Piotr Zuchowski, viceministru al Culturii, s-a declarat „99% sigur” de existenţa lui, pe baza imaginilor făcute prin imagerie subterană în care apare un tren lung, şi vorbeşte despre o „descoperire excepţională”.
Este pentru prima oară când un responsabil polonez confirmă existenţa acestui tren, dar „informaţiile asupra conţinutului său rămân pentru moment neverificabile”. Faptul că este vorba de un tren blindat sugerează că în interior pot fi obiecte de valoare, obiecte preţioase, opere de artă, arhive despre a căror existenţă am avut cunoştinţă, fără să le descoperim, a mai precizat Zuchowski. Autorităţile poloneze au început să caute intens acest tren după ce au fost alertate de avocaţii unui german şi unui polonez care afirmă că l-au localizat în regiunea Walbrzych, la acea vreme sub controlul naziştilor. Zuchowski a confirmat că cei doi vânători de comori pot cere legal 10% din valoarea descoperirii lor. În schimb, Congresul evreiesc mondial consideră că ceea ce se va găsi în acest tren trebuie restituit proprietarilor legitimi „în măsura în care unele obiecte regăsite în Polonia ar fi putut fi furate de la evrei înainte ca ei să fie trimişi la moarte”. Zuchowski a avertizat alţi potenţiali căutători de tezaure care intenţionează să vină în regiune că trenul ar putea conţine şi „materiale periculoase”: „Operaţiunile de dezgropare vor fi executate de servicii specializate, existând riscul ca trenul să fie minat”. Convoiul blindat dispărut s-ar afla într-un tunel a cărui intrare a fost dinamitată de nazişti, care se retrăgeau din faţa Armatei Roşii.
Nume de cod Riese
Convoiul legendar ar fi părăsit Wroclaw (care se numea atunci Breslau) în ultimele zile ale celui de-al doilea război mondial şi apoi a dispărut misterios aproape de Walbrzych. Autorităţile din acest oraş, care au ținut o conferinţă de presă miercurea trecută, au oferit puține informaţii, dar au admis că „descoperirea” se situează pe teritoriul comunei lor. Despre regiunea Walbrzych se știe că între 1943 şi 1945 a găzduit un enorm şantier nazist de construcţii subterane, pentru instalarea unui cartier general al lui Hitler, cunoscute cu numele de cod Riese (Gigantul), dar care adăposteau și ateliere de producţie de arme strategice germane, fiind ferite de bombardamentele aeriene ale Aliaţilor. Aceste galerii secrete au fost săpate de prizonierii din lagărele de concentrare şi conțineau tezaurele celui de-al III-lea Reich, abandonate de nazişti în 1945. O parte din galeriile subterane sunt deschise turiştilor şi se speră găsirea altora. Regiunea atrage căutătorii de comori motivaţi de vechile legende locale.
Recuperarea tezaurului din Turcia
La 29 mai 1965, un avion închiriat special de Bundeswehr aducea o preţioasă încărcătură din Istanbul la Köln – trei seifuri pline cu aur. Guvernul federal german intervenise personal pentru a permite Dresdner Bank să recupereze „restul de aur nazist pe care îl deţinea în Turcia”, arată media franceză. Operaţiunea de recuperare, la două decenii de la sfârşitul regimului nazist, este cea mai senzaţională, potrivit dezvăluirilor unui raport publicat de institutul Hannah-Arendt din Dresda. Sub presiunea cererilor de despăgubire depuse în SUA, Dresdner Bank a comandat, în 1997, această anchetă asupra trecutului său nazist pe care mai înainte a încercat să-l ascundă.
Raportul redactat de istoricul Johannes Bahr demonstrează că banca a fost mult mai implicată decât s-a crezut în comerţul cu aur nazist. Între 1939 şi 1945, Dresdner a cumpărat de la Reichsbank 5,76 tone de aur, în mare parte revândute cu plus-valoare. Pentru istoric, nu există nici un dubiu că responsabilii băncii ştiau că acest aur provenea din ţările ocupate.
Ce este nou în acest raport este modul în care, multă vreme după război, Dresdner Bank şi guvernul german au vrut recuperarea restului acestui aur. În timpul războiului banca l-a trimis în Turcia, unde, din cauza inflaţiei, preţul aurului era mult mai ridicat decât în Elveţia. În 1944, Turcia a rupt relaţiile diplomatice cu Germania şi a sechestrat cele 100 kg şi 20.000 piese de aur ale Dresdner Bank. În 1960, după un mare credit acordat Turciei de către Germania, Bonnul a obţinut deblocarea tezaurului şi a organizat repatrierea lui.
