Guvernul a adoptat ieri un memorandum asupra bugetului european pentru perioada 2014-2020 în care susţine că România ar trebui să facă uz de dreptul de veto în cadrul negocierilor din Consiliul European, poziţie susţinută şi de majoritatea USL din Parlament, care a adoptat o rezoluţie prin care îi cere preşedintelui Traian Băsescu să „apere ferm şi fără echivoc” propunerile maximaliste ale Comisiei Europene.
Traian Băsescu a respins poziţia majorităţii, avertizând că „dacă plecăm cu ideea de veto, atunci suntem în afara negocierilor”. Un raport realizat de Centrul Român de Politici Europene susţine, la rândul său, că România ar avea mai mult de pierdut decât de câştigat dacă ar face uz de „veto”.
Guvernul a luat în considerare mai multe scenarii şi a decis să mizeze pe renegocierea cadrului financiar multianual (MFF) în 2013. În acest scenariu, România şi-ar putea permite să blocheze negocierile pe bugetul Uniunii în exerciţiul 2014-2020 dacă nu ar obţine ceea ce doreşte, o idee sprijinită şi de Parlament (de fapt, de majoritatea USL), care a adoptat o rezoluţie în care îi solicită preşedintelui Traian Băsescu „să apere ferm şi fără echivoc interesul naţional la Consiliul European” şi identifică „interesul naţional” cu „propunerile formulate pentru viitorul exerciţiu bugetar al UE de către preşedintele Comisiei Europene José Manuel Durão Barroso, precum şi de preşedintele Parlamentului European, Martin Schultz”.
Potrivit acestei propuneri, bugetul european trebuia crescut la 1.033 miliarde euro (1025, CRPE) din care României i-ar fi revenit în jur de 45 miliarde. Ceea ce resping Guvernul şi Parlamentul este propunerea de compromis avansată de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, care prevede o reducere cu 74,5 miliarde euro şi – mai grav – singularizează România drept „oaia neagră” a absorbţiei fondurilor europene.
Van Rompuy vine cu o nouă propunere
Problema este că ceea ce îşi doreşte Guvernul României şi ceea ce consideră Parlamentul că este în interesul naţional nu mai este obiect de negociere la summitul de joi-vineri. Cu alte cuvinte, ceea ce vrea Ponta nu este posibil. Potrivit lui Băsescu, dar informaţia este confirmată şi de raportul CRPE, preşedinţia Consiliului avea de ales între o tăiere de 100 sau chiar 200 de miliarde faţă de propunerea Barroso, preferată de ţările contributoare, dar respinsă de cele beneficiare (reunite în grupul „prietenilor coeziunii”) şi o reducere de 50 de miliarde, propusă de preşedinţia cipriotă, judecată insuficientă de statele contributoare (aşa-numitul grup „better spending”). În consecin-ţă, a venit cu o propunere intermediară, menită să împace pe toată lumea, care în schimb i-a nemulţumit pe toţi. Potrivit documentului CRPE, de la cabinetul lui Van Rompuy s-ar fi trimis Bucureştiului mesajul clar că propunerea Comisiei nu mai este „pe masă” şi că, date fiind performanţele modeste ale României, ar trebui să-şi reducă din pretenţii.
Nu numai că Guvernul nu a ascultat sugestia Bruxelles-ului, dar şi-a menţinut pretenţiile maximaliste şi ameninţarea cu utilizarea dreptului de veto. Potrivit lui Cristian Ghinea, directorul CRPE, rezoluţia Parlamentului este doar „apă de ploaie, pentru că este irelevantă din punct de vedere juridic. Parlamentul s-a mulţumit să facă un simplu spectacol politic”.
Cu atât mai irelevantă este această rezoluţie, a subliniat Ghinea, cu cât aseară s-a anunţat că preşedintele Van Rompuy va veni „cu un nou set de propuneri”, probabil în cursul zilei de joi. Potrivit ministrului cipriot al Afacerilor Europene, Andrea Mavroyiannis, Van Rompuy ar fi ajuns la concluzia că este nevoie de un set nou de propuneri care să ia în calcul dorinţa statelor membre „în cadrul unei cine de lucru constructive” desfăşurată în marja Consiliului Afacerilor Generale. Potrivit lui Mavroyiannis, această nouă propunere ar avea şanse mult mai mari să întrunească acordul statelor membre decât precedenta, semn că la Consiliul Afacerilor Generale au avut loc discuţii de substanţă, în pofida faptului că premierul Ponta a refuzat să participe, considerându-l sub demnitatea sa.
Stigmatul României, absorbţia catastrofală
În afară de reducerea, ce pare inevitabilă, a fondurilor destinate agriculturii şi politicii de coeziune – 8 miliarde euro după estimările Guvernului, 5 după estimarea CRPE -, marea problemă a României este că propunerea de buget van Rompuy singularizează România şi îi aplică un stigmat. În articolul 45 al propunerii Van Rompuy se prevede, potrivit raportului CRPE, că „pentru statele membre a căror rată cumulată a plăţilor în perioada 2007-2011 raportat la alocările de care beneficiază pentru 2007-2013 este mai mică de 60% din media UE 27 (33%, nota CRPE), alocările naţionale nu ar trebui să crească cu mai mult de 15% comparativ cu actuala perioadă de programare”.
Or, România este singura ţară din Europa care intră în această categorie, având o rată de absorbţie până în 2011 catastrofală. Acest articol singur taie României jumătate din creşterea alocărilor la care spera. Acest stigmat al absorbţiei proaste i-a făcut atât pe Traian Băsescu, cât şi pe ministrul afacerilor Europene, Leonard Orban, să declare „inacceptabilă” propunerea Van Rompuy. Orban a declarat la Bruxelles că i-a transmis luni seară lui Herman van Rompuy că România consideră inacceptabilă şi discriminatorie corelarea din propunerea sa privind bugetul UE 2014-2020 între alocările pe Politica de Coeziune şi rata de absorbţie. Şi, potrivit lui Cristian Ghinea, eliminarea acestui articol 45 din bugetul european 2014-2020 ar fi una din definiţiile unei negocieri reuşite pentru România.
Pe masă se mai află subvenţiile pentru agricultură şi conver-genţa plăţilor directe, ratele de cofinanţare şi de prefinanţare, precum şi eligibilitatea TVA, toate importante pentru România în viitorul exerciţiu bugetar, dar atât preşedintele, cât şi autoarea raportului CRPE sunt de acord că pentru a obţine măcar o parte din ceea ce îşi doreşte România trebuie să stea la masă şi să negocieze, nu să intre în sală cu flamura „veto-ului” ridicată.
„Utilizarea dreptului de veto ar fi un dezastru”, crede şi Ghinea. Aseară, după cina cu Van Rompuy, Mavroyiannis a declarat că „toate statele sunt dispuse să negocieze”, ceea ce înseamnă că fie Orban şi-a depăşit mandatul, ceea ce este puţin probabil, fie Ponta a jucat teatru politic ieftin în ultimele zile, ştiind bine că, pentru a nu-şi submina propria poziţie, România nu va utiliza niciodată „opţiunea nucleară” a dreptului de veto.
