Liderii europeni nu au reuşit vineri dimineaţă să ajungă la un acord privind o modificare a Tratatului UE pentru toate cele 27 de state membre, pentru a reforma zona euro, şi explorează în prezent opţiunea unui acord limitat numai la ţările Uniunii monetare, au declarat diplomaţi citaţi de AFP şi Mediafax.
Potrivit uneia dintre sursele intervievate de AFP, negocierile purtate în cadrul summitului UE de la Bruxelles s-au blocat cu Marea Britanie, care a pus mai multe condiţii pentru a fi de acord.
Din acest moment, liderii „vorbesc despre un tratat al celor 17 ţări” din zona euro, dar care va fi deschis pentru alte state care vor dori să adere, respectiv ţările din Europa de Est, ca Polonia, care vor trebui cândva să adopte moneda comună, a adăugat sursa citată.
„Continuă discuţiile în 17+”, altfel spus între 17 state plus altele din cele zece membre UE care nu fac parte din zona euro şi care vor să se asocieze, a declarat un alt diplomat.
În final, acest acord va putea include 25 sau 26 dintre cele 27 de state UE, poate numai cu excepţia Marii Britanii, potrivit unei surse apropiate discuţiilor.
Danemarca, stat care alături de Marea Britanie este singura dintre cele zece ţări ce dispune de o clauză de exceptare de la zona euro, a anunţat că este dispusă să se asocieze acordului, potrivit unei surse guvernamentale.
Obiectivul este consolidarea netă a disciplinei bugetare a zonei euro pentru a trage învăţăminte din criza datoriilor, cu sancţiuni aproape automate împotriva ţărilor laxiste, reguli de aur bugetare şi un drept de implicare sporită în proiectele de buget naţionale.
Germania insistă ca aceste modificări să fie prevăzute într-un tratat pentru a face disciplina constrângătoare.
Alături de Franţa, ea avertizase că dacă o schimbare a Tratatului Uniunii Europene în ansamblul său se dovedeşte imposibilă – pentru că ar necesita aprobarea unanimă a celor 27 de state UE – un tratat limitat la cele 17 ţări ale Uniunii monetare va fi privilegiat.
Londra a ameninţat de mai multe ori că îşi va exercita dreptul de veto. Marea Britanie a cerut mai multe concesii din partea partenerilor săi, care au fost considerate excesive.
Principala condiţie britanică, potrivit unor diplomaţi, era să obţină posibilitatea de a bloca legile UE privind supravegherea financiară paneuropeană în cazul în care Londra considera că „interesul său naţional era ameninţat”.
Concret, chiar dacă un text era votat cumajoritate, Marea Britanie ar fi putut cere să fie examinat la nivelul cel mai înalt, cel al şefilor de stat şi de Guvern (Consiliul European), unde ar fi trebuit să obţină sprijin unanim. Londra ar fi avut astfel de facto un drept de veto.
Această cerere a fost considerată inacceptabilă de numeroase alte state şi de Comisia Europeană. Acest lucru ar fi avut drept consecinţă excluderea City din Londra, principala piaţă financiară europeană, dintr-o parte a supravegherii paneuropene.
La o întrevedere cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel, premierul britanic David Cameron s-a arătat intransigent, potrivit unui negociator.
„Sarkozy şi Merkel au dedus că trebuie recurs la un text în 17 (ţări), ceea ce nu încântă pe nimeni în afară de ei doi”, adaugă acesta.
