Singura biserică românească ce are moaște ale Sfântului Andrei, cunoscut şi ca sfântul care a creştinat acest teritoriu, se află în Cluj-Napoca. Este vorba de Biserica greco-catolică cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci din cartierul Făget.
Moaștele Sfântului Andrei au fost oferite de Vatican și au fost înmânate acestei biserici de către episcopul unit de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, în cadrul ceremoniei de sfințire a lăcașului de cult, care a avut loc în septembrie 2011.
Tot în această biserică se află și o relicvă a Sfintei Cruci, obținută cu multă trudă de către părintele paroh Remus Tegzeșiu.
Un dar de la Papă
Cea mai mare parte a moaștelor Sfântului Andrei se păstrează, din Evul Mediu, la Roma. Din anul 1962, Vaticanul a înapoiat capul Sfântului Andrei bisericii din Patras, Grecia. Alte mici fragmente din moaștele apostolului au fost oferite, în semn de mare prețuire, unor biserici-simbol. Singura biserică din România care a primit un fragment din mâna sfântului este cea greco-catolică din Făget, unde aceste moaște au fost așezate în altar, după cum spune preotul Remus Tegzeșiu.
„În decizia Vaticanului de a oferi acest dar românilor a contat foarte mult faptul că Sfântul Andrei se bucură de o mare devoțiune în România“, mai spune părintele Remus Tegzeșiu.
Practic, după o tradiție veche, Sfântul Apostol Andrei este considerat drept apostolul românilor, deoarece el a predicat, probabil, și pe teritoriul actual al Dobrogei. De-a lungul anilor, în România au fost aduse și alte moaște ale Sfântului Apostol Andrei, însă doar temporar. La Cluj, însă, aceste moaște au menirea să rămână până la sfârșitul veacurilor. Cei care vizitează biserica română unită cu Roma din Făget mai pot venera un fragment din lemnul Sfintei Cruci, dar pot admira și colecția de crucifixuri, adunată de-a lungul anilor de către preotul paroh.
Destinul Sfântului Apostol Andrei a fost unul zbuciumat. El și-a abandonat meseria de pescar pentru a-l urma pe Sfântul Ioan Botezătorul, apoi pe Mântuitor. La Primul Conciliu Ecumenic, cel al Apostolilor, ținut în anul 49 la Ierusalim, ucenicii Domnului Isus Cristos au tras la sorți locurile în care urmau să meargă să predice. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit misiunea să predice în Scythia.
Un sfânt iubit de toată Creștinătatea
Sfântul Andrei, sărbătorit mâine, a fost fratele lui Simon/Petru, Corifeul Apostolilor și cel căruia Mântuitorul Isus Cristos i-a înmânat cheile Împărăției Cerurilor. Sfântul Apostol Andrei a fost la început ucenic al lui Ioan Botezătorul, care l-a trimis să îl urmeze pe Isus. Tocmai de aceea, Sfântul Apostol Andrei este desemnat și cu titulatura „Cel dintâi chemat“, pentru că a devenit primul ucenic al Mântuitorului.
Potrivit Evangheliei după Ioan, Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, pe malul lacului Ghenazaret, și a murit în anul 60, în orașul Patras, din Imperiul Roman, când a fost răstignit pe o cruce în formă de X. Evanghelia după Marcu precizează că cei doi frați apostoli, Petru și Andrei, aveau o casă în orașul Capernaum și erau de meserie pescari. De o mare venerație se bucură Sfântul Andrei printre scoțieni și printre români. Crucea Sfântului Andrei este reprezentată pe drapelul Scoției și pe steagul Union Jack al Marii Britanii. De asemenea, ea a fost reprezentată și pe drapelul Confederației, din timpul Războiului Civil American. Crucea Sfântului Apostol Andrei a fost adoptată și pe drapelul Principatului Pindului și Meglenului, o creație politică efemeră a aromânilor din Peninsula Balcanică, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial.
