Domeniul electricităţii poate părea, la prima vedere, tehnic şi anost. Cu totul altceva e însă atunci când descoperi cine sunt oamenii care pot şi ştiu să mânuiască această putere, ca să fie în beneficiul comunităţii şi până la urmă al ţării. O istorie a electrificării în România, dar şi o lecţie despre solidaritate, la Sibiu, comunitatea care, în 1896, reuşeşte să construiască, prin propriu-i efort, prima centrală electrică urbană din spaţiul românesc. Funcţională şi în prezent. Dacă vă duceţi azi în comuna Sadu, lângă Sibiu, unde se află centrala, veţi găsi şi primul muzeu din România dedicat acestei investiţii. Şi fotografii de epocă, dar şi aparate electrice folosite în Sibiu cu mai bine de un secol în urmă.
Pasiune a fost în trecut, la fel e şi azi. Muzeul a fost amenajat de inginerul Marcel Stancu, în 1996, specialist în domeniul electricităţii. Despre care ştiu că de aproape 30 de ani e dedicat acestei meserii, fiind absolvent al Institutului Politehnic din Timişoara, Facultatea de Electrotehnică. L-am cunoscut pe acest om cu patru ani în urmă, când eu însumi am scris un documentar despre uzina Sadau, iar inginerul Marcel Stancu m-a sprijinit cu informaţii, dar şi fotografii, extrem de preţioase.
Iată însă că, zilele trecute, acest om mă anunţă că a fost tipărită cartea sa, sugestiv intitulată „Sibiul şi electrificarea României. Cronică ilustrată 1891 – 2013”. Aflu în acest fel despre realizarea sa editorială că va fi lansată în data de 25 martie 2014, la Sibiu, de la ora 18.00, la Biblioteca „Astra”.
Cum spune şi autorul, nu e un volum tehnic, ci o cronică vie a modului în care oamenii din ţara asta au modelat, de-a lungul timpului, curentul electric, astfel încât energia să ducă la progresul comunităţilor. Ceea ce s-a întâmplat la Sibiu, în 1896, este un exemplu despre felul în care întreaga comunitate şi-a dat mâna pentru a strânge bani, a aduce specialişti din Germania, a pune efectiv umărul la acest proiect, pentru ca în final uzina din Sadu să devină realitate. Este şi un exemplu, la care ar trebui să luăm aminte azi, despre modul în care atunci oamenii au înţeles cum poate fi depăşită criza economică – prin solidaritate.
Cartea scrisă de inginerul Marcel Strancu a văzut, încă de la începutul acestui an, lumina tiparului la Editura Honterus din Sibiu, cele 389 de pagini conţinând nu mai puţin de 215 capitole, grupate în 12 părţi, dar mai ales 750 de imagini. Toate acestea sunt rodul muncii, de ani încoace, a inginerului Stancu, el dorind astfel să scoată în evidenţă, din arhive, faptele de viaţă.
Cartea face referire şi la rolul decsiv al liderilor comunităţii, oamenii care au impulsionat Sibiul în impresionantul proiect al uzinei electrice de la Sadu. Astfel a fost posibil, în 1896, dar şi în anii care au precedat acel moment, ca saşii şi românii să-şi dea mâna pentru un scop comun. Două personalităţi au ieşit atunci în evidenţă – Carl Wolf şi Partenie Cozma. Ei reprezintă modelul acelor lideri care ştiu să lase de-o parte interesele proprii, luptând pentru binele oraşului în care trăiau. Mi-a rămas în minte un amănunt despre Carl Wolf, o personalitate în domeniul finanţelor Sibiului, care abia spre sfârşitul vieţii se gândeşte şi la binele său, construindu-şi propria casă. Despre asemenea modele merită scris, mai ales în vremurile de azi. Electricitatea e mai mult decât tehnologie. Este viaţă. Asta demonstrează în cartea sa inginerul Marcel Stancu.
