Cum aţi reacţiona dacă aţi afla că o rudă apropiată a pierdut lupta cu cancerul din cauza lipsei de dotări din spitalele româneşti? Din păcate, astfel de cazuri sunt frecvente. Să luăm un exemplu şocant: pe lângă faptul că sunt insuficiente, multe dintre aparatele de radioterapie din spitale sunt vechi şi pot face pacienţilor chiar mai mult rău decât bine.
România s-a angajat faţă de UE să scoată din uz aparatele cu cobalt folosite în tratarea pacienţilor cu cancer, dar asta nu s-a întâmplat până anul acesta decât în cazuri excepţio-nale. Aparatele sunt mai vechi de 30 de ani şi nu mai dau randament, atrag atenţia medicii oncologi. „Lumea civilizată foloseşte acceleratoarele liniare, care sunt de mai multe generaţii, cu sisteme multi-lamă şi softuri moderne. Tehnicile mai noi permit iradierea ţintită a bolnavului cu cancer”, ne-a explicat medicul oncolog Mircea Savu, de la Institutul de Oncologie din Bucureşti (IOB).
Din cele 23 de aparate de radioterapie de care dispune sistemul sanitar românesc, o bună parte sunt achiziţionate de pe vremea URSS. Asta înseamnă că iradiază excesiv pacienţii şi că, în unele cazuri, le fac mai mult rău decât bine. Aparatele cu cobalt au efecte secundare asupra rinichilor, ficatului şi altor organe care nu au fost afectate de cancer. Un accelerator modern scade la jumătate efectele secundare, protejează organele interne şi acţionează direct pe tumori. Pentru că sunt depăşite, multe din aparatele din România se strică frecvent, pacienţii întrerup tratamentele, iar boala lor evoluează extrem de prost. Asta în condiţiile în care cancerul a devenit o boală aproape curabilă. „Multe din ţările membre UE au scos deja din uz aparatele de cobaltoterapie care implică una din cele mai invazive metode de tratament. Situaţia e drastică de ani de zile în România, dar Ministerul Sănătăţii nu ia măsuri”, spune Cezar Irimia, reprezentantul Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor cu Cancer.
Situaţia jalnică în care se află aparatele de radioterapie din România este cunoscută şi de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN). „Se impune dotarea multor unităţi cu echipamente noi şi există un plan naţional care vizează reînnoirea echipamentelor medicale, dar CNCAN nu are atribuţii în stabilirea politicilor medicale”, ne-a transmis Vajda Borbala, preşedintele CNCAN.
Avem nevoie de 80 de aparate de radioterapie
Pe de altă parte, există şi două rapoarte întocmite de specialişti în oncologie (un prim draft a fost realizat în 2006, iar un raport complet în 2008) care arată negru pe alb că e nevoie de aparate noi de radioterapie. Rapoartele au fost prezentate ministrului Eugen Nicolăescu, precum şi ministrului actual al Sănătăţii, Ladislau Ritli, însă până în prezent nu au fost prevăzute achiziţii noi decât în câteva cazuri excepţionale. Un aparat nou costă peste un milion de euro. „Dacă ar fi să ne încadrăm în media europeană ar trebui să avem 80 de aparate de radioterapie”, spune medicul oncolog Mircea Savu de la Institutul de Oncologie din Bucureşti (IOB). Potrivit celor două rapoarte, România dispune de 23 de aparate de radioterapie (12 aparate vechi de cobalt şi 11 acceleratoare liniare, oarecum mai noi), distribuite în 16 centre de radioterapie. Media UE este de aproximativ cinci aparate la un milion de locuitori. „Avem un număr de aparate sub media europeană şi ne lipsesc specialiştii. Medicii oncologi se mai descurcă cu plicurile de bani, în schimb fizicienii radioterapeuţi au cam plecat toţi în străinătate pentru salarii mai bune”, atrage atenţia Savu. În tratamentele de radioterapie este importantă şi prezenţa fizicianului radioterapeut, deoarece acesta ştie cel mai bine cum trebuie manevrat aparatul. „Dacă pentru introducerea moleculelor noi pe listele de medicamente fac lobby companiile farmaceutice, pentru radioterapie ne-am adunat o mână de oameni care să convingem ministerul să le schimbe, însă până acum bătălia a fost pierdută”, explică Savu.
