Planurile de dezvoltare a sistemului de apărare antirachetă sunt o prioritate a SUA şi rămân valabile în pofida constrângerilor şi incertitudinilor bugetare, declară asistentul secretarului de Stat al SUA, Rose Gottemoeller, într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX.
Asistentul secretarului de stat al SUA pe problematica de control al armamentelor şi verificare din cadrul Departamentului de Stat, Rose Gottemoeller, mai spune în interviul acordat MEDIAFAX că declaraţiile preşedintelui rus, Dmitri Medvedev, privind amplasarea unor sisteme de armament în Kaliningrad ca replică la planurile americane antirachetă trebuie văzute în context politic, nu militar.
Rose Gottemoeller reaminteşte că scutul nu este îndreptat împotriva Rusiei, ci vizează ameninţări care provin de la elemente din Orientul Mijlociu. Ea mai spune că SUA invită Rusia la cooperare în acest proiect pentru că „cel mai bun mod de a înţelege că nu este vorba despre o ameninţare este să accepţi cooperarea şi să începi astfel să afli, în mod concret, despre ce este vorba”.
Goettemoeller a mai spus, referindu-se la scutul antirachetă, că SUA au refuzat să ofere garanţiile scrise solicitate de mai multe ori de Rusia pentru acest proiect deoarece nu au dorit „limitări sau constrângeri” în acest sistem.
Gottemoeller precizează că nu doar România şi SUA au renunţat la implementarea Tratatului CFE faţă de Rusia. Ea precizează că este o măsură la care s-a lucrat mult timp, însă cu discreţie, iar decizia a fost luată în luna noiembrie de către toate statele membre NATO, plus Republica Moldova şi Georgia.
Prezentăm integral interviul acordat agenţiei MEDIAFAX de asistentul secretarului de Stat al SUA, Rose Gottemoeller:
Reporter: Am citit mai multe articole în presa americană despre reducerea bugetului destinat apărării şi informaţii că aceasta ar putea afecta şi proiectul de apărare antirachetă, inclusiv planurile pentru amplasamentul de la Deveselu. Există acest risc?
Rose Gottemoeller: În primul rând, vreau să subliniez cât de mult apreciem faptul că România participă la proiectul de apărare antirachetă. Am fost într-adevăr foarte impresionaţi de modul în care am reuşit să lucrăm cu Guvernul de aici, din România, sub conducerea preşedintelui, în elaborarea acordului privind apărarea antirachetă. A fost minunat şi înţeleg că acum proiectul se îndreaptă către promulgare şi intrarea în vigoare. Din perspectiva noastră, a fost un proces pozitiv. SUA încearcă să dezvolte cel mai eficient sistem de apărare antirachetă cu putinţă, iar cooperarea cu România în această privinţă ne va fi de un real folos în încercarea de a ne atinge acest scop. Prin Abordarea Adaptivă în Etape din Europa încercăm să dezvoltăm un sistem de apărare împotriva rachetelor balistice care va proteja SUA şi aliaţii şi partenerii săi din cadrul NATO de ameninţările îndreptate împotriva acestei regiuni. A fost un important obiectiv naţional şi lucrăm împreună cu aliaţii noştri pentru atingerea acestui scop.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte tăierile bugetare, nu este nici un secret că suferim cu toţii de pe urma austerităţii bugetare. S-a scris mult în presă despre acest lucru, s-a discutat mult pe această temă la Washington. Sincer, nu există niciun mod în care să putem şti exact care va fi situaţia bugetului însă ceea ce pot sublinia este că pentru noi acest plan este o prioritate şi vom rămâne în strâns contact cu autorităţile de aici, de la Bucureşti, şi le vom informa despre evoluţiile legate de adoptarea bugetului la Washington.
Rep: Aşadar, independent de evoluţiile bugetare, rămân valabile planurile privind amplasamentul de la Deveselu?
R.G.: Absolut. Nu vor exista schimbări. De fapt, în ceea ce priveşte Deveselu, atenţia se va îndreapta acum spre realizarea proiectului de construcţie, spre construirea amplasamentului.
Rep.: Pe de altă parte, există în continuare un dezacord cu Rusia pe această temă. Preşedintele Medvedev a anunţat că, în replică la planurile de instalare a unui scut antirachetă, instalează în zona Kaliningrad rachete Iskander. În evaluarea dumneavoastră, această decizie constituie o ameninţare?
