Î.Uneori, am impresia că serviciul pe care îl am în prezent nu-mi mai aduce nici o satisfacţie. Abia aştept să se termine cele opt ore de program şi să ies de la birou, iar, când am multe de terminat, mă simt depăşită de situaţie şi nici nu-mi mai face plăcere. Care credeţi că sunt motivele principale trăirii acestui sentiment şi ce ar trebui să iau în calcul atunci când ar trebui să mă decid să-mi schimb locul de muncă?
R.Petrecem cel puţin opt ore pe zi muncind ca angajaţi ai unei firme. Dacă luăm în calcul şi timpul dus-întors la firmă, nu rămân prea multe ore libere în timpul săptămânii.
De aceea, este foarte important ce faceţi în cele 8-10 ore de muncă şi cum vă afectează personal acest timp care face parte din viaţa dumneavoastră. Atunci când nu aveţi nici o satisfacţie din muncă, cu timpul intervine un sentiment de blazare, de neîncredere în forţele proprii, de inutilitate şi totul începe să devină o corvoadă.
Există oameni pentru care munca nu este decât un mod de a obţine banii necesari pentru a îşi crea satisfacţii legate de alte preocupări personale. Ei nu au nevoie să se simtă stimulaţi, motivaţi sau să le placă în mod deosebit ceea ce fac. În general, nu excelează la serviciu, dar îşi pot face munca bine, dacă acea muncă nu presupune şi spirit inovator, proactivitate sau iniţiativă. Dar, mare parte dintre noi avem nevoie să ne simţim bine şi să avem satisfacţii muncind.
Se spune că 60% dintre oameni fac lucruri pentru a evita o durere – de a nu putea asigura traiul familiei, plata ratelor sau a întreţinerii, de a nu fi blamat de societate etc. -, în timp ce 40% fac lucruri pentru a îşi face o plăcere. Cred că fiecare trebuie să stabilească în ce categorie este şi să-şi caute astfel jobul care i se potriveşte modului de gândire.
Dacă vrem să ne simţim bine la serviciu, dacă vrem să nu ne fie munca o corvoadă şi sa avem acel sentiment de satisfacţie după o zi de muncă, în mod cert trebuie să facem ceea ce ne place.
De ce ni se întâmplă să trăim acea stare de insatisfacţie la un anumit loc de muncă?
În principal, pentru că ceea ce facem nu ne încântă, nu ne place, nu e ceea ce ne-am dorit să facem. Desigur că în mintea noastră, în mod oarecum natural, primul impuls este să dăm vina pe cei din jur pentru insatisfacţia noastră: colegii sunt insuportabili, nu ne place felul lor de a fi sau şeful nu ne place, e prea cicălitor, nedrept sau nu ştie decât să ne critice în loc să vadă cât muncim şi nu ne laudă pentru nimic.
Ce putem face dacă suntem într-o astfel de situaţie? Trebuie să avem înţelepciunea de a înţelege ce putem schimba şi de a accepta ceea ce nu putem schimba.
Ce nu putem schimba?
– Dacă avem anumite responsabilităţi personale, în principiu, acestea rămân aceleaşi sau chiar cresc în timp. Aşadar, nu putem schimba aceste nevoi materiale minime. Asta înseamnă că decizia de a renunţa la un loc de muncă care nu ne place nu trebuie luată într-un moment de enervare şi furie, ci analizată şi în funcţie de raportul dintre nevoile materiale şi gradul de insatisfacţie.
– Nu putem schimba oamenii cu care lucrăm, dar putem învăţa să relaţionăm cu ei.
Ce putem schimba?
– Putem să ne schimbăm atitudinea şi abordarea.
– Putem să ne îmbunătăţim capacităţile profesionale.
– Putem să ne îmbunătăţim abilităţile de comunicare.
– Putem să încercăm să găsim soluţii pentru problemele care ne deranjează la serviciu.
– Sau, dacă cele de mai sus nu vor da rezultate, desigur, putem să ne schimbăm jobul.
Înainte de decizia finală de a schimba un loc de muncă, este bine să luăm în considerare dacă am încercat să facem ceva din cele de mai sus. Asta înseamnă să ne aşezăm cu o foaie de hârtie şi un creion în faţă şi, de-a lungul a mai multor zile, să notăm concret ce ne place şi ce nu ne place în acel context de muncă. Apoi, trebuie să stabilim exact ce ne dorim: ce fel de muncă ne-ar face să ne simţim bine şi am face cu încântare şi plăcere?
În urma unei astfel de analize, vom vedea situaţia actuală şi vom şti unde ne dorim să ajungem. De aici, totul este mult mai simplu, pentru că după o astfel de analiză proprie, nu mai trebuie decât să vedem care sunt paşii de urmat pentru a ne atinge scopul.
În mod mai concret, putem încerca să discutăm cu şefii noştri şi să aflăm dacă ei sunt mulţumiţi de munca noastra şi dacă ne pot sprijini să îmbunătăţim lucrurile care pe noi ne demotivează. Putem transmite că am dori ca sarcinile noastre să fie mai provocatoare sau mai diversificate. Sau putem solicita un training de managementul timpului pentru a ne putea îmbunătăţi organizarea sarcinilor, astfel încât să nu mai fie necesar să stăm peste program. Putem să transmitem că personal ne-am propus ca peste o lună sau două să reuşim să aducem ceva în plus pentru a ne organiza mai bine munca şi a putea să preluăm şi alt gen de sarcini care să ne motiveze mai mult. Chiar este bine să solicităm să fim implicaţi într-un anumit proiect sau într-o anumită activitate care pe noi ne atrage.
Dacă după ce ne-am făcut propria evaluare, după ce am încercat să schimbăm ceea ce s-a putut şi după abordarea problemei împreună cu şefii noştri, vedem că nu se produce nici o modificare care să ne sprijine în a aduce un plus actualului loc de muncă, atunci, ne putem gândi la un nou job. Căutarea altuia va fi cu atât mai eficientă cu cât vom şti mai exact ce ne place, ce ni se potriveşte şi ce ne place să facem. Atunci, nu vom mai număra orele de stat la program şi vom avea încă energie pentru a acorda atenţie proiectelor noastre personale, familiei, prietenilor.
