Ministerul Agriculturii vrea să susţină fermele de familie prin majorarea subvenţiei pentru exploataţiile mai mari de 5 hectare, dar mai mici de 30. În lipsa unei statistici privind suprafeţele arendate, grosul banilor va ocoli buzunarele posesorilor de terenuri agricole.
Statul va acorda din primăvara anului viitor un sprijin pe hectar mai mare pentru suprafeţe de 5-30 hectare. “Venim cu o modificare permisă de europeni, pe care o vom aplica din 2015, şi care ne permite ca anul viitor să aplicăm o politică de susţinere a fermelor de familie. Putem să facem lucru stimulând, nu forţând, pe fermierii care au între 1 şi 5 hectare să se asocieze, să iasă din această categorie şi să meargă într-o alta, de 5-30 de hectare, care va primi un sprijin pe suprafaţă mult mai mare decât cei din prima categorie şi mai mare decât cei care ies din categoria 30-50 de hectare. Este o limită pe care urmează s-o stabilim”, a spus ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. Acesta este de părere că diferenţa de bani primită pentru suprafeţele de peste 5 hectare va fi suficient de mare astfel încât să-i stimuleze pe cei peste 700.000 de fermieri care deţin terenuri între 1 şi 5 hectare să treacă la altă categorie, să se asocieze sau să le vândă.
Un proiect care nu-i pentru cine se pregăteşte
În acest moment nu există însă o statistică care să radiografieze structura exploataţiilor agricole din România din perspectiva celui care încasează subvenţiile (arendaşul sau proprietarul), cum ni s-a spus atât la MADR cât şi la APIA. Asta în condiţiile în care astfel de informaţii există la primării (contractele de arendă trebuie înregistrate la administraţia locală şi la Fisc) şi ar fi uşor de centralizat. Exceptând fermele de peste 50-100 de hectare care lucrează pe cont propriu, marea majoritate a terenurilor mai mici sunt exploatate de arendaşi.
În aceste condiţii, iniţiativa MADR cade în derizoriu: cum îl va mobiliza să treacă la altă categorie subvenţia crescută pe cel cu 3 hectare faţă de vecinul său cu 8 hectare, dacă ambii au terenul arendat la aceeaşi companie şi încasează acelaşi preţ pe hectar (în bani sau produse)? Poate dacă arendaşul este de bună credinţă şi majorează plata la hectar pentru cei cu suprafeţe mai mari. Cum însă contractele de arendă se fac de regulă pentru 5 ani, sunt şanse mici ca această ajustare să se producă înainte de scadenţă, iar după scadenţă sunt şanse mari ca arendaşul să nu facă nicio modificare netras de mânecă. Şi având în vedere că majoritatea proprietarilor sunt bătrâni şi neconectaţi la actualitate, putem presupune fără reţineri că grosul banilor din subvenţiile mărite vor intra în buzunarele arendaşilor şi nu vor avea prea mare efect pentru stimularea comasării terenurilor.
“Mă pot gândi că o subvenţie mai mare pentru suprafeţele de 5-30 de hectare va determina în timp unii proprietari să decidă să se asocieze pentru a o încasa ei în locul vechiului arendaş” spune Sorin Minea, preşedintele Romalimenta. O decizie care cere însă timp, resurse şi forţă de muncă, “accesorii” de care majoritatea proprietarilor nu prea dispun. O lege precum cea a rentei viagere ar fi fost mai eficace pentru comasare (îşi mai bate capul cel cu 1-2 hectare cu cadastrul pentru a le vinde?); din păcate aceasta a fost considerată ajutor de stat de autorităţile europene şi iese deocamdată din discuţie.