R.G.: În primul rând, noi ne dorim o cooperare cu Federaţia Rusă şi am căutat să obţinem acest lucru încă de la început. Şi când am negociat eu Tratatul START cu ruşii, ei erau foarte îngrijoraţi de dezvoltările apărării antirachetă. Noi am fost foarte clari întotdeauna spunând că sistemul de apărare antirachetă la care lucrăm are ca scop contracararea ameninţărilor regionale, aici. în Europa, şi că nu are nicio legătură cu subminarea arsenalului nuclear strategic, cu rol de intimidare, pe care îl posedă Rusia. Şi noi am fost foarte clari şi consecvenţi în acest mesaj transmis ruşilor şi pentru a le demonstra acest lucru ne-am exprimat dorinţa de a ne implica în programe de cooperare cu ei. Pentru că noi spunem foarte pragmatic că cel mai bun mod de a înţelege că nu este vorba despre o ameninţare este să accepţi cooperarea şi să începi astfel să afli, în mod concret, despre ce este vorba în acest program. Deci. acesta este mesajul pe care noi continuăm să îl evidenţiem în relaţia cu ruşii, în discuţiile noastre bilaterale cu ei, dar şi în Consiliul NATO-Rusia, la Bruxelles.
Rep.: La ultimul Consiliu, la Bruxelles, n-aţi ajuns la nicio înţelegere.
R.G.: Nu încă, dar continuăm şi vom continua să insistăm în toate modurile cu putinţă. Ruşii fac anumite comentarii specifice despre paşii pe care îi vor face. Eu aş vrea să menţionez că nu este nimic nou. Ei au vorbit în mod constant despre lucruri pe care le vor face în Kaliningrad, au mai spus aceleaşi lucruri în trecut, deci nu este nimic nou.
Rep.: Întrebarea care s-ar pune direct ar fi dacă ar trebui să ne temem până la urmă de aceste sisteme, rachete, sau ar trebui să le vedem ca pe o metodă de a pune presiune pe SUA, pe NATO?
R.G.: De fapt, cred că abordarea lor este mai mult una de natură politică. În mod evident, ruşii au sisteme militare foarte performante. Dar în acest caz, interpretarea mea este aceea că, de fapt, având în vedere că sistemul de apărare antirachetă nu reprezintă o ameninţare la adresa Federaţiei Ruse, acest tip de răspuns nu este necesar. Deci, eu văd lucrurile mai mult într-un context politic decât militar.
Rep.: Dar în planurile dumneavoastră, în previziuni, luaţi în calcul posibilitatea ca aceştia să le utilizeze, la un moment dat?
R.G.: Trebuie să-i întrebaţi pe ruşi. Eu, personal, însă nu-mi pot imagina acest lucru. Şi din nou doresc să subliniez că ameninţarea nu are legătură cu Federaţia Rusă. Este vorba despre o ameninţare care provine de la elemente din Orientul Mijlociu.
Rep.: Spuneaţi că vreţi să cooperaţi cu Rusia. Totuşi, de ce nu le-aţi acordat garanţii scrise? Ruşii au cerut acest lucru, iar Statele Unite au refuzat.
R.G.: Aşa cum am spus, noi punem accentul pe cooperare. Suntem foarte practici şi pragmatici în legătură cu acest subiect, considerând că o cooperare adevărată se poate dezvolta prin elaborarea de proiecte comune – pentru că aşa se poate înţelege ce se întâmplă cu tehnologiile implicate, cu planurile de ansamblu privind desfăşurarea acestora, cu modul în care acestea operează. Din punctul nostru de vedere, aceasta este cea mai bună garanţie. De asemenea, noi am fost şi suntem foarte clari: nu vrem limitări sau constrângeri în ceea ce priveşte sistemul de apărare antirachetă. Aceasta a fost una dintre preocupările apărute în legătură cu furnizarea de garanţii scrise. (…)
Rep.: Menţionaţi că aţi negociat tratatul START cu Rusia. Preşedintele Medvedev a anunţat că Rusia s-ar putea retrage din tratatul START, în replică la proiectul de apărare antirachetă al SUA.
R.G.: Am discutat subiectul în detaliu pe perioada negocierilor la tratatul START. De fapt, este un lucru mai puţin ştiut, dar în cazul fiecărui tratat important referitor la armament, există o clauză de retragere. Iar noul Tratat START nu face excepţie. Ţările nu intră în vreun tratat major referitor la apărare, dacă nu ştiu că se pot retrage în cazul în care consideră că securitatea lor naţională nu mai este eficient servită de acest tratat. Deci, ca şi vechiul tratat START, noul Tratat START are o clauză de retragere. Dacă, fie SUA, fie Rusia decid că Tratatul nu mai este în interesul propriei securităţi naţionale, atunci se pot retrage. Deci, nu este vorba despre o noutate sau despre ceva diferit.
