15.000 de rromi răzleţi şi la mila Domnului nu se compară cu mai mult de 4 milioane de francezi musulmani de origine magrebiană.
S-a protestat şi la Paris împotriva filmului „The Innocence of Muslims”, film care prezintă islamul ca un cancer şi pe profetul Mahomed ca pe un personaj crud şi desfrânat. Protestele violente care au incendiat lumea arabă, culminând cu uciderea celor patru diplomaţi americani de la Consulatul din Benghazi, printre care ambasadorul SUA în Libia, Chris Stevens, nu au ocolit Franţa. Sâmbătă, 15 septembrie, un simplu tweet a mobilizat protestatarii în jurul ambasadei americane de la Paris, surprinzând autorităţile franceze, care au răspuns operând 152 de arestări şi ameninţând cu un proiect de lege contra terorismului, lege care să permită judecarea în Franţa a francezilor care merg să se formeze ca terorişti în taberele din zona afgano-pakistaneză.
Abia la întoarcerea de la Bucureşti ministrul francez de Interne, Manuel Valls, a realizat că Franţa are probleme mult mai mari şi mult mai grele decât taberele rromilor. Poate acum înţelege şi domnul ministru Valls că pentru rromi terorismul nu prezintă nici un interes, că este exclus să apară un Mohamed Merah dintre rromi şi că niciodată rromii nu vor protesta incendiind maşini, distrugând şcoli, centre culturale, grădiniţe, săli de sport etc. Potenţialul exploziv din „banlieues” este redutabil, dar nu are nici o legătură cu rromii.
Mai mult decât atât, rromii sunt „mizerabilii” mileniului al treilea, în cel mai pur sens Victor Hugo, iar prezenţa lor în Franţa este benefică în aceste momente. Societatea franceză ghiftuită şi veşnic nemulţumită poate găsi în umilinţa şi sărăcia extremă a rromilor un apel la raţiune, cumpătare şi caritate. Acest recurs la alte valori decât materialismul idolatru al societăţii de consum ar fi o cale de salvare nu numai pentru Franţa, ci şi pentru întreaga civilizaţie contemporană.
Poate francezii loviţi de criză vor găsi consolare şi curaj văzând lupta dură pe care rromii o dau zi de zi pentru supravieţuire.
Poate magrebienii şi africanii deveniţi francezi vor înţelege cât de mult datorează Franţei. Poate vor înţelege că au şi îndatoriri faţă de Franţa, care le-a dat toate drepturile prin acordarea cetăţeniei franceze. Rromilor nu le este acordată cetăţenia franceză. Rromii sunt expulzaţi, deşi sunt cetăţeni europeni.
Un plus de modestie, de bunăvoinţă şi de economie nu strică niciodată nimănui. Juxtapunerea brutală între opulenţă şi pauperitatea absolută ar putea genera cutremurul interior necesar schimbării mentalităţilor şi direcţiilor civilizaţiilor europene?
Dar România? România nu poate da lecţii nimănui pe tematica rromilor, dar nici alţii nu sunt îndreptăţiţi a da lecţii României. Stilul acesta de abordare trebuie abandonat odată pentru totdeauna şi un pas înainte a fost realizat în ultima vreme. România şi-a recunoscut eşecul în rezolvarea integrală a problemei rromilor exact în momentul în care ţările occidentale au înţeles, prin propria lor experienţă, că problema rromilor nu poate fi rezolvată de o singură ţară, nici de două, nici de trei ţări, fiind o problemă europeană. Preşedintele Băsescu a spus limpede că România nu alungă pe nici unul dintre cetăţenii ei, dar asta nu înseamnă nici că România le va interzice rromilor dreptul lor la libera circulaţie şi nici că rromii nu vor mai pleca din România.
Ca problemă europeană, situaţia rromilor se cuvine considerată în cunoştinţă de cauză. Aceşti eterni nomazi au generat de-a lungul secolelor şi până astăzi nenumărate legende. Lipsesc studiile serioase asupra rromilor de astăzi şi antropologii ar trebui să se mobilizeze în acest sens. Trebuie să se studieze mai mult această tematică fascinantă şi comunicarea trebuie să funcţioneze mai bine.
În acest sens, m-a bucurat preluarea de către prestigiosul „Courrier International” a articolului meu „Drepturile (rr)omului: între un pogrom în Franţa şi o vizită în România”, publicat în „România liberă” de miercuri, 5 septembrie 2012. Tradus în franceză, articolul a apărut în „Courrier International” din 10 septembrie 2012, sub titlul „Six choses que Valls doit savoir avant d’aller en Roumanie”.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard.