De pe urma acestor deficienţe au de suferit pacienţii cu cancer, nu puţini la număr în România. În fiecare an, apar 60.000 de cazuri noi. „Cancerul de col uterin este o mare problemă de sănătate publică în România, iar incidenţa cancerului de prostată creşte, de asemenea”, a remarcat medicul oncolog Mircea Savu. Din pacienţii care au indicaţie de radioterapie, doar 27% se iradiază. Cifra îi include însă şi pe cei care au făcut radioterapie inadecvat (au intrat prea târziu la tratament, ori l-au făcut cu întreruperi).
Orice zi fără tratament, o luptă pierdută
Dacă în alte boli, riscul de a începe un tratament târziu nu e definitoriu, în războiul cu cancerul orice zi fără tratament este o luptă pierdută „Dacă radioterapia consolidează un tratament chirurgical, şedinţele trebuie să înceapă în patru săptămâni de la operaţie. Dacă radioterapia este unicul tratament şi nu se combină cu chirurgia, şedinţele trebuie să înceapă ţintit la patru săptămâni de la diagnostic”, explică Savu.
În România rareori se întâmplă ca un pacient să urmeze o schemă de tratament aşa cum scrie la carte şi asta nu neapărat din vina medicilor. De asta ne convinge şi Ramona, 43 de ani, diagnosticată cu cancer la sân în urmă cu un an. „La radioterapie, pacienţii sunt mai chinuiţi decât oriunde. După operaţie, am avut nevoie de 25 de şedinţe de radioterapie. Am făcut trei, am întrerupt tratamentul, apoi încă două şedinţe şi aparatul a intrat din nou în revizie. Nu pot să le reproşez însă nimic medicilor. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă să nu îmi extirpe sânul. Am simţit că se implică”, povesteşte Ramona, care astăzi se află la a 15-a şedinţă de radioterapie. Dacă ar fi avut bani, ar fi plecat la tratament în Franţa. „Am căutat variante, dar era mult prea scump”, spune ea. E îmbrăcată gros, cu o geacă pufoasă şi o căciulă de blană pe cap. „E frig aici, vedeţi, nici caloriferele nu merg. Când eşti bolnav, parcă simţi şi mai rău frigul”, spune ea.
La fiecare cinci minute, asistentele ies afară pe hol şi cheamă pacienţii pentru o nouă şedinţă de radioterapie. Sunt politicoase şi zâmbitoare. „Să ştiţi că muncesc foarte mult. Uneori, pacienţii îşi varsă pe ele frustrările când aparatele nu merg, dar nu e vina lor”, spune Ramona. Revolta pacienţilor este de înţeles. Majoritatea vin din provincie şi pentru că nu sunt suficiente locuri în spital pentru a fi internaţi sunt nevoiţi să îşi găsească gazdă ori să ia apartamente în chirie timp de un an (surse din spital spun că s-a creat o adevărată industrie în jurul institutului şi că multe persoane îşi oferă apartamentul sau casa spre închiriere celor bolnavi). Alţi pacienţi preferă să închirieze şofer zi de zi şi să străbată câteva sute de kilometri pentru a fi în Bucureşti la tratament. „Aparatele de aici de la Fundeni merg zi şi noapte, 24 din 24 de ore”, povesteşte Ramona. Medicii oncologi de la Fundeni spun că au în medie 300 de pacienţi pe zi la radioterapie. În mod normal, nu ar trebui să fie mai mult de 40 pe zi. „În condiţiile astea e firesc ca aparatele să se strice”, spune medicul Mircea Savu. Situaţia nu este valabilă doar în Bucureşti. La Iaşi, Brăila, Galaţi, Timişoara, Bacău şi în alte oraşe din ţară, aparatele de asemenea se defectează frecvent.
Nu doar adulţii se lovesc de imposibilitatea de a face şedinţe de radioterapie, ci şi copiii diagnosticaţi cu cancer. Este şi cazul micuţului Alexandru Mina, în vârstă de un an, diagnosticat anul trecut cu o tumoră. „Din cauza vârstei mici şi a aparatelor nu aşa de precise, tratamentul ar trebui făcut la Viena, la Spitalul Sf. Ana sau în Franţa, unde am avea o şansă de supravieţuire”, povesteşte Claudiu, tatăl băiatului.