Un destin zbuciumat
Destinul Sfântului Apostol Andrei a fost unul zbuciumat. El și-a abandonat meseria de pescar pentru a-l urma pe Sfântul Ioan Botezătorul, apoi pe Mântuitor. La Primul Conciliu Ecumenic, cel al Apostolilor, ținut în anul 49 la Ierusalim, ucenicii Domnului Isus Cristos au tras la sorți locurile în care urmau să meargă să predice. Sfântului Apostol Andrei i-a revenit misiunea să predice în Scythia. Mai întâi, el și-a însoțit fratele, pe Sfântul Apostol Petru, prin Asia Mică, apoi a trecut în Peninsula Balcanică.
Sfântul Hipolit, Papă al Romei, scria în secolul al III-lea că Sfântul Apostol Andrei a predicat tracilor și sciților. Este posibil ca acest termen, de sciți, să îi desemneze pe locuitorii Scythiei Minor, așa cum era denumită în vremea Imperiului Roman Dobrogea, însă există și o altă tradiție care arată că Sfântul Apostol Andrei ar fi predicat și în stepele nord-pontice, cele care au fost ocupate apoi de slavii care sunt strămoșii ucrainenilor și rușilor. Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat apoi în Patras.
Moaștele sale au fost păstrate în acest oraș până în anul 350, când au fost luate de la localnici și duse la Constantinopole. În anul 850, împăratul Vasile I Macedoneanul a înapoiat locuitorilor din Patras capul Sfântului Andrei. Însă, în secolul al XIII-lea, locuitorii din Patras au fost din nou deposedați de această prețioasă relicvă. Capul Sfântului Andrei a fost luat și dus la Amalfi, lângă Napoli, în 1208. În anul 1462, sub amenințarea unei invazii musulmane, care era tot mai posibilă, după căderea Constantinopolelui, capul Sfântului Apostol Andrei a fost dus la Roma. În anul 1964, cu ocazia reconcilierii istorice dintre Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă, capul Sfântului Apostol Andrei a fost înapoiat locuitorilor din Patras.
Realitate sau legendă pioasă?
Dacă prezența Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea este foarte probabilă, chiar dacă nu reprezintă o certitudine din punct de vedere istoric, cu totul altfel stau lucrurile în privința Peșterii Sfântului Andrei de pe teritoriul comunei Ion Corvin din Dobrogea. O legendă pioasă spune că în acea peșteră ar fi locuit Sfântul Apostol Andrei.
Însă, nu există nici o mărturie istorică referitoare la acest fapt. De asemenea, întotdeauna, Sfinții Apostoli trimiși să predice Cuvântul Domnului alegeau să trăiască în mijlocul unor mari comunități urbane, nu se izolau de lume. Așadar, dacă a ajuns în Dobrogea, cel mai probabil Sfântul Apostol Andrei a locuit într-un oraș precum Tomisul, în casa unuia dintre proaspeții creștini, nu într-o peșteră. Apoi, peștera cu pricina a fost necunoscută până în anul 1943, când a fost descoperită de un avocat, Ion Dinu, care susține că locul peșterii i s-ar fi dezvăluit într-un vis.
În peșteră a fost amenajat un modest lăcaș de cult. În perioada comunistă, peștera a fost, pur și simplu, abandonată. Vreme de câteva decenii, peștera a devenit staul de oi și de capre.
După căderea comunismului, peștera a fost transformată în mănăstire. Însă pisania care atestă ctitorirea lăcașului monahal nu menționează deloc că acolo ar fi trăit Sfântul Apostol Andrei. Dacă ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ar fi fost convinși de faptul că Sfântul Apostol Andrei a trăit cu adevărat în acea peșteră, ar fi proclamat acest lucru chiar în pisanie.
Dincolo însă de aceste lucruri, Peștera Sfântului Andrei rămâne un loc de reculegere, în care pelerinii au prilejul de a reflecta la virtuțile creștinești ale celui care a adus vestea cea bună a Mântuirii și pe meleagurile pe care au trăit strămoșii noștri.
