Practici dubioase ale bancherilor elveţieni

Elveţia este prinsă într-un scandal politico-financiar în care sunt implicaţi guvernatorul Băncii Naţionale Elveţiene (BNS) şi soţia acestuia. Philipp Hildebrand a demisionat după ce a fost acuzat de un politician că a violat secretul bancar.

Demisia lui Philipp Hildebrand a busculat piaţa financiară şi presa din Ţara Cantoanelor tratează aspectele scandalului. Soţii Hildebrand au efectuat în vară tranzacţii în devize. Aparent, nimic anormal. Problema este că şeful familiei, Philipp, este preşedintele băncii centrale elveţiene şi ocupă şi postul foarte sensibil de vicepreşedinte al Consiliului de stabilitate financiară, un organism interna­ţio­nal dedicat cooperării în domeniul supervizării şi supravegherii instituţiilor financiare. În decembrie, Christoph Blocher, lider al partidului conservator Uniunea democratică de centru (UDC), a remis preşedintei Con­fe­deraţiei, Micheline Calmy-Rey, documente bancare privind conturile familiei Hildebrand din banca Sarasin. Documente obţinute de la un angajat al serviciului informatic al acestei bănci private. Sarasin a comunicat apoi că a dat afară acest angajat, care a recunoscut că a transmis documentele confi­den­­ţiale aflate la originea sumbrei afaceri politico-financiare. Concret, este vorba de o tran^­zacţie făcută de soţia guvernatorului, Kashya, dar înregistrată în contul soţului ei, care, potrivit Die Weltwoche, era la curent cu operaţiunile în cauză.

Soţii Hildebrand  sunt foarte bogaţi. Philipp, originar din cantonul Lucerne, a fost administrator de hedge funds în SUA şi multimilionar la 35 de ani. Soţia sa, Kashya, americană de origine pakistaneză, era courtier în devize înainte de a se lansa în comerţul cu opere de artă. Ea deţine o galerie în Manhattan şi alta la Zürich. La începutul anului 2011, cuplul şi-a vândut castelul din Gstaad pentru 3,2 milioane de franci elveţieni şi a convertit o parte în dolari. La 15 august, Kashya Hildebrand a cumpărat dolari în valoare de jumătate milion, când moneda americană se afla la cea mai joasă cotaţie. După două zile, BNS a decis modificarea cursului de schimb euro/franc/dolar. Dolarul a urcat, iar Kashya a obţinut un  profit de peste 70.000 dolari. Singura problemă este că soţul ei aflat în fruntea BNS a fost cel care a luat acea măsură.

Afacerea, dezvăluită la finele lui decembrie, a împins Banca Naţională a Elveţiei (BNS) şi guvernul elveţian să ancheteze faptele şi autorităţile au concluzionat că nu există un delict de iniţiere. Presa elveţiană a preluat afacerea şi a demonstrat că în Confederaţie, gardianul francului elveţian nu este supus regulilor stricte de gestionare a propriului patrimoniu. Au apărut documentele băncii Sarasin şi preşedintele BNS a decis să îşi prezinte demisia „cu efect imediat”, decizie interpretată de Tribune de Geneva  ca o autopro­tecţie, întrucât suspiciunile care apasă asupra lui sunt departe de a fi definitiv înlăturate, iar faţeta politică a scandalului nu s-a stins. Se teme de noi dezvăluiri? Afacerea nu este încheiată. Din punct de vedere al reglementărilor cât şi  politic, anchetele şi revizuirile se vor succeda şi aşa cum a cerut UDC, Camerele federale vor avea o sesiune extraordinară pe acest subiect.

Violarea legilor Bursei

Au profitat preşedintele BNS şi soţia sa de informaţii privilegiate pentru a realiza operaţiuni avantajoase de schimb? Scandalul zguduie clasa politică elve­ţiană şi mulţi vorbesc de o maşi­naţiune a lui Christoph Blocher. Presa se întreabă care sunt motivele acţiunii sale şi de ce el este cel care a intrat în posesia acestor informaţii. Voinţa de a denunţa neregulile celor puternici, oricare ar fi, sau detestarea unui Hildebrand foarte apropiat de cercurile internaţionale, de FMI şi de UE?  Şi dacă a luat în seamă riscurile destabilizării pe care le implică o demisie a preşe­dintelui BNS. În 2010, BNS şi şeful ei şi-au atras tunetele şi fulgerele din partea lui Blocher când au cumpărat euro în valoare de 100 miliarde de franci pentru a slăbi moneda elveţiană.