Toate aceste probleme ar putea fi rezolvate dacă s-ar respecta un plan naţional, întocmit deja de medicii oncologi din ţară. „Este nevoie de colaborarea primarilor. Să investească în aparate medicale, astfel încât oamenii să nu mai vină până la Bucureşti pentru câteva minute de radioterapie pe zi. În centre situate la nivel local s-ar putea face radioterapie paleativă. Nu vă spun câţi pacienţi vin cu metastaze osoase pentru că au amânat tratamentul şi nu vă imaginaţi cum mă simt când le spun că nu am unde să îi internez”, explică doctorul Savu.
Dacă în centrele locale s-ar face radioterapie paleativă, în cele mai mari, cum este Institutul Oncologic s-ar rezolva cazurile care depăşesc competenţa sau dotarea tehnică din provincie.
Se fac achiziţii dacă spitalele solicită aparate
Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii cunosc situaţia aparatelor de radioterapie şi spun că achiziţiile de aparatură se fac dacă spitalele solicită acest lucru. MS susţine că, în ultimii trei ani, a alocat peste 62 mili-oane de lei pentru dotarea unor centre de oncologie. „În 2009, de exemplu, Institutul de Oncologie din Cluj a cerut finanţare pentru aparatele de radioterapie şi a primit aproape 12.000.000 de lei (aproximativ 3 mili-oane de euro). Cu aceşti bani a fost schimbată complet linia de radioterapie”, spun reprezentanţii MS. IOB Bucureşti, a primit, de asemenea, 30.000.000 de lei (aprox. 8 milioane de euro) pentru dotarea cu aparate de radioterapie. Cu toa-te acestea, ele nu au fost puse în funcţiune, iar în spital sunt folosite tot aparatele vechi. Managerul Rodica Anghel nu a mai răspuns însă la telefon pentru a da detalii despre această achiziţie şi pentru a explica de ce aparatele stau în continuare în ambalaje. Reprezentanţii MS mai spun că în acest an vor fi încheiate şi lucrările la Institutul Regional de Oncologie Iaşi, în care s-au investit peste 165 de milioane de lei în echi-pamente. „Aici vor exista linii de radioterapie şi 2 acceleratoare liniare”, ne-a transmis Ministerul.
Cancerul, o boală a civilizaţiei
Potrivit unui raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, nu peste mult timp, numărul cazurilor de cancer îl va depăşi pe cel al bolilor cardiovas-culare. „Cancerul e o boală a civili-za-ţiei. Stresul, alimentaţia, seden–tarismul, polua-rea fac ca celulele maligne să se înmulţească incontrolabil”, spune medicul Mircea Savu, de la Institutul de Oncologie Bucureşti. Aşa se şi explică explozia de diagnostice din ultimii ani atât în rândul adulţilor, cât şi al copiilor. Sub 10% din cancere se transmit genetic. Medicii spun că generaţiile tinere sunt mult mai sensibile la această boală decât generaţiile părinţilor lor.
Molecule care prelun-gesc viaţa cu zece ani
Modul în care au evoluat tratamentele oncologice în ultimii ani a făcut din această boală una aproape vin-decabilă. Există un întreg arsenal care poate ajuta un pacient să lupte cu boala, de la molecule noi, la factori de creştere, crioterapie, tratamente pentru întărirea imunităţii, teh-nici chirurgicale performante. Sutele de molecule noi care au ieşit pe piaţă în ultimii ani le permit însă doar pacienţilor din ţările civilizate să rămână în viaţă pe termen lung (sunt molecule care prelungesc viaţa unui pacient cu cancer şi cu zece ani).
Unde sunt cele mai multe cazuri de cancer în România
Arad
Timişoara
Bihor
Bucureşti
Cluj
Braşov
Suceava
Constanţa
Care sunt cele mai frecvente tipuri de cancere
La bărbaţi
Cancerul pulmonar
Cancerul la stomac
Cancerul de laringe
Cancerul pancreatic
La femei
Cancerul de sân
Cancerul de col uterin
Cancerul la stomac
Cancerul pulmonar