Părerea mea personală este că interesul ambelor ţări este foarte bine servit de acest Tratat în momentul de faţă. A trecut aproape un an de când Tratatul a intrat în vigoare, în februarie 2011, a fost foarte bine implementat, avem tot timpul inspecţii. Inspectorii ruşi vin la bazele nucleare americane, inspectorii americani se duc la bazele nucleare ruseşti. Este o chestiune de consolidare a încrederii reciproce şi este vorba despre previzibilitate în relaţia celor două ţări şi cred că este foarte mult o chestiune în interesul nostru naţional, şi în interesul naţional al Rusiei. Deci, nu văd niciun motiv pentru retragerea dintr-un Tratat care este în interesul naţional al ambelor ţări.
Rep.: Aşadar, vorbind din nou în termeni direcţi, credeţi că ruşii doar spun că se retrag, dar nu se vor retrage.
R.G.: Nu văd nicio dovadă că securitatea naţională este ameninţată astfel încât să fie justificată retragerea. Ba dimpotrivă, serveşte interesele noastre naţionale, şi interesul naţional al Rusiei.
Rep.: Un alt subiect care ştiu că este în portofoliul dumneavoastră este cel legat de Tratatul CFE. SUA au anunţat că nu vor mai implementa acest Tratat în ceea ce priveşte Rusia. România a făcut acelaşi anunţ în urmă cu două săptămâni. Care sunt celelalte ţări care au luat decizii similare?
R.G.: Nu este niciun secret, dar este un subiect care a fost tratat cu discreţie. În primul rând, motivul pentru care am recurs la această măsură este acela că, în decembrie 2007, Federaţia Rusă a suspendat implementarea Tratatului CFE. În ultimii 4 ani, noi am încercat să facem Rusia să revină asupra acestei decizii şi să implementeze Tratatul. (…) Am muncit din greu pentru ca Rusia să revină în Tratat şi să îşi îndeplinească pe deplin toate obligaţiile care îi revin, dar am înţeles până la urmă că lucrurile nu vor merge. În acel moment, am ajuns la un acord că este necesar să luăm contramăsuri, să adoptăm nişte măsuri foarte serioase încercând, pentru ultima oară, să facem Rusia să revină la Tratat. Astfel că, pe durata verii şi a toamnei am lucrat cu aliaţii NATO şi cu ceilalţi semnatari ai Tratatului pentru o decizie de încetare a implementării dispoziţiilor Tratatului în relaţia cu Rusia, continuând însă implementarea acestuia între ceilalţi 29 de semnatari. Aceasta a fost decizia luată şi implementată în luna noiembrie. Deci, toate statele membre NATO au luat această decizie, împreună cu Georgia şi Moldova, care şi ele au încetat implementarea Tratatului în relaţia cu Federaţia Rusă. Noi considerăm că este un pas foarte important în încercarea noastră de a convinge într-adevăr Rusia să revină la Tratat.
Rep.: Dar credeţi că va funcţiona? Pentru că pe de-o parte Rusia spune că se simte ameninţată, pe de altă parte, SUA spun că doresc să coopereze cu ruşii, dar încetaţi implementarea Tratatului. Ce ar trebui să înţeleagă ruşii?
R.G.: Asta este o întrebare foarte bună pentru ruşi. Pentru că, aşa cum am spus, ei au încetat în 2007 implementarea Tratatului şi a altor obligaţii juridice importante, aşa că noi nu mai puteam accepta această situaţie la nesfârşit. Acesta este şi mesajul pe care Secretarul de Stat Clinton l-a transmis public: nu putem continua la nesfârşit cu o situaţie în care toţi ceilalţi semnatari ai Tratatului în afară de Rusia îşi îndeplinesc obligaţiile. Deci, era nevoie de un mesaj foarte, foarte ferm.
Rep.: Înţeleg că vă exprimaţi speranţa că lucrurile se vor rezolva, speraţi că veţi ajunge să cooperaţi cu Rusia în mai multe domenii, nu doar în privinţa scutului antirachetă. Dar în termeni reali, conform evaluărilor pe care le faceţi la nivelul Departamentului de Stat, chiar credeţi că veţi reuşi?
R.G.: Ştiţi, din punct de vedere istoric, am avut multe suişuri şi coborâşuri cu Uniunea Sovietică şi cu Federaţia Rusă, de care s-au aflat mai multe aici, în România, decât peste Ocean, în Statele Unite. Dar am reuşit întotdeauna să găsim domenii comune de interes şi încrederere. Acum lucrăm împreună nu doar la procesul de reducere a armamentului nuclear, dar şi în importante aspecte ce periclitează securitatea şi care s-au intensificat în ultimele decenii, cum ar fi combaterea traficului de droguri sau a actelor de piraterie. Deci, există domenii în care este important să continuăm cooperarea şi să găsim şi alte domenii de interes comun care pot fi tratate în colaborare.