Weltwoche relata că Philipp Hildebrand „cumpără şi vinde în mod regulat dolari şi euro, în pofida salariului său de 950.000 franci ca preşedinte al BNS, şi asta datorită cunoştinţelor sale de iniţiat în materie de devize”. Acuzaţie gravă, dar care nu a fost încă verificată. În martie 2011, el a cumpărat dolari în sumă de 1,1 milioane franci. Publicaţia arată că angajatul băncii Sarasin care a depus o plângere pentru violarea legii la Burse, a declarat în scris că  guvernatorul „personal”, şi nu soţia sa, a fost cel care a dat ordinul faimoasei tran­zacţii. Sursa a precizat că a semnalat aspectul „problematic”, ceea ce a provocat o reacţie „foarte agresivă” din partea lui Philipp Hildebrand, care a intimidat angajatul „verbal şi masiv în aşa fel încât acesta nu a mai îndrăznit să avertizeze organul de control al băncii”. Deşi guvernatorul a sus­ţinut că nu a dat ordin de cumpărare de devize s-a dovedit că era la curent cu operaţiunea decisă de soţia sa şi aprobată de el.

Philipp Hildebrand câştiga puţin sub un milion de franci pe an iar în 2009, familia sa nu a fost impozabilă decât cu 96.000 de franci, din care nu a plătit fiscului decât 20.000. Consiliul băncii, care supraveghează şi controlează gestionarea afacerilor BNS, i-a retras încrederea iar demisia a devenit inevitabilă.

Modificări interne

BNS trage învăţăminte din afacerea Hildebrand. În cadrul unei şedinţe de urgenţă, Consiliul băncii a decis restudierea regulamentului intern şi verificarea tuturor tranzacţiilor efectuate în nume propriu de membrii conducerii generale după 2009. Tranzacţiile erau limitate la maximum 20.000 franci, iar cele ce depăşeau pragul trebuiau supuse autorizării prealabile din partea BNS. Regulamentul privind operaţiunile şi instrumentele financiare afectuate în nume propriu de membrii conducerii şi directivele eferente vor fi reexa­minate cu ajutorul unor specialişti externi.

Cazul UBS

În septembrie, elveţienii au aflat cu uimire că 2,3 miliarde dolari au dispărut în ceaţă la filiala UBS din Londra. Autorul indicat: un tânăr informatician care după 5 ani de stagiatură s-a trezit propulsat trader în produse derivate sofisticate. În mai puţin de 5 ani, i s-au încredinţat peste 10 miliarde de franci şi a fost lăsat să speculeze pe pieţe. Directorul general al acestei prime bănci elve­ţiene, UBS, Oswald Grubel, a demisionat imediat după dezvăluirea afacerii de fraudă, iar Autoritatea federală de supraveghere a pieţelor financiare (Finma) au lansat o anchetă pentru detalierea activităţilor tranzacţiilor neautorizate şi asupra eşecului sistemelor de control care au permis ca aceste activităţi să nu fie detectate. Au devenit bancherii „banksters”? Opinia publică nu este departe de a-i cataloga astfel, o combinaţie între bancher şi gangster; prea multe bonusuri, în pofida pierderilor şi a crizei, traderii care provoacă pierderi calculate în miliarde de dolari au contribuit la catalogarea  ban­­cherilor în acest fel. Compor­tamentele abuzive pe piaţă, unele provocând criza actuală, au dus la deteriorarea imaginii ban­cherilor, şi aşa priviţi cu ostilitate de public. Le va trebui ceva vreme pentru a reveni la nivelul „clasic” de ostilitate, inevitabil ata­şat meseriilor legate de bani.