Nu există nici un motiv pentru care Traian Băsescu şi Victor Ponta să ignore procedura de nominalizare a procurorilor-şefi ai DNA şi Parchetului General convenită şi asumată cu Uniunea Europeană. Mesajul potrivit căruia prin asumarea de către premier a nominalizărilor s-ar debloca dialogul cu Bruxelles-ul s-a dovedit o minciună şi o intoxicare. În realitate, este vorba despre un acord pentru anihilarea DNA.
„Sunt sau bou, sau prost. Dacă nu înţeleg ce se întâmplă. Nimic.“ Aşa afirma Mugur Ciuvică la Antena 3, referitor la decizia lui Victor Ponta de a nominaliza şase procurori la conducerea DNA, Parchetului General şi DIICOT. O rază de lumină care să liniştească tulburarea sufletească a domnului Ciuvică ar fi putut fi aruncată de doamna Alina Mungiu Pippidi la TVR, care l-a întrebat pe Ponta dacă nu cumva „poate, în acest moment, domnul Morar are o partidă a lui, care nu mai e partida domnului Traian Băsescu, partidă care nu e lipsită de influenţă la Bruxelles“. „Cred că ipoteza enunţată de dumneavoastră este extrem, extrem, extrem de plauzibilă şi mai mult nu îmi pot permite să spun“, a răspuns Ponta.
Ceea ce este „extrem, extrem, extrem de plauzibil“ în acest moment este că Uniunea Europeană îi susţine cu toată forţa ei considerabilă pe Daniel Morar şi DNA şi respinge înţelegerea Băsescu-Ponta, indiferent cum au încercat cei doi să o „vândă“ publicului. Şi această susţinere vine împotriva declaraţiilor lui Ponta că ar fi luat decizia pentru a „sparge monopolul pe care îl are Morar asupra procurorilor“. Ponta ne-a obişnuit deja că minte cum respiră, iar faptul că îşi învăluie minciunile în minciuna prezidenţială nu îi face minciunile acceptabile. Faptul că el afirmă că „am discutat cu preşedintele Băsescu dacă agreează această procedură prevăzută de lege, iar preşedintele mi-a confirmat faptul că da, agreează această procedură: ministrul propune, CSM avizează şi preşedintele numeşte“ nu face decizia sa mai acceptabilă. Nu face decât să decredibilizeze poziţia preşedintelui.
Proba este simplă. Pericolul care ne-a fost fluturat în faţă în ultimele zile a fost că lucrurile ar fi putut fi mult mai rele dacă un ministru PNL ar face nominalizările, cu alte cuvinte – dacă Voiculescu ar decide cine conduce DNA şi Ministerul Public. Cum Voiculescu şi PNL s-au opus cu ghearele şi dinţii nominalizării Laurei Codruţa Kövesi şi cum Kövesi părea să fi fost acceptată de Comisia Europeană, deşi nu este, acesta părea „compromisul raţional“ pentru a debloca situaţia. Raţional? Nici vorbă. Nominalizarea lui Kövesi nu devine acceptabilă automat pentru că nu o doreşte Voiculescu. Ura/spaima lui Voiculescu nu te califică automat la şefia DNA. Aici zace cea mai mare manipulare şi intoxicare a ultimelor zile. Ce anume opreşte lucrurile din partea cealaltă? Absolut nimic. Cine îl opreşte pe Ponta să facă nominalizările din rândurile procurorilor DNA sau chiar să îl nominalizeze pe Daniel Morar? Cine a decis că este inacceptabil? Dacă tot e să îi râdă în faţă lui Voiculescu, de ce să nu meargă până la capăt şi să accepte o soluţie care ar garanta continuarea luptei anticorupţie şi statutul DNA?
Dacă există un troc, dacă există o conspiraţie, ea nu poate avea drept obiect decât anihilarea anticorupţiei pentru liniştea pesediştilor, cu sacrificarea lui Voiculescu şi întronarea lui Kövesi pe post de salvator al imaginii, de păpuşă de vitrină. Băsescu nu l-a iubit niciodată pe Morar, împotriva elucubraţiilor propagate de Antene. S-a temut de el. Daniel Morar şi Monica Macovei sunt singurii demnitari despre care am afirmat cu două săptămâni în urmă că am băga mâna în foc că sunt incoruptibili. Oameni ca Morar nu se nasc la tot pasul. Nu găseşti la tot pasul oameni dispuşi să rişte totul ca să-l aresteze pe capul mafiei din Cluj, Sorin Apostu, în plin regim Băsescu-Boc. Oamenii obişnuiţi nu fac astfel de lucruri. Oamenii obişnuiţi nu merg după Marian Oprişan în plin regim Năstase, cu procurorul Cristian Panait abia sinucis într-o afacere pe care Victor Ponta n-a clarificat-o niciodată. Morar, ca şi Macovei sunt un dar pentru România, chiar dacă majoritatea îi respinge. Cu atât mai onorabil pentru ei că fac ceea ce trebuie împotriva opiniei de moment. Kövesi este un paravan. Or, nu ajunge să fii paravanul anticorupţiei pentru a suprima anticorupţia ca să convingi Comisia Europeană. Mai există presă şi ONG-uri care vor avea grijă ca acest lucru să nu se întâmple.
Aţi văzut scrisoarea celor 70 de procurori DNA? Oamenii aceia simt că, de fapt, ei sunt ţintele, că prin înţelegerea Băsescu-Ponta au fost lăsaţi fără obiective, fără activitate şi fără prestigiu. Uitaţi de Voiculescu, Antonescu, S.R. Stănescu sau Kövesi! Miza cea mare este dacă reprezentanţii mafiei politice pot să lase DNA fără „obiectul muncii“, dacă se pot asigura de lege. În „prostia“ lui, Mugur Ciuvică înţelege foarte bine acest lucru, numai că nu-i vine să creadă că Băsescu a acceptat înţelegerea. Ar fi trebuit să o înţeleagă încă de când Mona Pivniceru şi Daniel Morar au fost numiţi la Curtea Constituţională. Una, pentru că s-a făcut de râs la Comisia Europeană şi risca să ne arunce într-o criză cu prostia şi incompetenţa ei.
Celălalt, Daniel Morar, pentru că, în intransigenţa şi încăpăţânarea sa anticorupţie, a deranjat pe toată lumea, până la „cel mai înalt nivel“. Morar pare să câştige pentru că, deocamdată, Ponta şi Băsescu nu au obţinut nimic, pentru că mai există CSM, care s-a exprimat clar împotriva nominalizărilor efectuate de Ponta, cu votul unanim al secţiei de procurori. Ameninţarea lui Ponta cu Curtea Constituţională este o altă cacealma – vedeţi decizia în cazul Danileţ, domnilor Neacşu, Dumbravă şi Şerban –, iar CSM are deplina susţinere a UE.
Cum am mai scris deja, soarta anticorupţiei se află, în acest moment, în mâinile lui Traian Băsescu. Poate să o ucidă, avizând înţelegerea cu Ponta, sau poate s-o salveze renunţând la ea. Din pacate, domnul Basescu a ales sa mearga pe mana dlui Ponta si sa sacrifice DNA.
